Decizie nr.177 din 23.11.2021 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.188g/2021 şi nr.189g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 240 alin.(2) din Codul administrativ (imposibilitatea instanţei de apel de a trimite cauza pentru a fi rejudecată de instanţa de fond)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.188g/2021 şi nr.189g/2021

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 240

alin. (2) din  Codul  administrativ

(imposibilitatea instanţei de apel de a trimite cauza

pentru a fi rejudecată de instanţa de fond)

nr. 177  din  23.11.2021

 (în vigoare 23.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 315-324 art. 230 din 24.12.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 5 august 2021,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 23 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 240 alin.(2) din Codul administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, ridicată de dl avocat Victor Burac, în interesele dlui Vladimir Jelezneac, parte în dosarul nr.3a-1587/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău (sesizarea nr.188g/2021), şi de dl avocat Dumitru Cucu, în interesele dlui Iurie Noviţchi, parte în dosarul nr.3a-284/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău (sesizarea nr.189g/2021).

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de un complet de judecată (format din doamnele Angela Bostan şi Veronica Negru şi domnul Grigore Daşchevici) din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, căruia i-a atribuit numărul 188g/2021.

A. Circumstanţele litigiilor principale

a) Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-1587/19 (sesizarea nr.188g/2021)

4. Pe 29 martie 2013, dl Vladimir Jelezneac a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva S.A. "Complexul Hotelier Palace", prin care a solicitat anularea unor decizii adoptate de adunarea generală a acţionarilor săi.

5. Pe 21 iunie 2013, dl Vladimir Jelezneac a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva S.A. "Complexul Hotelier Palace", S.R.L. "Global Project Co" şi S.R.L. "Emis Consulting", prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a unor tranzacţii de vânzare-cumpărare de valori mobiliare.

6. Prin Încheierea din 10 iulie 2014, Judecătoria Centru, municipiul Chişinău (în prezent Judecătoria Chişinău, sediul Centru), a decis conexarea celor două cauze.

7. Pe 26 martie 2018, dl Vladimir Jelezneac şi-a concretizat cererea de chemare în judecată solicitând, între altele, declararea nulităţii absolute a unor hotărâri emise de Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi Camera Înregistrării de Stat.

8. Pe 21 iunie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a emis o hotărâre prin care a respins acţiunile formulate de dl Vladimir Jelezneac. La aceeaşi dată, avocatul Victor Burac a contestat cu apel, în interesele dlui Vladimir Jelezneac, hotărârea primei instanţe, solicitând casarea acesteia şi restituirea cauzei spre rejudecare de un alt complet de judecată, dată fiind examinarea cauzei cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

9. Prin Încheierea din 19 noiembrie 2019, completul de drept comun al Curţii de Apel Chişinău şi-a declinat competenţa în favoarea completului specializat în materie de contencios administrativ al aceleiaşi Curţi.

10. Pe 30 septembrie 2020, Curtea Supremă de Justiţie a pronunţat o încheiere prin care a soluţionat conflictul negativ de competenţă dintre completul de drept comun şi completul specializat în examinarea cauzelor de contencios administrativ ale Curţii de Apel Chişinău şi a constatat că completul specializat este competent să judece acţiunea formulată de dl Vladimir Jelezneac.

11. Pe 15 iunie 2021, dl avocat Victor Burac a ridicat, în interesele dlui Vladimir Jelezneac, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 240 alin.(2) din Codul administrativ, care stabilesc că instanţa de apel nu-i poate trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

12. Pe 29 iunie 2021, Curtea de Apel Chişinău a emis o încheiere prin care a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

b) Circumstanţele cauzei de contencios administrativ nr.3a-284/21 (sesizarea nr.189g/2021)

13. Pe 20 februarie 2009, dl Iurie Noviţchi a fost concediat din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, din motiv de boală. Pe 4 noiembrie 2019, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Leova (în continuare, CTAS Leova) a emis Decizia nr.15/2019/12581 cu privire la stabilirea pensiei de dizabilitate.

14. Pe 30 decembrie 2019, după epuizarea procedurii prealabile, dl Iurie Noviţchi a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei CTAS Leova.

15. Pe 17 decembrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a pronunţat o hotărâre prin care a respins acţiunea dlui Iurie Noviţchi. Pe 13 ianuarie 2021 şi, respectiv, pe 15 ianuarie 2021, dl avocat Dumitru Cucu a contestat cu apel, în interesele dlui Iurie Noviţchi, hotărârea primei instanţe.

16. Pe 8 iunie 2021, dl avocat Dumitru Cucu a ridicat, în interesele dlui Iurie Noviţchi, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 240 alin.(2) din Codul administrativ.

17. Prin Încheierea din 22 iunie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

18. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sânt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

[…]."

Articolul 15

Universalitatea

"Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sânt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 117

Caracterul public al dezbaterilor judiciare

"În toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sânt publice. Judecarea proceselor în şedinţă închisă se admite numai în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea tuturor regulilor de procedură."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

19. Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 240

Deciziile instanţei de apel

"(1) Examinând cererea de apel, instanţa de apel adoptă una dintre următoarele decizii:

a) respinge apelul;

b) casează parţial hotărârea primei instanţe şi emite o altă decizie în partea casată;

c) casează integral hotărârea primei instanţei şi emite o nouă decizie.

(2) Instanţa de apel nu este în drept să trimită cauza spre rejudecare în instanţa de fond.

(3) Decizia de apel se motivează în scris în termen de 45 de zile lucrătoare de la data pronunţării."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate

20. Autorii sesizărilor susţin că norma contestată, care exclude posibilitatea instanţei de apel de a trimite cauza spre rejudecare în condiţiile în care motivele de apel se bazează pe încălcări de procedură, constituie o ingerinţă în accesul la justiţie.

21. Autorul sesizării nr.188g/2021 susţine că norma contestată nu corespunde exigenţelor calităţii legii. Pe de o parte, norma contestată stabileşte că instanţa de apel nu poate trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond, iar pe de altă parte, articolul 195 din Codul administrativ îi permite instanţei de apel să aplice prevederile Codului de procedură civilă, inclusiv articolul 385 lit.d), care prevede posibilitatea instanţei de apel de a trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă.

22. Din acest motiv, autorul sesizării nr.188g/2021 pretinde că prevederea contestată îi discriminează pe justiţiabilii din cauzele de contencios administrativ, în comparaţie cu justiţiabilii din alte cauze civile.

23. Mai mult, autorul sesizării nr.188g/2021 afirmă că norma contestată înrăutăţeşte situaţia apelanţilor în propria cale de atac, deoarece hotărârea primei instanţe devine definitivă, iar justiţiabilul ar avea doar o singură cale de atac – recursul.

24. Totodată, autorul sesizării nr.189g/2021 a mai menţionat că, dat fiind faptul că cauza a fost examinată în lipsa părţilor, el nu a beneficiat de dreptul la apărare. De asemenea, autorul pretinde că norma contestată limitează dreptul său de a ataca în mod efectiv hotărârea primei instanţe.

25. În acest context, autorul sesizării nr.189g/2021 pretinde că norma contestată aduce atingere dreptului la un proces echitabil, prevăzut de articolul 6 §1 din Convenţia Europeană.

26. Prin urmare, autorii sesizărilor consideră că prevederea contestată contravine articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 8, 15, 16, 20, 23, 26, 54, 117 şi 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

27. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

28. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de avocaţii părţilor în procese judecate de instanţe de contencios administrativ. Astfel, sesizările sunt formulate de subiecte cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

29. Curtea reţine că obiectul comun al sesizărilor îl constituie prevederile articolului 240 alin.(2) din Codul administrativ.

30. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

31. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze care au ca obiect examinarea unor acţiuni în contenciosul administrativ. Curtea admite că instanţele de judecată vor aplica prevederile criticate la examinarea cauzelor în care au fost ridicate prezentele excepţii de neconstituţionalitate.

32. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de drept comun (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Astfel, Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorilor sesizărilor, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.17 din 9 februarie 2021, § 16).

33. Autorii sesizărilor susţin că prevederile articolului 240 alin.(2) din Codul administrativ ar încălca articolele 1 alin.(3) [statul de drept], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 15 [universalitatea], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi], 117 [caracterul public al dezbaterilor judiciare] şi 119 [folosirea căilor de atac] din Constituţie.

34. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate trebuie să cuprindă motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate dintre prevederea legală şi prevederea constituţională, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat (DCC nr.152 din 26 decembrie 2019, § 16; DCC nr.39 din 30 martie 2021, § 20).

35. Curtea observă că autorul sesizării nr.189g/2021 nu a argumentat contrarietatea normei contestate cu articolele 26 şi 117 din Constituţie. Curtea subliniază că pretinsele încălcări de ordin procedural admise pe parcursul procesului (faptul că cauza a fost examinată în lipsa părţilor şi că autorul nu a beneficiat de dreptul la apărare) nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a prevederilor contestate şi, prin urmare, nu ţin de judecata Curţii, ci sunt de competenţa instanţelor de drept comun. Mai mult, participantul la proces poate prezenta, în condiţiile legii, probe pertinente în instanţa de apel (articolul 238 alin.(1) din Codul administrativ).

36. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), 4, 7 şi 8 din Constituţie, Curtea subliniază că în prezenta cauză aceste articole comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 27; DCC nr.74 din 27 mai 2021, § 19).

37. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 15, 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 20; HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 28; DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 23).

38. În continuare, Curtea va analiza dacă prevederile articolului 240 alin.(2) din Codul administrativ reprezintă vreo ingerinţă în accesul liber la justiţie şi în dreptul la o cale de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti garantate de articolele 20 şi 119 din Constituţie.

39. Curtea observă că articolele 231 şi 244 din Codul administrativ reglementează controlul judiciar în procedurile apelului şi recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în materia contenciosului administrativ. Potrivit articolului 240 alin.(1) din Codul administrativ, instanţa de apel poate respinge sau admite apelul şi poate casa parţial sau integral hotărârea primei instanţe şi pronunţa o nouă decizie. Potrivit alin.(2) din acelaşi articol, contestat de autor, instanţa de apel nu poate trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

40. Curtea reţine că articolele 231 alin.(2) şi 240 alin.(1) din Codul administrativ îi permit instanţei de apel să examineze eventualele vicii de procedură admise de prima instanţă la examinarea cauzei, să caseze hotărârea primei instanţe şi să emită o nouă hotărâre în cazul în care hotărârea contestată a fost pronunţată cu încălcarea drepturilor procedurale ale persoanelor. Astfel, Curtea observă că prevederea contestată nu îngrădeşte dreptul autorilor excepţiei de a invoca în faţa instanţei de apel şi a instanţei de recurs eventualele încălcări de procedură admise la etapa judecării cauzei de către instanţa de fond.

41. În consecinţă, Curtea conchide că interdicţia aplicată instanţei de apel de a trimite cauza spre rejudecare în instanţa de fond nu afectează dreptul de acces la o instanţă. Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie nu garantează dreptul de acces la o instanţă precisă, ci dreptul de acces la o instanţă, în general.

42. Cu privire la incidenţa articolului 119 din Constituţie, care reglementează folosirea căilor de atac, Curtea reiterează că acest drept se realizează, de regulă, în condiţiile legii şi, prin urmare, ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate cu respectarea prevederilor Constituţiei (a se vedea DCC nr.66 din 15 iunie 2020, § 35; DCC nr.108 din 13 iulie 2021, § 25).

43. Potrivit articolului 231 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile judecătoriilor adoptate în contencios administrativ pot fi contestate cu apel. Iar potrivit articolului 244 alin.(1) din acelaşi Cod, hotărârile curţii de apel, ca instanţă de fond, precum şi deciziile instanţei de apel pot fi contestate cu recurs. Aşadar, în prezenta cauză, Curtea nu reţine incidenţa articolului 119 din Constituţie.

44. Astfel, pentru că nu s-a constatat o ingerinţă în articolele 20 şi 119 din Constituţie, Curtea conchide că nici articolele 1 alin.(3), 4, 7, 8, 15, 16, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

45. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările nr.188g/2021 şi nr.189g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 240 alin.(2) din Codul administrativ, ridicate de dl avocat Victor Burac, în interesele dlui Vladimir Jelezneac, parte în dosarul 3a-1587/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, şi, respectiv, de dl avocat Dumitru Cucu, în interesele dlui Iurie Noviţchi, parte în dosarul nr.3a-284/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.