Decizie nr.166 din 20.12.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.206g/2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(12) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.206g/2018 referitoare la excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(12) din Legea

privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară

de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale

nr. 166  din  20.12.2018

 (în vigoare 20.12.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 119-131 art. 74 din 05.04.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 19 decembrie 2018,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 20 decembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(12) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289 din 22 iulie 2004, ridicată de către dl avocat Radu Cezar Creţu, în dosarul nr.3a-1109/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 19 decembrie 2018, de către un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Lidia Bulgac, Silvia Gîrbu şi Grigore Daşchevici), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 18 ianuarie 2018, dna Cristina Şontea a înaintat o acţiune în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigărări Sociale cu privire la anularea parţială a unei decizii de calculare şi de acordare a indemnizaţiei de maternitate. Reclamanta a solicitat recalcularea cuantumului indemnizaţiei de maternitate şi achitarea diferenţei restante.

4. Prin hotărârea din 8 mai 2018, Judecătoria Chişinău, sediul central, a respins cererea de chemare în judecată. Această hotărâre a fost contestată cu apel.

5. În cadrul procedurii apelului, avocatul Radu Cezar Creţu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(12) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Acest articol prevede că baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate pentru femeile asigurate care nu au realizat stagiul de cotizare stabilit de lege o constituie cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.

6. Prin încheierea din 15 noiembrie 2018, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

“(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.”

Articolul 49

Protecţia familiei şi a copiilor orfani

“[…]

(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale sunt următoarele:

Articolul 6

Condiţiile de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale

(1) Asiguraţii au dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă au un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani.

(2) Asiguraţii care au un stagiu total de cotizare de până la 3 ani beneficiază de dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei naşterii copilului în cazul riscului asigurat creşterea copilului.

(3) Asiguraţii care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă pe durată determinată, inclusiv cei care muncesc la lucrări sezoniere, beneficiază de dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă au stagiul de cotizare specificat la alin.(1) sau (2) ori de cel puţin 12 luni, realizat în ultimele 24 de luni anterioare producerii riscului asigurat.

[…]”

Articolul 7

Baza de calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale

“[…]

(12) Baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate pentru femeile asigurate care nu se încadrează în niciuna dintre condiţiile prevăzute la art.6 alin.(1), (2) şi (3) din prezenta lege o constituie cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real în vigoare la data producerii riscului asigurat, la locul de muncă de bază al femeii asigurate.

[…]”

DREPT COMPARAT

9. În 2012, Comisia Europeană a elaborat un studiu comparat cu privire la sistemele de securitate socială din statele Uniunii Europene. Acest studiu a fost elaborat sub forma mai multor ghiduri care oferă descrieri generale ale mecanismelor de securitate socială din fiecare stat membru al Uniunii.

10. În Bulgaria, femeile asigurate au dreptul la o prestaţie pentru sarcină şi naştere, în locul salariului lor, în cazul în care au contribuit cel puţin 12 luni la sistemul public de asigurare.

11. În Belgia, femeile salariate au dreptul la prestaţii de maternitate (indemnité de maternité/moederschapsuitkering). Pentru a beneficia de aceste prestaţii, salariatele trebuie să aibă plătite contribuţii pe parcursul a cel puţin şase luni.

12. În Ungaria, prestaţia pentru sarcină şi naştere se plăteşte femeilor care, în cei doi ani premergători naşterii copilului, au avut asigurare de sănătate timp de cel puţin 365 de zile.

13. În Lituania, prestaţiile de maternitate sau de paternitate sunt disponibile pentru persoanele asigurate care au contribuit la sistemul public de asigurare cel puţin 12 luni pe parcursul ultimelor 24 de luni.

14. În Franţa, pentru a obţine indemnizaţia de maternitate, femeia asigurată (sau persoana asigurată în a cărei asigurare aceasta a fost inclusă) trebuie să aibă plătite contribuţii cel puţin 10 luni înainte de data preconizată a naşterii.

15. În Grecia, pentru a beneficia de alocaţia de maternitate, femeia asigurată trebuie să fi contribuit la bugetul de asigurări cel puţin 200 de zile în ultimii doi ani înainte de naşterea copilului şi să fi încetat efectiv lucrul.

16. În Portugalia, persoanele care sunt inapte de muncă temporar din cauza unui risc clinic în timpul sarcinii, a întreruperii sarcinii, a unor riscuri specifice în timpul sarcinii, a naşterii copiilor, a adopţiei, a îngrijirii copiilor minori sau cu handicap, a îngrijirii copiilor cu handicap sever sau bolnavi cronic sau a naşterii nepoţilor pot beneficia de anumite prestaţii de asigurări sociale. Pentru a obţine o indemnizaţie pentru riscurile enumerate, persoana asigurată trebuie să contribuie pentru o perioadă de cel puţin şase luni la sistemul public de asigurări sociale.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

17. În motivarea sesizării, autorul a menţionat că, potrivit dispoziţiilor legale contestate, pentru femeile asigurate care nu au realizat stagiul de cotizare de 9 luni în ultimele 24 de luni de până la data naşterii copilului, baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate o constituie cuantumul unui salariu tarifar pentru categoria I de salarizare în sectorul bugetar sau, după caz, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real. Astfel, acesta consideră că femeile care nu au realizat acest stagiu de cotizare ar fi discriminate în raport cu alte categorii de femei (i.e. femeile care au realizat acest stagiu şi femeile care se află la întreţinerea soţului). Autorul excepţiei susţine că această categorie de femei ar trebui să beneficieze de indemnizaţia de maternitate în mod proporţional cu contribuţia realizată.

18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 16, 47 şi 49 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289 din 22 iulie 2004, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Radu Cezar Creţu, în dosarul nr.3a-1109/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Excepţia este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

22. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 7 alin.(12) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

23. Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa anterioară că garanţiile sociale nu au un caracter absolut, iar legislatorul are competenţa de a stabili condiţiile exercitării drepturilor sociale (HCC nr.6 din 9 februarie 2017). De asemenea, Curtea a menţionat că impunerea de către legislator a unui stagiu de cotizare pentru obţinerea unei prestaţii de asigurări sociale nu este neconstituţională per se. Într-un domeniu ca cel al asigurării sociale, care implică luarea unor decizii de natură politică şi socială de către legislator şi în care trebuie să efectueze aprecieri complexe, acesta se bucură de o anumită discreţie. Totuşi, exercitarea acestei discreţii nu este exclusă în totalitate din sfera controlului efectuat de către Curtea Constituţională. Acest control presupune să se verifice dacă legislatorul nu a depăşit limitele acestei discreţii (HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 54, 55).

24. Curtea observă că indemnizaţia de maternitate se acordă pentru survenirea riscului asigurat – naşterea unui copil. Acesta nu este un eveniment aleatoriu, ci unul care poate fi controlat, iar survenirea lui depinde de voinţa persoanei asigurate. Producerea acestuia poate fi planificată, inclusiv după realizarea stagiului de cotizare prevăzut de lege.

25. De asemenea, Curtea notează că, spre deosebire de alte riscuri asigurate, care conduc la pierderea totală a capacităţii de muncă, naşterea unui copil conduce doar la o incapacitate temporară de muncă. În acest caz, femeile asigurate care vor continua să contribuie la sistemul public de asigurări sociale vor putea să beneficieze, ulterior, de alte prestaţii de asigurări sociale (e.g. pensia pentru limita de vârstă). Mai mult, potrivit dispoziţiilor legale contestate, chiar şi în lipsa realizării stagiului de cotizare, femeile asigurate vor primi indemnizaţia de maternitate, doar că baza de calcul va fi alta. Acestea nu contribuie la sistemul public de asigurări sociale doar pentru obţinerea unui anumit cuantum al indemnizaţiei de maternitate (a se vedea, a contrario, HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 56, în care Curtea a reţinut că pierderea totală a capacităţii de muncă din cauza unei afecţiuni generale reprezintă un eveniment aleatoriu, care nu poate fi controlat de către persoana în discuţie, astfel încât stabilirea unei vârste şi a unui stagiu minim de cotizare în baza cărora poate fi acordată pensia de dizabilitate nu este justificată. Condiţiile pe care legislatorul trebuie să le impună în acest caz ar trebui să vizeze strict stagiul de cotizare deja realizat, astfel încât să poată beneficia de o pensie de dizabilitate potrivit contribuţiei realizate).

26. Având în vedere cele menţionate, Curtea nu poate reţine argumentul autorului potrivit căruia femeile care nu au realizat stagiul de cotizare prevăzut de lege ar trebui să beneficieze de indemnizaţia de maternitate în mod proporţional cu contribuţia realizată.

27. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici argumentul cu privire la pretinsa discriminare a femeilor care nu au realizat stagiul de cotizare în raport cu alte categorii de femei (i.e. femeile care au realizat acest stagiu şi femeile care se află la întreţinerea soţului). Interesul femeilor care nu au realizat stagiul de cotizare de a obţine plata în discuţie în aceleaşi condiţii ca cele ale femeilor care au realizat acest stagiu sau cu femeile care se află la întreţinerea soţului trebuie să cedeze în faţa interesului public de a garanta solidaritatea în sistemul de asigurare socială (a se vedea, mutatis mutandis, hotărârea Curţii Europene în cauza Belli şi Arquier-Martinez v. Elveţia, 11 decembrie 2018, § 111). Potrivit articolului 3 lit.c) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, principiul solidarităţii sociale, inter şi intrageneraţii, presupune că participanţii la sistemul public îşi asumă conştient şi reciproc obligaţii şi beneficiază de dreptul de prevenire, de limitare sau de înlăturare a riscurilor sociale prevăzute de lege. În prezenta cauză, incidenţa principiului solidarităţii în sistemul de asigurare socială se manifestă prin faptul că femeile asigurate nu contribuie la sistemul public doar pentru obţinerea în favoarea lor a unui anumit cuantum al indemnizaţiei de maternitate, ci şi pentru asigurarea altor categorii de persoane cu mijloace de existenţă (e.g. persoane cu dizabilităţi, pensionari etc.).

28. Mai mult, Curtea observă că în rândul statelor europene pare să existe un consens cu privire la reglementarea unui termen obligatoriu de contribuire la sistemul de asigurări sociale pentru a putea beneficia de prestaţii contributive de maternitate (cu privire la importanţa existenţei unui consens în argumentarea juridică de drept constituţional european, a se vedea, ca autoritate recentă, cauzele Ilnseher v. Germania [MC], 4 decembrie 2018, § 86, şi Belli şi Arquier-Martinez v. Elveţia, 11 decembrie 2018, § 109).

29. Prin urmare, Curtea conchide că excepţia de neconstituţionalite este nefondată şi, deci, inadmisibilă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(12) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289 din 22 iulie 2004, ridicată de către dl avocat Radu Cezar Creţu, în dosarul nr.3a-1109/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.