Decizie nr.167 din 04.11.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.161g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 71 subpunctul 5) din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017 (obligaţiile funcţionarului care urmează a fi audiat în cadrul anchetei de serviciu)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.161g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a punctului 71 subpunctul 5) din Statutul

 disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 409  din  7 iunie 2017

(obligaţiile funcţionarului care urmează

a fi audiat în cadrul anchetei de serviciu)

nr. 167  din  04.11.2021

 (în vigoare 04.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 315-324 art. 227 din 24.12.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 15 iulie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 4 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 71 subpunctul 5) din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, ridicată de dl avocat Denis Ipatii, în interesele dlui Iurie Burciu, parte în dosarul nr.3-69/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Marcel Gandrabur, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 6 decembrie 2019, în baza unei sesizări, Ministerul Afacerilor Interne a iniţiat o anchetă de serviciu în privinţa dlui Iurie Burciu, şef-adjunct al Inspectoratului de Poliţie Dubăsari.

4. Pe 13 decembrie 2019, dl Iurie Burciu a dat explicaţii pe marginea pretinsei abateri disciplinare.

5. Pe 23 decembrie 2019, ancheta de serviciu a fost suspendată din cauza aflării dlui Iurie Burciu în concediu medical.

6. Pe 31 decembrie 2019, ancheta de serviciu a fost reluată. La aceeaşi dată, a fost emis ordinul nr.243 prin care dl Iurie Burciu a fost sancţionat disciplinar. I s-a aplicat o mustrare aspră pentru comiterea mai multor abateri disciplinare, inclusiv pentru neinformarea persoanei care efectuează ancheta de serviciu despre aflarea sa în concediu medical. În ordinul menţionat mai sus, Ministerul Afacerilor Interne a făcut trimitere la punctul 71 subpunctul 5) din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017. Dispoziţiile stabilesc că funcţionarul care urmează să fie audiat în cadrul anchetei de serviciu este obligat să informeze imediat persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice circumstanţe ce ar crea impedimente pentru buna-desfăşurare a anchetei (e.g. hotărâri adoptate de către alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei, concedii anuale de odihnă, de studii sau medicale, existenţa altor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu), cu prezentarea actelor confirmative.

7. Pe 13 ianuarie 2020, dl Iurie Burciu a înaintat o acţiune în contencios administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat anularea ordinului de sancţionare disciplinară.

8. În cadrul procesului, dl avocat Denis Ipatii, reprezentantul dlui Iurie Burciu, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a punctului 71 subpunctul 5) din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017.

9. Printr-o încheiere din 2 iulie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

11. Prevederile relevante ale Statutului disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, sunt următoarele:

"71. Funcţionarul care urmează a fi audiat în cadrul anchetei de serviciu este obligat:

[...]

5) să informeze imediat persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice circumstanţe ce ar crea impedimente bunei desfăşurări a anchetei (hotărâri adoptate de către alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei; concedii anuale de odihnă, de studii sau medicale; existenţa altor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu), cu prezentarea actelor confirmative."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate obligă funcţionarul să comunice circumstanţele care ar crea impedimente pentru buna-desfăşurare a anchetei sau alte împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive. Autorul consideră că aceste obligaţii ar trebui puse în sarcina persoanei care desfăşoară procedura disciplinară, deoarece este obligată să stabilească existenţa sau inexistenţa faptei şi să acumuleze probatoriul necesar. Mai mult, autorul menţionează că, în cazul neprezentării acestor informaţii, funcţionarul urmează a fi sancţionat disciplinar.

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile contestate îi încalcă dreptul la apărare, care se manifestă prin dreptul la tăcere şi dreptul de a nu se autoincrimina. De asemenea, autorul pretinde că norma contestată îl obligă să demonstreze nevinovăţia sa.

14. Totodată, autorul excepţiei face trimitere la HCC nr.21 din 20 octombrie 2011, în care Curtea a menţionat că prezumţia nevinovăţiei garantată de articolul 6 § 2 din Convenţia Europeană este aplicabilă ori de câte ori fapta imputabilă unei persoane are o conotaţie penală, indiferent de calificarea atribuită în legislaţia internă.

15. Mai mult, autorul a menţionat că prevederile contestate nu sunt clare şi previzibile în ceea ce priveşte existenţa altor împrejurări care ar face imposibilă adoptarea unei concluzii în cadrul anchetei de serviciu.

16. Pe de altă parte, autorul sesizării a menţionat că, în cadrul anchetei de serviciu, încălcarea prevederilor contestate au fost interpretate ca fiind o abatere disciplinară, fapt confirmat prin ordinul de sancţionare disciplinară.

17. În opinia autorului, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 21, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale. În cazul excepţiilor de neconstituţionalitate Curtea este competentă să verifice constituţionalitatea hotărârilor Guvernului dacă criticile de neconstituţionalitate se raportează la un drept fundamental din Constituţie.

20. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către avocatul părţii într-un proces din faţa instanţei de judecată (a se vedea § 8 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie punctul 71 subpunctul 5) din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017.

22. Curtea constată că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, fiind pronunţată Decizia nr.36 din 30 martie 2021. De principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a se solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, § 17; DCC nr.25 din 2 martie 2020, § 19; DCC nr.131 din 19 noiembrie 2020, § 20). Argumentele noi ale autorului sesizării se referă la faptul că funcţionarul riscă să fie sancţionat disciplinar pentru neprezentarea informaţiilor prevăzute de norma contestată.

23. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect contestarea unui ordin privind sancţionarea disciplinară a unui funcţionar public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

24. Autorul sesizării susţine că dispoziţiile contestate încalcă articolele 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Doar în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă aceste articole (HCC nr.15 din 28 mai 2020, §25; DCC nr.36 din 30 martie 2021, §18).

26. Curtea a reţinut că sarcina de a demonstra ingerinţa conţinută de prevederile contestate în drepturile fundamentale invocate îi revine autorului excepţiei (HCC nr.22 din 6 august 2020, § 24 şi jurisprudenţa citată acolo).

27. Autorul sesizării pretinde că obligaţia funcţionarului de a informa persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice circumstanţe ce ar crea impedimente pentru buna-desfăşurare a anchetei îi încalcă dreptul de a nu se autoincrimina garantat de articolul 21 din Constituţie. Mai mult, autorul susţine că funcţionarul public cu statut special în numele căruia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a fost sancţionat disciplinar pentru nerespectarea prevederilor contestate.

28. Din analiza sistemică a legislaţiei Curtea observă că cadrul general de desfăşurare a anchetei de serviciu în privinţa funcţionarului public cu statut special se stabileşte de către Guvern [articolul 59 alin.(7) din Legea], iar pentru a asigura celeritatea măsurilor anchetei de serviciu se stabileşte o perioadă de 30 de zile din momentul iniţierii ei [articolul 59 alin.(11) din aceeaşi Lege]. Curtea mai observă că Legea menţionată supra stabileşte că persoana care efectuează ancheta de serviciu are posibilitatea de a suspenda curgerea termenului anchetei de serviciu în cazurile în care: a) vinovăţia urmează a fi constatată de către alte organe de ocrotire a normelor de drept; b) în cazul în care angajatul se află în concediu anual de odihnă, în concediu de studii ori în concediu medical; c) în alte împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu [articolul 59 alin.(11) din Lege].

29. În contextul menţionat supra, Curtea observă că Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, prevede obligaţia funcţionarului de a informa persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice circumstanţe care ar crea impedimente pentru buna-desfăşurare a anchetei şi, implicit, ar servi temei pentru suspendarea curgerii termenului anchetei, inclusiv; a) adoptarea unor hotărâri de alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei; b) concedii anuale de odihnă, de studii sau medicale; c) alte împrejurări care fac imposibilă adoptarea unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu [punctul 71 subpunctul 5)] şi să prezinte documentele justificative corespunzătoare.

30. Curtea reţine că în Decizia nr.36 din 30 martie 2021 a examinat dacă norma contestată face incident articolul 21 din Constituţie şi a reţinut următoarele:

"

19. [...] Curtea observă că informaţiile pe care trebuie să le comunice funcţionarul audiat în cadrul anchetei de serviciu, potrivit normei contestate, nu pot fi considerate incriminatoare, deoarece ele nu au legătură cu abaterea disciplinară imputată funcţionarului. Dimpotrivă, comunicarea informaţiilor referitoare la "hotărârile adoptate de către alte organe de drept pe marginea obiectului anchetei" poate fi considerată favorabilă pentru interesele funcţionarului anchetat, deoarece, în anumite cazuri, ar putea preveni sancţionarea disciplinară repetată a funcţionarului pentru aceeaşi faptă. De asemenea, comunicarea informaţiilor referitoare la "concediile anuale de odihnă, de studii sau medicale" are scopul de a respecta prevederile legale care interzic sancţionarea funcţionarilor publici pe durata concediului. Cu privire la obligaţia de a comunica despre "existenţa altor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul anchetei de serviciu", Curtea reţine că prin textul în discuţie Guvernul a admis existenţa altor situaţii care pot fi utilizate de către funcţionarul anchetat disciplinar pentru a solicita încetarea anchetei de serviciu începute în privinţa sa.

20. În acest context, Curtea reţine că obligaţia prezentării în cadrul anchetei de serviciu a informaţiilor menţionate, care există în mod obiectiv, independent de voinţa funcţionarului anchetat, nu intră în sfera de aplicare a dreptului la tăcere şi nu pot determina calificarea faptei în cadrul anchetei respective. Obligaţia de a informa imediat persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice circumstanţe care ar crea impedimente bunei-desfăşurări a anchetei are ca scop stabilirea exactă a faptelor şi asigurarea dreptului la apărare al funcţionarului în cauză."

31. Astfel, dat fiind faptul că informaţiile prevăzute de norma contestată şi care trebuie prezentate în cadrul anchetei nu sunt incriminatoare, nici sancţionarea disciplinară care ar putea fi aplicată nu poate fi analizată prin prisma articolului 21 din Constituţie.

32. Din aceleaşi considerente, Curtea menţionează că nici HCC nr.21 din 20 octombrie 2011 cu privire la extinderea prezumţiei nevinovăţiei în alte proceduri, invocată de autorul excepţiei, nu este aplicabilă în acest caz. Or, această garanţie devine incidentă când fapta imputabilă unei persoane are o conotaţie penală, condiţie care nu este îndeplinită în acest caz.

33. Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea consideră că autorul excepţiei nu a adus argumente pertinente care să justifice că prevederile contestate aduc o ingerinţă în dreptul la apărare.

34. Pentru că nu s-a demonstrat existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea menţionează că nici articolele 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

35. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 71 subpunctul 5) din Statutul disciplinar al funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 7 iunie 2017, ridicată de dl avocat Denis Ipatii, în interesele dlui Iurie Burciu, parte în dosarul nr.3-69/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.