Decizie nr.161 din 10.12.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.197g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 14 alin.(1) şi 20 alin.(1) lit.(a) din Legea privind protecţia mărcilor (decăderea din drepturile asupra mărcii, în cazul neutilizării acesteia de către titularul ei)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.197g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolelor 14 alin.(1) şi 20 alin.(1) lit.a)

din Legea privind protecţia mărcilor

(decăderea din drepturile asupra mărcii, în cazul

neutilizării acesteia de către titularul ei)

nr. 161  din  10.12.2018

 (în vigoare 10.12.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 119-131 art. 69 din 05.04.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 8 decembrie 2018,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 10 decembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 14 alin.(1) şi 20 alin.(1) lit.a) din Legea privind protecţia mărcilor nr.38 din 29 februarie 2008, ridicată de către dl avocat Vitalie Zama, în dosarul nr.2ac-335/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 8 decembrie 2018, de către un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Vladislav Clima, Ecaterina Palanciuc şi Ala Malîi), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 6 iulie 2018, S.A. “Soporcel-Sociedade Portuguesa” a înaintat o acţiune în judecată împotriva S.R.L. “Vladănma” cu privire la decăderea sa din drepturi în privinţa unei mărci.

4. Prin hotărârea din 9 februarie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea de chemare în judecată, iar S.R.L. “Vladănma” a fost decăzută parţial din drepturile sale cu privire la o marcă comercială. Această hotărâre a fost contestată cu apel.

5. În cadrul procedurii apelului, reprezentantul S.R.L. “Vladănma” a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 14 alin.(1) şi 20 alin.(1) lit.a) din Legea privind protecţia mărcilor. Aceste articole prevăd că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile asupra mărcii, dacă nu a utilizat-o, fără motive justificate, o perioadă neîntreruptă de 5 ani.

6. Prin încheierea din 3 octombrie 2018, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative. ”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.”

8. Prevederile relevante ale Legii privind protecţia mărcilor nr.38 din 29 februarie 2008 sunt următoarele:

Articolul 14

Cerinţe faţă de utilizarea mărcii

“(1) Dacă în decurs de 5 ani după înregistrare marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă utilizarea mărcii a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani, titularul mărcii poate fi decăzut din drepturile asupra mărcii în condiţiile prezentei legi, cu excepţia cazurilor când există motive întemeiate pentru neutilizare.

[…]”

Articolul 20

Decăderea din drepturile asupra mărcii

“(1) Titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii în urma unei cereri de decădere din drepturi, depuse la judecătoria în a cărei jurisdicţie este sediul AGEPI, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă:

a) în decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată; totodată, nimeni nu poate cere ca titularul să fie decăzut din drepturi dacă, în perioada de la expirarea termenului indicat până la depunerea cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenţionale, marca a făcut obiectul unui contract de cesiune sau de licenţă ori obiectul unei începeri sau a unei reluări de utilizare reală; cu toate acestea, dacă începerea sau reluarea utilizării mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de depunerea cererii de decădere sau a cererii reconvenţionale, termenul respectiv începând cel mai devreme la expirarea perioadei neîntrerupte de 5 ani de neutilizare, utilizarea nu este luată în considerare în cazul când pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea utilizării au intervenit numai după ce titularul a aflat că cererea de decădere sau cererea reconvenţională ar putea fi depusă; perioada cuprinsă între data depunerii cererii şi data emiterii deciziei de înregistrare nu se include în termenul de 5 ani;

[…]”

9. Prevederile relevante ale Convenţiei pentru protecţia proprietăţii industriale, încheiată la Paris pe 20 martie 1883, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.1328 din 11 martie 1993, sunt următoarele:

Articolul 5

“[…]

C. - 1) Dacă, într-o ţară, folosirea mărcii înregistrate este obligatorie, înregistrarea nu va putea fi anulată decât după un termen echitabil şi numai dacă cel interesat nu justifică motivele lipsei sale de acţiune.

[…]”

10. Prevederile relevante ale Acordului privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ, Anexa 1C la Acordul privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (O.M.C.), încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994, ratificat prin Legea nr.218 din 1 iunie 2001, sunt următoarele:

Articolul 19

Obligaţia de folosinţă

“1. Dacă este obligatorie folosinţa unei mărci de fabrică sau de comerţ pentru menţinerea unei înregistrări, înregistrarea nu va putea fi radiată decât după o perioadă neîntreruptă de nefolosinţă de cel puţin trei ani, cu excepţia cazului în care titularul mărcii prezintă motive valabile referitoare la existenţa de obstacole la o astfel de folosinţă. Circumstanţele independente de voinţa titularului mărcii care constituie un obstacol la folosinţa mărcii, de exemplu restricţii la import sau alte prescripţii ale puterilor publice vizând produsele sau serviciile protejate prin marcă, vor fi considerate ca motive valabile de justificare a nefolosinţei.

2. Atunci când folosinţa unei mărci de fabrică sau de comerţ se va face de către o altă persoană sub controlul titularului, aceasta se va considera ca o folosinţă a mărcii în scopul menţinerii înregistrării.”

DREPT COMPARAT

11. Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci stabileşte în preambulul său că, pentru a se reduce numărul total al mărcilor înregistrate şi protejate în Comunitate şi, prin urmare, numărul litigiilor care apar între ele, este important să se ceară ca mărcile înregistrate să fie efectiv utilizate, sub sancţiunea decăderii din drepturi. Potrivit articolului 12 alin.(1) din această Directivă, titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturile sale dacă, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, marca nu a fost utilizată în mod efectiv în statul membru pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta este înregistrată şi dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată.

12. Începând cu 15 ianuarie 2019, Directiva menţionată supra va fi abrogată de Directiva 2015/2436 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2015. Totuşi, şi acest act prevede la articolul 19 că absenţa unei utilizări efective a mărcii pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani constituie un motiv de decădere a titularului unei mărci din drepturile sale, dacă nu există motive fundamentate pentru a nu fi fost utilizată.

13. Având în vedere dreptul secundar al Uniunii Europene, Curtea observă că în rândul statelor Uniunii s-a conturat un consens în privinţa reglementării decăderii din drepturile asupra mărcii, în cazul neutilizării acesteia de către titularul ei.

14. În Austria, articolul 33a alin.(1) din Legea privind protecţia mărcilor (Markenschutzgesetz) prevede că orice persoană poate solicita anularea unei mărci înregistrate în acest stat dacă această marcă nu a fost utilizată în mod efectiv pe teritoriul austriac pentru produsele şi serviciile pentru care a fost înregistrată în perioada de cinci ani anterioară datei la care se formulează cererea de anulare, cu excepţia cazului în care titularul mărcii poate justifica neutilizarea.

15. Convenţia Benelux în materia proprietăţii intelectuale (mărci şi desene sau modele industriale) din 25 februarie 2005, semnată la Haga de Regatul Belgiei, de Marele Ducat al Luxemburgului şi de Regatul Ţărilor de Jos, prevede la articolul 2.26 că dreptul la marcă poate fi revocat în cazul în care aceasta nu a fost folosită în mod efectiv pe teritoriul ţărilor Benelux, în legătură cu bunurile sau serviciile pentru care a fost înregistrată, pe parcursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani. Dreptul la marcă poate fi revocat doar dacă neutilizarea se datorează unor motive fundamentate.

16. În Croaţia, articolul 46 alin.(2) din Legea cu privire la mărci stabileşte că dreptul la marcă poate fi revocat în cazul în care o marcă nu a fost utilizată în mod efectiv, pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani, în legătură cu produsele sau serviciile pentru care este înregistrată şi nu există motive justificate de neutilizare.

17. În Italia, Codul proprietăţii industriale, adoptat prin decretul legislativ din 10 februarie 2005, prevede la articolul 24 alin.(1) că, sub sancţiunea nulităţii, marca trebuie utilizată de către titular pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, pe un termen de cinci ani de la înregistrare, cu excepţia cazului în care lipsa utilizării este justificată de un motiv legitim.

18. În România, instituţia decăderii din drepturile conferite de marcă este reglementată la articolul 45 din Legea nr.84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. Potrivit acestei norme, orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Municipiului Bucureşti, pe durata protecţiei mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, dacă fără motive justificate marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată.

19. De asemenea, Curtea constată că reglementarea decăderii din drepturi a titularului unei mărci în cazul neutilizării ei nu este caracteristică doar pentru statele membre ale Uniunii Europene, ci şi pentru alte state europene. Astfel, în Rusia, Legea cu privire la mărci şi denumiri de origine stabileşte la articolul 22 alin.(3) că o marcă poate fi lipsită de protecţie în cazul în care aceasta nu a fost utilizată în mod continuu timp de trei ani de la înregistrarea acesteia.

20. În Georgia, articolul 27 din Legea cu privire la mărci prevede că înregistrarea unei mărci poate fi anulată de către o instanţă de judecată, la cererea unui terţ, în cazul în care marca nu a fost folosită timp de cinci ani consecutiv pentru mărfurile pentru care a fost înregistrată.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

21. În motivarea sesizării, autorul a susţinut că dispoziţiile articolelor 14 alin.(1) şi 20 alin.(1) lit.(a) din Legea privind protecţia mărcilor îi impun titularului mărcii obligaţia de utilizare a acesteia. Totodată, în cazul în care marca nu a fost utilizată în mod efectiv în decursul unei perioade neîntrerupte de 5 ani, fără motive justificate, titularul mărcii poate fi decăzut din drepturi. Potrivit autorului, această soluţie legislativă încalcă dreptul de proprietate al titularului mărcii, pentru că dreptul la marcă este protejat de articolul 1 din Protocolul la Convenţia Europeană. Decăderea din drepturile în privinţa mărcii poate fi echivalată cu o expropriere, care nu poate avea loc decât cu acordarea unei despăgubiri.

22. De asemenea, autorul consideră că textul “când există motive întemeiate pentru neutilizare” din articolul 14 alin.(1) şi sintagma “fără motive justificate” din articolul 20 alin.(1) lit.a) din Legea privind protecţia mărcilor nu sunt conforme cu cerinţele previzibilităţii legii, pentru că titularii mărcilor nu pot determina cu certitudine care sunt motivele care justifică neutilizarea unei mărci.

23. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(2), 23 alin.(2), 33 şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

24. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

25. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii privind protecţia mărcilor, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

26. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Vitalie Zama, în dosarul nr.2ac-335/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Excepţia este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

27. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 14 alin.(1) şi 20 alin.(1) lit.(a) din Legea privind protecţia mărcilor. Deşi autorul excepţiei a invocat pretinsa încălcare a mai multor articole din Constituţie, Curtea constată că acesta a prezentat doar argumente referitoare la încălcarea articolelor 23 alin.(2) şi 46.

28. Autorul consideră că decăderea titularilor din drepturile asupra mărcilor, în caz de neutilizare efectivă a acestora, încalcă dreptul de proprietate al titularilor mărcilor.

29. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, protecţia drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv protecţia mărcilor, intră în câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie (a se vedea cauza Anheuser-Busch Inc. v. Portugalia [MC], 11 ianuarie 2007, § 72).

30. Totuşi, dreptul de proprietate nu este unul absolut. El poate fi supus unor limitări, fiind susceptibil de ingerinţe ale statului cu privire la exercitarea atributelor sale. Instituirea anumitor limite este impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general.

31. În acest context, Curtea admite că obligaţia utilizării mărcii sub ameninţarea decăderii din drepturi poate fi pusă în balanţă cu un interes general. Curtea observă aplicabilitatea acestei teze în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Spre exemplu, ea este formulată clar în concluziile Avocatului General Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer prezentate în Armin Häupl v. Lidl Stiftung & Co. KG, pe 26 octombrie 2006, în cauza C-246/05, unde s-a menţionat că acest mecanism juridic [obligaţia de utilizare] urmăreşte acelaşi obiectiv în toate sistemele juridice: adaptarea numărului mărcilor înregistrate la numărul celor care sunt folosite şi care îndeplinesc funcţia lor economică pe piaţă, apropiind realitatea registrelor de realitatea schimburilor comerciale, pentru că oficiile pentru mărci nu sunt simple depozite ale unor mărci păstrate în rezervă, în aşteptarea vreunui voinic care să se aventureze să le utilizeze. Dimpotrivă, acestea trebuie să constituie reflectarea fidelă a realităţii, a indicaţiilor pe care întreprinderile le utilizează în comerţ pentru a diferenţia produsele şi serviciile lor. În oficiile pentru proprietate industrială nu trebuie să fie înregistrate decât mărcile care participă la activitatea comercială (§ 50). Pentru a reduce numărul total al mărcilor înregistrate şi protejate şi, prin urmare, numărul conflictelor care apar între ele, este important să se ceară ca mărcile înregistrate să fie efectiv utilizate, sub ameninţarea decăderii din drepturi (§ 52).

32. De asemenea, Curtea menţionează că posibilitatea decăderii din drepturile asupra mărcii, în cazul neutilizării acesteia de către titularul ei, este prevăzută şi de instrumentele internaţionale la care Republica Moldova este parte (i.e. articolul 5 din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi articolul 19 din Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ). Potrivit acestor acte internaţionale, înregistrarea unei mărci poate fi anulată dacă aceasta nu a fost utilizată pe parcursul unei perioade relativ mari de timp şi numai dacă cel interesat nu justifică motivele lipsei sale de acţiune.

33. Analizând prevederile legale contestate, Curtea observă că titularul unei mărci poate fi decăzut din drepturi doar dacă nu a utilizat-o, fără motive justificate, pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani. Sub acest aspect, Curtea observă că în rândul statelor europene există un consens în privinţa stabilirii unui termen de neutilizare a mărcii, care poate să conducă la anularea înregistrării mărcii sau la decăderea din drepturi a titularului (cu privire la importanţa existenţei unui consens în argumentarea juridică de drept constituţional european, a se vedea, ca autoritate recentă, cauzele Ilnseher v. Germania [MC], 4 decembrie 2018, § 86 şi Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, § 175).

34. Având în vedere cele menţionate, în special prevederile relevante ale actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, Curtea menţionează că critica autorului excepţiei referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate este vădit nefondată.

35. Cu privire la pretinsa lipsă de previzibilitate a textului “când există motive întemeiate pentru neutilizare” din articolul 14 alin.(1) şi a sintagmei “fără motive justificate” din articolul 20 alin.(1) lit.a) din Legea privind protecţia mărcilor, Curtea reiterează că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Sub acest aspect, Curtea Europeană a recunoscut în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea şi aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Multe legi utilizează, prin natura lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică (Karácsony şi alţii v. Ungaria [MC], 17 mai 2016, § 124; Brčko şi alţii v. Bosnia şi Herzegovina [MC], 27 iunie 2017, § 70). Prin urmare, ţine de competenţa instanţelor de judecată să interpreteze şi să clarifice semnificaţia “motivelor întemeiate” şi a “motivelor justificate” de neutilizare a mărcii, care înlătură posibilitatea decăderii din drepturi a titularului unei mărci.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 14 alin.(1) şi 20 alin.(1) lit.a) din Legea privind protecţia mărcilor nr.38 din 29 februarie 2008, ridicată de către dl avocat Vitalie Zama, în dosarul nr.2ac-335/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.