Decizie nr.188 din 07.12.2021 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.29g/2021, nr.134g/2021, nr.135g/2021, nr.146g/2021, nr.150g/2021, nr.155a/2021 şi nr.264g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate şi privind controlul de constituţionalitate a articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 a asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri (recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor şi persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a sesizărilor  nr.29g/2021, nr.134g/2021, nr.135g/2021,

nr.146g/2021, nr.150g/2021, nr.155a/2021 şi nr.264g/2021 privind excepţia

de  neconstituţionalitate  şi privind  controlul  de  constituţionalitate a

articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 a asigurării

cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă

şi din trupele  organelor  afacerilor  interne şi din

cadrul Inspectoratului General de Carabinieri

(recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor

şi persoanelor din corpul de comandă şi din

trupele organelor afacerilor interne)

nr. 188  din  07.12.2021

 (în vigoare 07.12.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.19-25 art.10 din 21.01.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 12 februarie 2021, 11 iunie 2021, 24 iunie 2021, 28 iunie 2021, 2 iulie 2021 şi, respectiv, 1 decembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 7 decembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 61 alin.(1) din Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.1544 din 23 iunie 1993 (în continuare – "Legea nr.1544 din 23 iunie 1993"), ridicate de dl Igor Nicula, parte în dosarul nr.3ra-139/21, de dl Ion Bilibov, parte în dosarul nr.3ra-17/21, de dl Sergiu Paiu, parte în dosarul nr.3ra-26/21, cauze care se află pe rolul Curţii Supreme de Justiţie. Totodată, sesizări privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 au formulat şi dl Sergiu Doni, parte în dosarul nr.3a-1361/21, dl Victor Beşleagă, parte în dosarul 3a-322/21, şi dl Oleg Pantea, parte în dosarul nr.3a-1186/21, cauze care se află pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Igor Nicula a fost depusă la Curtea Constituţională pe 12 februarie 2021 de un complet de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, format din dnele Tamara Chişca-Doneva, Nina Vascan, Galina Stratulat, Maria Ghervas şi dl Iurie Bejenaru. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Ion Bilibov a fost depusă la Curtea Constituţională pe 11 iunie 2021 de un complet de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, format din dnele Tamara Chişca-Doneva, Maria Ghervas, Nina Vascan şi dnii Victor Burduh şi Nicolae Craiu. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Sergiu Paiu a fost depusă la Curtea Constituţională pe 11 iunie 2021 de un complet de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, format din dnele Tamara Chişca-Doneva, Maria Ghervas, Nina Vascan şi dnii Victor Burduh şi Nicolae Craiu. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Sergiu Doni a fost depusă la Curtea Constituţională pe 24 iunie 2021 de un complet de judecători ai Curţii de Apel Chişinău, format din dnii Anatolie Minciună şi Ion Muruianu şi dna Ecaterina Palanciuc. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Victor Beşleagă a fost depusă la Curtea Constituţională pe 28 iunie 2021 de un complet de judecători ai Curţii de Apel Chişinău, format din dle Angela Bostan şi Veronica Negru şi dl Grigore Daşchevici. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Oleg Pantea a fost depusă la Curtea Constituţională pe 1 decembrie 2021 de un complet de judecători ai Curţii de Apel Chişinău, format din dnele Angela Bostan şi Veronica Negru şi dl Grigore Daşchevici.

3. Pe 2 iulie 2021, dna Maia Bănărescu, Avocata Poporului pentru drepturile copilului, iar prin Hotărârea Parlamentului nr.4 din 4 februarie 2021 împuternicită să exercite şi atribuţiile Avocatlui Poporului, a formulat o sesizare privind controlul constituţionalităţii textelor "în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi" din teza întâi a articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 şi a textului "şi nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi" din teza a doua din articolul 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993.

4. Pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, având în vedere identitatea de obiect, Curtea a conexat sesizările într-o singură procedură, atribuindu-i cauzei nr.29g/2021.

A. Circumstanţele litigiilor principale

Circumstanţele cauzei nr.3ra-139/21

5. Pe 5 iulie 2019, dl Igor Nicula a formulat în contencios administrativ o cerere împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat anularea actului administrativ defavorabil şi obligarea acestei instituţii de a-i recalcula pensia stabilită în baza Legii nr.1544 din 23 iunie 1993, ca urmare a apariţiei unor circumstanţe noi care-i conferă dreptul la majorarea pensiei.

6. În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că, în 26 martie 2013, a demisionat din organele Ministerului Afacerilor Interne în legătură cu atingerea vechimii în muncă, fapt care îi conferă dreptul la pensie. În baza Legii nr.1544 din 23 iunie 1993, i-a fost stabilită pensia în cuantum de 2200 lei. Ulterior, pe 17 ianuarie 2014, a fost reîncadrat în organele afacerilor interne, unde a continuat munca până pe 6 februarie 2017. La această dată a fost concediat din organele poliţiei, în legătură cu atingerea limitei de vârstă care permite aflarea în serviciul organelor de poliţie. Reclamantul pretinde că această din urmă perioadă îi conferă dreptul la majorarea cuantumului pensiei calculate în data de 26 martie 2013.

7. Pe 19 decembrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea în contencios administrativ formulată. Casa Naţională de Asigurări Sociale a atacat cu apel hotărârea primei instanţe. Printr-o decizie a Curţii de Apel Chişinău din 4 noiembrie 2020, apelul formulat a fost respins, cu menţinerea soluţiei din hotărârea primei instanţe. Casa Naţională de Asigurări Sociale a atacat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău.

8. Printr-o cerere din 8 februarie 2021, dl Igor Nicula a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993.

9. Printr-o încheiere din 10 februarie 2021, Colegiul de drept civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.3ra-17/21

10. Pe 22 octombrie 2019, dl Ion Bilibov, reprezentat de dl avocat Eugeniu Musteaţă, a formulat în contencios administrativ o cerere împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, având ca terţ intervenient Inspectoratul General al Poliţiei, prin care a solicitat anularea actului administrativ defavorabil, obligarea la recalcularea pensiei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

11. În motivarea cererii sale reclamantul a menţionat că, în 29 martie 2013, printr-un ordin al ministrului Afacerilor Interne din acea perioadă, a fost eliberat din serviciu în legătură cu lichidarea subdiviziunilor Poliţiei sau cu reducerea statelor de personal, având dreptul la pensie. Astfel, începând cu data de 30 martie 2013, în baza Legii nr.1544 din 23 iunie 1993, i-a fost stabilit dreptul la pensie specială. Între timp, reclamantul a atacat în instanţa de judecată ordinul de eliberare din funcţie, solicitând reîncadrarea sa în organele afacerilor interne, obţinând câştig de cauză. Reclamantul a activat în organele poliţiei până pe 1 septembrie 2019. La această dată, vechimea sa în muncă însuma o perioadă de 28 de ani şi 5 zile. Având în vedere întreaga perioadă în care a activat în serviciul poliţiei, reclamantul a cerut recalcularea pensiei potrivit articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993. Totuşi, Casa Naţională de Asigurări Sociale i-a refuzat solicitarea.

12. Printr-o hotărâre din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, a fost admisă cererea în contencios administrativ formulată. Casa Naţională de Asigurări Sociale a atacat cu apel hotărârea primei instanţe. Curtea de Apel Chişinău a respins cererea de apel şi a menţinut soluţia din hotărârea primei instanţe. Casa Naţională de Asigurări Sociale a atacat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău. Pe 23 decembrie 2020, un complet din trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie a decis în privinţa admisibilităţii recursului.

13. Pe 25 mai 2021, dl Ion Bilibov a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993.

14. Printr-o încheiere din 9 iunie 2021, Colegiul de drept civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.3ra-26/21

15. Pe 30 septembrie 2019, dl Sergiu Paiu, reprezentat de dna avocat Lilia Dobre, a formulat în contencios administrativ o cerere împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica din mun. Chişinău, prin care a solicitat anularea actelor administrative defavorabile şi obligarea acestei instituţii de a-i recalcula pensia pentru vechime în muncă.

16. În motivarea cererii sale, reclamantul a menţionat că, în 26 martie 2013, printr-un ordin al ministrului Afacerilor Interne din acea perioadă, a fost concediat în legătură cu lichidarea subdiviziunii sau cu reducerea statelor de personal. Reclamantul a subliniat că la momentul concedierii sale, Ministerul Afacerilor Interne a trimis dosarul său Casei Naţionale de Asigurări Sociale, care i-a stabilit dreptul la pensie pentru vechimea în muncă de 21 de ani 7 luni şi 28 de zile. Totuşi, între timp, reclamantul atacase în instanţa de judecată ordinul de eliberare din funcţie, solicitând reîncadrarea sa în organele afacerilor interne şi obţinând câştig de cauză. După ce a fost reîncadrat în funcţie, reclamantul a activat în organele poliţiei până în 22 iulie 2019, când şi-a prezentat demisia din funcţia de Şef al Inspectoratului de Poliţie Râşcani din mun. Chişinău. Conform calculului efectuat de Direcţia de Poliţie a mun. Chişinău din 1 august 2019, vechimea sa în muncă la data încetării raporturilor de muncă era de 27 de ani 10 luni şi 24 de zile.

17. Reclamantul a precizat că a solicitat recalcularea pensiei, însă printr-o decizie a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Botanica i-a fost refuzată recalcularea. Refuzul a fost contestat în faţa Casei Naţionale de Asigurări Sociale, care i-a respins cererea prealabilă, precizând că Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 nu-i recunoaşte dreptul la stabilirea repetată a dreptului la pensie.

18. Printr-o hotărâre din 10 martie 2020 a Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, a fost admisă cererea formulată în contencios administrativ. Casa Naţională de Asigurări Sociale a atacat cu apel hotărârea instanţei. Curtea de Apel Chişinău a respins cererea de apel formulată şi a menţinut soluţia din hotărârea primei instanţe. Casa Naţională de Asigurări Sociale a atacat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău. Pe 23 decembrie 2020, un complet format din trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie a decis admisibilitatea recursului.

19. Pe 25 mai 2021, dl Sergiu Paiu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993.

20. Printr-o încheiere din 9 iunie 2021, Colegiul de drept civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.3a-1361/20

21. Pe 18 martie 2020, dl Sergiu Doni, reprezentat de dl avocat Eugeniu Musteaţă, a formulat în contencios administrativ o cerere împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râşcani din mun. Chişinău, având ca terţ intervenient Inspectoratul General al Poliţiei, prin care a solicitat anularea actelor administrative defavorabile, obligarea acestor instituţii de a-i recalcula pensia şi încasarea cheltuielilor de judecată.

22. În motivarea cererii sale, reclamantul a menţionat că, pe 30 martie 2016, a fost eliberat din serviciu printr-un ordin al Ministrului Afacerilor Interne din acea perioadă, având dreptul la pensie specială în conformitate cu Legea nr.1544 din 23 iunie 1993. Reclamantul a subliniat că şi-a exercitat dreptul la pensie, în baza dispoziţiilor legii menţionate, începând cu 31 martie 2016. Pe 11 mai 2017, printr-un ordin al Inspectoratului General de Poliţie, a fost reangajat în serviciul organelor de poliţie, activând până pe 2 ianuarie 2020. Astfel, vechimea sa totală de muncă în poliţie a însumat 26 ani 7 luni şi 21 de zile.

23. Reclamantul a precizat că a solicitat recalcularea dreptului său la pensie, însă, printr-o decizie a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râşcani, i-a fost refuzată recalcularea. Reclamantul a contestat refuzul în faţa Casei Naţionale de Asigurări Sociale, care i-a respins cererea prealabilă, precizând că dreptul la stabilirea repetată a dreptului la pensie nu este garantat de Legea nr.1544 din 23 iunie 1993.

24. Printr-o hotărâre din 21 octombrie 2020 a Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, cererea în contencios administrativ formulată a fost respinsă ca neîntemeiată. Reclamantul a atacat cu un apel hotărârea instanţei de judecată.

25. În şedinţa de judecată din 16 iunie 2021, dl avocat Eugeniu Musteaţă, care acţionează în interesele reclamantului, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993.

26. Printr-o încheiere din 16 iunie 2021, Completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ al Colegiului de drept civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.3a-322/21

27. Pe 29 iunie 2021, dl Victor Beşleagă, reprezentat de avocatul Lilian Osoian, a formulat în contencios administrativ o cerere împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Basarabeasca, prin care a solicitat anularea actului administrativ defavorabil, obligarea acestei instituţii de a-i recalcula pensia şi încasarea cheltuielilor de judecată.

28. Printr-o hotărâre din 3 februarie 2021 a Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, cererea în contencios administrativ formulată a fost respinsă ca neîntemeiată. Reclamantul a atacat în apel hotărârea instanţei de judecată.

29. În şedinţa de judecată din 14 iunie 2021, dl Victor Beşleagă a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993.

30. Printr-o încheiere din 15 iunie 2021, Completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ al Colegiului de drept civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.3a-1186/21

31. Pe 16 decembrie 2020, dl Oleg Pantea a formulat în contenciosul administrativ o cerere împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, având ca terţ intervenient Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin care a solicitat anularea unui act administrativ individual defavorabil şi obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale de a-i recalcula pensia.

32. Printr-o hotărâre din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, cererea în contencios administrativ formulată a fost respinsă ca neîntemeiată. Reclamantul a atacat cu un apel hotărârea instanţei.

33. Pe 16 noiembrie 2021, dl Oleg Pantea a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993.

34. Printr-o încheiere din 23 noiembrie 2021, Completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ al Colegiului de drept civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

35. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

36. Prevederile relevante ale Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.1544 din 23 iunie 1993 sunt următoarele:

Articolul 2

Condiţiile de asigurare cu pensii

"(1) Militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, precum şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri care au dreptul la pensie li se stabileşte pensie după eliberare din serviciu.

(2) Persoanelor din corpul de ofiţeri şi din corpul de comandă (cu excepţia celui inferior) al organelor afacerilor interne şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri cărora li s-a prelungit peste limita de vârstă, stabilită de legislaţie, termenul de aflare în serviciu militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne şi care au dreptul la pensie în conformitate cu art.13 lit.a) din prezenta lege li se acordă, de la data emiterii ordinului privind prelungirea termenului de aflare în serviciu, pensie în mărime de 50 procente din suma pensiei cuvenite."

Articolul 50

Termenele de stabilire a pensiilor

"(1) Pensiile se stabilesc:

b) pentru militarii care au îndeplinit serviciul prin contract, pentru persoanele din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, precum şi pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare – de la data eliberării din serviciu, dar nu mai devreme de ultima zi în care au fost asiguraţi cu soldă, […]

c) persoanelor din corpul de ofiţeri şi din corpul de comandă (cu excepţia celui inferior) ale organelor afacerilor interne, precum şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cărora li s-a prelungit peste limita de vârstă, stabilită de legislaţie, termenul de aflare în serviciul militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne – de la data emiterii ordinului de prelungire a termenului de aflare în serviciu.

(2) În cazul adresării tardive, pensia pentru perioada precedentă se stabileşte de la data apariţiei dreptului la pensie, dar cel mult cu 12 luni înainte de solicitarea pensiei."

[Articolul 50 în redactarea Legii nr.245 din 15 noiembrie 2018, în vigoare din 12 ianuarie 2019]

Articolul 61

Recalcularea pensiilor stabilite anterior

"(1) Recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, precum şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri şi familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare şi nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

(2) Pensiile stabilite persoanelor din corpul de ofiţeri şi din corpul de comandă (cu excepţia celui inferior) al organelor afacerilor interne şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri cărora li s-a prelungit peste limita de vârstă, stabilită de legislaţie, termenul de aflare în serviciu militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne urmează a fi recalculate după trecerea lor în rezervă sau în retragere.

[Articolul 61 în redactarea Legii nr.245 din 15 noiembrie 2018, în vigoare din 12 ianuarie 2019]

37. Prevederile relevante ale Legii nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sunt următoarele:

Articolul 19

Limita de vârstă în funcţia publică cu statut special

"(1) Funcţionarii publici cu statut special pot deţine funcţii publice cu statut special până la atingerea următoarelor limite de vârstă:

a) 50 de ani – pentru subofiţeri;

b) 55 de ani – pentru ofiţeri, cu excepţia gradelor de chestor, chestor-şef şi chestor general, pentru care limita de vârstă este de 60 de ani.

(2) Menţinerea în funcţia publică cu statut special peste limita de vârstă prevăzută la alin.(1) poate avea loc pentru o perioadă de maximum 5 ani în întreaga carieră. Prelungirea se face, anual, de către angajator sau persoana împuternicită de către acesta, cu condiţia ca funcţionarul public cu statut special să fie declarat apt pentru serviciu prin decizia Comisiei medicale a Ministerului Afacerilor Interne."

Articolul 38

Încetarea raportului de serviciu

"(1) Raportul de serviciu al funcţionarului public cu statut special poate să înceteze în următoarele situaţii:

[…]

b) la atingerea limitei de vârstă în serviciu, cu excepţia cazului stabilit la art.19 alin.(2);

c) după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, cu excepţiile stabilite de prezenta lege;

[…]

(4) În cazul acumulării premiselor ce determină aplicarea prevederilor alin.(1) lit.c), raportul de serviciu al funcţionarului public cu statut special poate fi prelungit prin acordul comun al părţilor pe o perioadă determinată. În cazul stabilirii pensiei funcţionarului de către Ministerul Afacerilor Interne, raportul de serviciu al acestuia poate fi prelungit pe o perioadă determinată ce nu va depăşi 5 ani, calculaţi cumulativ din data reîncadrării ulterioare stabilirii pensiei.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

38. În argumentarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorii susţin că articolul 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 nu distinge cu privire la momentul în care trebuie să se producă circumstanţele care servesc drept temei pentru recalcularea pensiei, fie până la stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, fie după ce a fost stabilită. În lipsa unor repere obiective, această chestiune este lăsată la latitudinea autorităţilor abilitate cu competenţa aplicării legilor, care procedează de o manieră discreţionară. Astfel, de exemplu, Casa Naţională de Asigurări Sociale exclude de la aplicare orice circumstanţe apărute după stabilirea pensiei speciale. La rândul lor, instanţele de judecată abordează diferit această chestiune. Practica judiciară cunoaşte cazuri în care a fost dispusă recalcularea pensiilor respective, precum şi cazuri când a fost respinsă cererea de recalculare a pensiei, în ambele cazuri fiind pronunţate hotărârii definitive. Autorii excepţiilor afirmă că practica judiciară neuniformă privind aplicarea articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil.

39. Totodată, autorii excepţiilor susţin că legislatorul recunoaşte, la modul general, dreptul pensionarului la recalcularea pensiei în cazul în care continuă să activeze în câmpul muncii după stabilirea pensiei. Dreptul la reexaminarea pensiei este recunoscut în baza articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii. Totuşi, deşi acest articol cuprinde în câmpul său de aplicare doar beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă, excluzându-i pe beneficiarii unei pensii speciale, această excludere reprezintă o încălcare a articolului 16 din Constituţie. Deşi acest articol nu este absolut, fiind permise restrângeri în exerciţiul său, orice restrângeri trebuie să fie justificate în mod obiectiv. În acest caz lipseşte o justificare obiectivă a tratamentului diferenţiat. Sub un alt aspect, autorii excepţiilor pretind că au contribuit la fondul de pensii după realizarea dreptului la pensie. Astfel, în cazul în care contribuţiile sociale realizate după dobândirea dreptului la pensie nu sunt luate în considerare la recalcularea pensiei, este încălcat dreptul la proprietate privată şi dreptul la asistenţă şi la protecţie socială.

40. Astfel, în esenţă, autorii excepţiilor pretind încălcarea articolelor 1 alin.(3), 4, 15, 16, 23, 46, 47 şi 54 din Constituţie. Totodată, într-o excepţie a fost pretinsă şi încălcarea articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale.

B. Argumentele Avocatei Poporului pentru drepturile copilului, împuternicită să exercite atribuţiile de Avocat al Poporului, autoare a sesizării privind controlul constituţionalităţii

41. Autoarea sesizării susţine că textele "în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi" şi "şi nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi" din articolul 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 încalcă dreptul de proprietate al beneficiarilor pensiei speciale, pentru că îi lipseşte de dreptul la reexaminarea pensiei după reangajare în câmpul muncii. Mai mult, autoarea pretinde că textele de lege contestate sunt imprevizibile în aplicare. Caracterul deficitar al textelor de lege contestate este confirmat de practica judiciară divergentă a instanţelor judecătoreşti, care, în mai multe cauze privind reexaminarea pensiei speciale, au decis în favoarea reexaminării pensiei, iar în alte cazuri, cu acelaşi obiect, au refuzat cererile privind reexaminarea pensiei. Totodată, incertitudinea privind aplicarea dreptului de către instanţele de judecată diminuează încrederea publicului în instanţele de judecată. Acest fapt reprezintă o ingerinţă în dreptul la un proces echitabil.

42. Autoarea sesizării precizează că dreptul la pensie este garantat de articolul 47 din Constituţie. Potrivit acestui articol, asigurarea în caz de bătrâneţe constituie un element central al asigurării sociale a populaţiei. Totuşi, cuantumul prestaţiei sociale se determină în baza contribuţiilor sociale achitate de asigurat. Astfel, în virtutea obligaţiei de a cotiza la bugetul de asigurări sociale, asiguratul dobândeşte în viitor un drept de proprietate în privinţa pensiei care urmează a-i fi stabilită. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolul 46 din Constituţie, care garantează dreptul la proprietate privată, este incident sub aspectul protecţiei drepturilor sociale doar în cazul în care dreptul social respectiv este dobândit şi are o valoare în bani.

43. Deşi dreptul la reexaminarea pensiei nu este recunoscut în mod expres în baza articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993, un asemenea drept este recunoscut de articolul 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale. Acest din urmă articol le conferă beneficiarilor o "speranţă legitimă" la recalcularea pensiei. Astfel, autoarea sesizării susţine că articolul 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 trebuie să fie aplicat similar articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale.

44. Autoarea sesizării pretinde că titularii unei pensii speciale care s-au pensionat până pe 1 ianuarie 2017 aveau, în baza legii în vigoare la acea dată, dreptul de a cere reexaminarea pensiei. Totuşi, odată cu adoptarea Legii nr.282 din 16 decembrie 2016, care a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2017, a fost exclus acest drept. Invocând principiul unicităţii legislaţiei referitoare la asigurarea socială de stat şi principiul egalităţii în drepturi a contribuabililor şi beneficiarilor sistemului public de pensii, autoarea susţine că beneficiarilor de pensie specială trebuie să li se recunoască un asemenea drept în continuare. De altfel, aplicarea de către autorităţile statului a prevederilor contestate constituie un tratament diferenţiat, ceea ce articolul 16 din Constituţie interzice. Autoarea sesizării afirmă că tratamentul diferenţiat stabilit este disproporţionat, instituind o atingere nepermisă atât în exerciţiul dreptului de proprietate, cât şi în exerciţiul dreptului la asistenţă şi la protecţie socială. În sesizarea sa, autoarea susţine că textele contestate din articolul 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 încalcă articolele 16, 46, 47 şi 54 din Constituţie.

C. Aprecierea Curţii

45. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea constată următoarele.

46. Potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

47. În Hotărârea nr.17 din 4 iunie 2018, Curtea a precizat că poate să verifice constituţionalitatea legilor adoptate anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 29 iulie 1994. Totuşi, Curtea trebuie să verifice dacă legea este în vigoare şi dacă produce efecte juridice (§ 22). Curtea notează că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate şi privind controlul de constituţionalitate vizează controlul unei norme care reglementează dreptul la recalcularea pensiei speciale stabilite anterior. În prezent, pe rolul instanţelor de judecată se află mai multe cauze în care se pretinde recalcularea pensiei speciale în baza prevederilor contestate. Mai mult, prevederile atacate au fost aplicate în cauzele în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate. Astfel, Curtea reţine că articolul 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 respectă condiţia necesară pentru examinarea constituţionalităţii acesteia.

48. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost ridicate de o parte a procesului din faţa instanţelor de apel şi de recurs, fiind formulate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016. Totodată, articolul 25 alin.(1) lit.i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.i) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă Avocatului Poporului prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

49. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie articolul 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993. Pe de altă parte, sesizarea privind controlul constituţionalităţii are ca obiect de examinare textele "în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi" şi "şi nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi" din articolul 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993. Astfel, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este mai vast decât cel al sesizării privind controlul de constituţionalitate, incluzând şi textele de lege contestate, Curtea va opera, în analiza sa, cu articolul 61 alin.(1) din lege.

50. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

51. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în mai multe cauze referitoare la obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia specială stabilită anterior în cazul unor militari şi al unor persoane care au activat în funcţii publice cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Curtea reţine că atât Curtea de Apel Chişinău, cât şi Curtea Supremă de Justiţie, în faţa cărora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, ar putea aplica articolul 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993.

52. O altă condiţie de admisibilitate care trebuie să fie verificată este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Pe de altă parte, referitor la sesizarea privind controlul constituţionalităţii, Curtea trebuie să verifice dacă prevederile contestate prezintă o ingerinţă într-un drept fundamental invocat (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18).

53. Autorii sesizărilor au susţinut, în principal, încălcarea articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 15 [universalitatea], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 46 alin.(1) [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 47 [dreptul la asistenţă şi la protecţie socială] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

54. Totodată, Curtea constată că într-o excepţie a fost pretinsă încălcarea articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, care consacră protecţia proprietăţii. Curtea subliniază că controlul de constituţionalitate se declanşează doar atunci când este invocată o prevedere constituţională care are legătură cu argumentele prezentate (DCC nr.70 din 18 mai 2021, § 21). În acest sens, având în vedere că dreptul garantat în baza articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană îşi găseşte reglementare la nivel naţional în baza articolului 46 din Constituţie, Curtea va analiza pretinsa încălcare a acestui articol prin raportare la articolul 46 din Constituţie. De altfel, Curtea reţine că, în sesizare, autorul a pretins încălcarea dispoziţiilor de la articolul 46 din Constituţie.

55. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 4 din Constituţie, Curtea subliniază că a stabilit în jurisprudenţa sa că aceste norme au un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor reglementărilor. Ele nu pot constitui repere separate. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20 şi jurisprudenţa citată acolo). Totodată, cu referire la incidenţa articolelor 15, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea precizează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare (DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23 şi 24; DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, § 26). Pentru a fi incidente, trebuie să se demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 23).

56. Cu privire la critica de neconstituţionalitate care vizează încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de articolul 20 din Constituţie, Curtea reţine că autorii sesizărilor au menţionat că articolul 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 face obiectul unor interpretări diferite din partea instanţelor judecătoreşti. Într-adevăr, jurisprudenţa instanţelor de judecată în acest domeniu nu este una uniformă. De altfel, circumstanţele litigiilor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate confirmă această concluzie (a se vedea, referitor la hotărârile de recalculare a pensiei, § 7, 12 şi 18 supra, iar referitor la hotărârile de respingere în recalcularea pensiei, § 24, 28 şi 32 supra).

57. În acest context, Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie a fost interpretat în jurisprudenţa sa ca oferind o protecţie similară celei asigurate în baza articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană (HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, § 28; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 23; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 22). Cu privire la diferenţele jurisprudenţiale, Curtea Europeană a precizat că acest fapt nu este, în sine, contrar articolului 6 alin.(1) din Convenţie (Nejdet Şahin şi Perihan Şahin v. Turcia [MC], 20 octombrie 2011, § 51; Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 116). Curtea Europeană a subliniat că o ingerinţă în dreptul la un proces echitabil există doar atunci când divergenţele jurisprudenţiale sunt "profunde şi persistente". În acest sens, Curtea Europeană aplică un test din trei etape, care verifică dacă legislaţia naţională conţine mecanisme apte să elimine incoerenţele, dacă acestea au fost aplicate şi dacă au condus la remedierea deficienţelor (Beian v. România [nr.1], 6 decembrie 2007, § 37 şi 39; Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 116-135).

58. Curtea observă că jurisprudenţa divergentă din acest caz le aparţine, în principal, instanţelor de fond şi celor de apel. În acest context, Curtea observă că Curtea Supremă de Justiţie urmează să se pronunţe în recurs în privinţa fondului unor cauze (§ 9, 14 şi 20 supra), iar în alte două cauze, în privinţa fondului urmează să se pronunţe Curtea de Apel (§ 26, 30 şi 32 supra). Prin urmare, dată fiind obligaţia instanţelor ierarhic superioare de a înlătura divergenţele de aplicare a dreptului în cauze similare, Curtea trebuie să le ofere ocazia să remedieze orice posibile deficienţe. Interpretările izolate nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc (DCC nr.75 din 27 iulie 2017, § 23; DCC nr.91 din 27 iulie 2018, § 28).

59. În sesizări, autorii au pretins că privarea lor de dreptul la recalcularea pensiei stabilite anterior încalcă principiul egalităţii şi dreptul lor la protecţie şi la asistenţă socială. Mai mult, autorii au pretins şi încălcarea dreptului de proprietate şi la protecţia acesteia.

60. Cu titlu preliminar, Curtea observă că Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 prevede că pensia pentru vechime în muncă se stabileşte ţinând cont de vechimea în serviciu şi de mărimea soldei achitate în ultimul an de muncă, având relevanţă în acest sens şi faptul dacă persoana a atins vârstă limită de aflare în serviciu sau nu (articolele 2, 13 şi 14 din Lege). Potrivit articolului 2 alin.(1) din Lege, Curtea constată că stabilirea pensiei depinde, de regulă, de încetarea raporturilor de muncă. Alineatul (2) al aceluiaşi articol din Lege prevede o singură excepţie de la această regulă, i.e. pentru (i) persoanele din corpul de ofiţeri şi din corpul de comandă (cu excepţia celui inferior) al organelor afacerilor interne şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri (ii) cărora li s-a prelungit, peste limita de vârstă stabilită de legislaţie, termenul de aflare în serviciu militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne şi (iii) care au dreptul la pensie în conformitate cu art.13 lit.a) din Lege (iv) cărora li se acordă, de la data emiterii ordinului privind prelungirea termenului de aflare în serviciu, pensie în mărime de 50 procente din suma pensiei cuvenite. Doar în cazul în care condiţiile menţionate sunt întrunite cumulativ, este acordată pensia pentru vechime în muncă, fără eliberarea persoanei din serviciu.

61. Curtea reţine că pensionarea în baza Legii nr.1544 din 23 iunie 1993 este posibilă fie la atingerea vârstei limită de aflare în serviciu stabilită de lege, fie înainte de această vârstă limită – în acest din urmă caz pensionarea este posibilă doar dacă persoana acumulează vechimea în muncă care-i conferă dreptul la pensie (i.e. 25 de ani din data de 1 iulie 2020). Curtea observă că, spre deosebire de limita de vârstă, care face imposibilă reangajarea într-o funcţie militară sau publică cu statut special, dată fiind împlinirea vârstei limită de aflare în serviciu [e.g. articolul 38 alin.(1) lit.b) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016], vechimea în muncă nu reprezintă un impediment pentru reangajarea persoanei. În acest caz, persoana obţine, după reangajare, atât pensia, cât şi salariul în baza raporturilor de muncă, din care se calculează şi se achită contribuţiile sociale de stat. Astfel, pensionarea în baza vechimii în muncă şi reangajarea persoanei într-o funcţie militară sau publică cu statut special au determinat, în practică, mai multe litigii privind obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Stat la recalcularea pensiei. Fiind sesizată cu solicitarea de recalculare a pensiei, autoritatea a refuzat, precizând că recalcularea pensiei este posibilă doar dacă raporturile de serviciu continuă după pensionare.

62. Cu privire la problema în discuţie, Curtea reţine incidenţa articolului 47 din Constituţie, care garantează dreptul la protecţie şi la asistenţă socială. Curtea are în vedere că obiectul de reglementare al articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993, i.e. dreptul la pensie şi condiţiile în care pensia se recalculează, face incident articolul 47 din Constituţie (HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 20). Referitor la argumentele care pretind o ingerinţă în articolul 46 alin.(1) din Constituţie, Curtea observă că norma contestată nu-i lipseşte, prin efectele sale, pe titularii dreptului la pensie de proprietatea asupra unui bun. Articolul 46 din Constituţie oferă protecţie doar bunurilor actuale ale unei persoane. De altfel, veniturile viitoare nu pot fi considerate "bunuri", cu excepţia cazului în care dreptul a fost deja câştigat sau este sigur că va fi plătit (DCC nr.8 din 5 ianuarie 2018, § 24). Prin urmare, de vreme ce autorii excepţiilor nu s-au aflat şi nici nu au câştigat un drept concret la recalcularea pensiei stabilite anterior, Curtea reţine că nu poate fi pusă problema unei ingerinţe în articolul 46 din Constituţie.

63. Cu privire la pretinsul tratament diferenţiat contestat, Curtea reţine că condiţiile diferite privind exerciţiul dreptului la recalcularea pensiei aplicat faţă de persoanele care s-au pensionat şi care s-au reangajat ulterior într-o funcţie militară sau publică cu statut special au la bază argumentul potrivit căruia persoanele obţin, în tot acest timp, atât pensia, cât şi salariul în baza raporturilor de muncă. Mai mult, Curtea observă că dreptul la recalcularea pensiei reclamă nu doar faptul ca persoana să fi acumulat 25 de ani de vechime în muncă, ci şi să fi împlinit vârsta limită de aflare în serviciu, iar printr-o decizie a angajatorului să i se fi prelungit termenul de aflare în serviciu [articolele 2 alin.(2) şi 13 lit.a) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993]. De altfel, dacă nu are împlinită vârsta limită de aflare în serviciu, însă a atins vechimea în muncă de la articolul 13 lit.a) din Lege, persoanei îi este recunoscut doar dreptul la majorarea cotei procentuale de calculare a pensiei [articolele 2 alin.(2) şi 14 lit.a) din Lege], fără a beneficia de dreptul la recalcularea pensiei, întrucât pensia se obţine doar la încetarea raporturilor de serviciu. Aşadar, Curtea observă că prima categorie (i.e. persoanele pensionate în baza vechimii în muncă, angajate ulterior pensionării într-o funcţie publică cu statut special) obţine atât pensia, cât şi salariul, pe când cea de-a doua (i.e. persoanele care continuă să activeze într-o funcţie publică cu statut special la atingerea vechimii în muncă) obţine doar salariul, fără a obţine şi pensia.

64. Totodată, Curtea are în vedere şi faptul că dreptul la pensie nu se stabileşte în mod automat, ci pe baza cererii titularului [articolul 49 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993]. Astfel, exerciţiul dreptului la pensie ţine de titular, care decide când şi în ce condiţii să obţină pensia. Aşadar, de vreme ce titularii sunt cei care decid cu privire la condiţiile de pensionare, Curtea reţine că aceştia trebuie să-şi asume consecinţele acestor decizii. De altfel, persoanele pot să prevadă efectele acestor decizii (i.e. anumite inconveniente financiare legate de cuantumul pensiei calculate). Mai mult, imposibilitatea recalculării pensiei speciale poate fi prevăzută de subiectele legii, la nevoie, cu ajutorul unor profesionişti ai dreptului. Aşadar, Curtea nu reţine argumentele din sesizări privind existenţa unei ingerinţe în articolul 16 din Constituţie. Criteriul continuării neîntrerupte a raporturilor de serviciu după atingerea plafonului de vârstă face ca categoriile în discuţie să nu se afle în situaţii comparabile.

65. Aşadar, dacă o persoană solicită stabilirea pensiei în baza vechimii în muncă (i.e. pensionarea în baza articolului 2 alin.(1) din Lege), iar ulterior desfăşoară activităţi contributive, nu poate fi pretinsă încălcarea principiului egalităţii. Diferenţele pe care le presupun momentul dobândirii dreptului şi condiţiile în care este stabilită pensia sunt substanţiale. Chiar dacă, în mod formal, persoanele se află într-o situaţie similară, având în vedere exerciţiul unei activităţi salarizate în serviciul militar sau într-o funcţie publică cu statut special, acest element nu este suficient, per se, pentru a se constata incidenţa articolului 16 din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 20; HCC nr.21 din 3 octombrie 2019, § 19).

66. Un alt aspect care trebuie analizat din perspectiva pretinsei încălcări a principiului egalităţii şi a dreptului la protecţie şi la asigurare socială ţine de faptul că, într-o excepţie de neconstituţionalitate, autorul a pretins că pensia i-a fost stabilită în lipsa consimţământului (§ 16 supra). Totuşi, Curtea reţine că legea nu a prevăzut în trecut şi nu prevede în prezent recunoaşterea dreptului la pensie de o manieră automată. Dimpotrivă, articolul 49 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 supune exerciţiul acestui drept voinţei titularului care, pe baza unei cereri, solicită stabilirea pensiei, odată ce sunt întrunite condiţiile care justifică recunoaşterea sa. Mai mult, această modalitate de stabilire a pensiei era în vigoare şi atunci când autorul excepţiei şi-a dobândit dreptul la pensie (articolul 48 din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 în redactarea Legii nr.304 din 26 decembrie 2012).

67. Cu referire la argumentele care discută principiile unicităţii legislaţiei privind asigurarea socială şi egalitatea în drepturi a contribuabililor şi a beneficiarilor sistemului public de pensii (§ 44 supra), Curtea reţine că Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 derogă de la dispoziţiile Legii privind sistemul public de pensii, iar din acest motiv, principiile în discuţie nu sunt incidente. În plus, Curtea constată că ele au o pondere relativă şi privesc, la modul abstract, condiţiile ideale în care contribuţiile de asigurări sociale trebuie să fie reglementate. Totuşi, legislatorul este competent să stabilească excepţii de la ele, având în vedere marja discreţionară amplă de care se bucură în domeniul protecţiei sociale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.140 din 16 septembrie 2021, § 44 şi jurisprudenţa citată acolo).

68. Cu privire la existenţa unei ingerinţe în articolul 47 din Constituţie, Curtea precizează că, de vreme ce contribuţiile achitate de contribuabil sunt luate în considerare în baza Legii privind sistemul public de pensii, nu există o ingerinţă în acest articol. De altfel, în baza Legii privind sistemul public de pensii autorii excepţiilor au dreptul la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, drept care se stabileşte, inter alia, în funcţie de stagiul de cotizare efectiv realizat, care ia în calcul cotizaţiile realizate de persoane. Mai mult, în cazul în care vor opta pentru pensia pentru limită de vârstă, autorii vor putea cere şi reexaminarea pensiei potrivit articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii.

69. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate şi privind controlul de constituţionalitate a articolului 61 alin.(1) din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 a asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, depuse de dl Igor Nicula, parte în dosarul nr.3ra-139/21, de dl Ion Bilibov, parte în dosarul nr.3ra-17/21, de dl Sergiu Paiu, parte în dosarul nr.3ra-26/21, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie, de dl Sergiu Doni, parte în dosarul nr.3a-1361/21, de dl Victor Beşleagă, parte în dosarul 3a-322/21, de dl Oleg Pantea, parte în dosarul nr.3a-1186/21, aflate pe rolul Curţii de Apel Chişinău, precum şi de dna Maia Bănărescu, Avocat al Poporului pentru drepturile copilului, împuternicită să exercite atribuţiile Avocatului Poporului.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.