Decizie nr.19 din 06.03.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.12g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 90 alin.(1) din Codul de procedură penală (citarea în calitate de martor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.12g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 90 alin.(1) din Codul de procedură penală

(citarea în calitate de martor)

nr. 19  din  06.03.2018

 (în vigoare 06.03.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 157-166 art. 84 din 18.05.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Aurel BĂIEŞU, preşedinte de şedinţă,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 29 ianuarie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 martie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă” din alineatul (1) al articolului 90 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Vitalie Ţaulean, în dosarul nr.10-542/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 29 ianuarie 2018, de către Victor Raţoi, judecător de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află plângerea depusă la 2 mai 2017 de către Elena Ţaulean, prin care se solicită a fi declarată nulă procedura de citare în calitate de martor a lui Vitalie Ţaulean, precum şi de a fi declarat nul procesul-verbal de audiere a acestuia în calitate de martor în cadrul procesului penal în care avea calitatea de avocat.

4. În procesul examinării plângerii de către instanţa de judecată, avocatul Vitalie Ţaulean a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă” din art.90 alin.(1) din Codul de procedură penală.

5. Prin încheierea din 27 octombrie 2017, instanţa a dispus suspendarea examinării plângerii şi remiterea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“[…]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“[…]

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 90

Martorul

“ (1) Martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă, precum şi persoana care face declaraţii, în modul prevăzut de prezentul cod, în calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane care posedă informaţii cu privire la vreo circumstanţă care urmează să fie constatată în cauză.

(2) Nici o persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrar intereselor sale sau ale rudelor sale apropiate.

(3) Nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori:

1) persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sunt în stare să înţeleagă just împrejurările care au importanţă pentru cauză şi să facă referitor la ele declaraţii exacte şi juste;

2) apărătorii, colaboratorii birourilor de avocaţi – pentru constatarea unor date care le-au devenit cunoscute în legătură cu adresarea pentru acordare de asistenţă juridică sau în legătură cu acordarea acesteia;

3) persoanele care cunosc o anumită informaţie referitoare la cauză în legătură cu exercitarea de către ele a atribuţiilor de reprezentanţi ai părţilor;

4) judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală, grefierul – cu privire la circumstanţele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea de către ei a atribuţiilor lor procesuale, cu excepţia cazurilor de participare la reţinere în flagrant delict, de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor, erorilor sau abuzurilor la efectuarea procedurii în cauza respectivă, de reexaminare a cauzei în ordine de revizie sau de restabilire a dosarului pierdut;

5) jurnalistul – pentru a preciza persoana care i-a prezentat informaţia cu condiţia de a nu-i divulga numele, cu excepţia cazului în care persoana benevol doreşte să depună mărturii;

6) slujitorii cultelor – referitor la circumstanţele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea atribuţiilor lor;

7) medicul de familie şi alte persoane care au acordat îngrijire medicală – referitor la viaţa privată a persoanelor pe care le deservesc;

8) persoana faţă de care există anumite probe că a săvârşit infracţiunea ce se investighează;

9) Avocatul Poporului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, adjuncţii Avocatului Poporului şi funcţionarii Oficiului Avocatului Poporului – referitor la faptele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea atribuţiilor lor.

(4) Persoanele menţionate la alin.(3) pct.5) şi 7) pot fi citate şi ascultate ca martori numai în cazul când această informaţie este absolut necesară pentru prevenirea sau descoperirea infracţiunilor deosebit de grave sau excepţional de grave.

(5) Persoanele care cunosc anumite circumstanţe despre cauza respectivă în legătură cu participarea lor la procesul penal în calitate de apărător, reprezentant al părţii vătămate, părţii civile sau părţii civilmente responsabile sunt în drept, în cazuri excepţionale, cu consimţământul persoanei interesele căreia le reprezintă, să facă declaraţii în favoarea ei, însă darea declaraţiilor în aceste cazuri exclude participarea lor ulterioară în procedura acestei cauze.

(6) În cazurile necesare, pentru a rezolva chestiunea dacă o persoană este capabilă să înţeleagă just circumstanţele care prezintă importanţă pentru cauză şi să facă în privinţa lor declaraţii juste, organul de urmărire penală, iar la cererea părţilor, şi instanţa pot invita un expert.

(7) Martorul este obligat:

1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei pentru a face declaraţii şi a participa la acţiuni procesuale;

2) să facă declaraţii veridice, să comunice tot ce ştie în legătură cu cauza respectivă şi să răspundă la întrebările puse, să confirme, prin semnătură, exactitatea declaraţiilor sale incluse în procesul-verbal al acţiunii procesuale sau anexate la acesta;

3) să prezinte, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei, obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă;

4) să accepte, la cererea organului de urmărire penală, examinarea corporală;

5) la cererea organului de urmărire penală, să fie supus unei expertize judiciare în condiţii de ambulator pentru verificarea capacităţii de a înţelege corect circumstanţele care urmează să fie constatate în cauza respectivă şi de a face declaraţii juste în cazul în care sunt temeiuri verosimile pentru a pune la îndoială o asemenea capacitate;

6) să se supună dispoziţiilor legale ale reprezentantului organului de urmărire penală sau ale preşedintelui şedinţei de judecată;

7) să nu părăsească sala de şedinţe fără permisiunea preşedintelui şedinţei;

8) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.

(8) Neexecutarea neîntemeiată de către martor a obligaţiilor sale atrage răspunderea prevăzută de lege.

(9) Dacă martorul nu se prezintă la acţiunea procesuală fără motive întemeiate, organul de urmărire penală sau instanţa are dreptul să ordone aducerea lui silită.

(10) Martorul care refuză sau se eschivează de a face declaraţii poartă răspundere conform art.313 din Codul penal, iar martorul care face declaraţii mincinoase cu bună ştiinţă – conform art.312 din Codul penal.

(11) Rudele apropiate, precum şi soţul, soţia, logodnicul, logodnica, concubinul, concubina bănuitului, învinuitului, inculpatului, nu sunt obligate să facă declaraţii împotriva acestuia. Organul de urmărire penală sau instanţa este obligată să aducă aceasta la cunoştinţă persoanelor respective sub semnătură.

(12) Martorul are dreptul:

1) să ştie în legătură cu care cauză este citat;

2) să ceară recuzarea interpretului, traducătorului care participă la audierea sa;

3) să înainteze cereri;

4) să fie informat despre toate măsurile de protecţie disponibile, conform prevederilor prezentului cod şi ale Legii cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal;

5) să fie informat despre posibilitatea audierii, prin intermediul unei teleconferinţe cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât să nu poată fi recunoscut;

6) să solicite organului de urmărire penală consemnarea datelor de identitate reale într-un proces-verbal separat, care se va păstra într-un plic sigilat, excluzând posibilitatea învinuitului de a lua cunoştinţă de aceste date;

7) să refuze de a face declaraţii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă sau date dacă acestea pot fi folosite ca probe care mărturisesc împotriva sa sau a rudelor sale apropiate;

8) să facă declaraţii în limba maternă sau în altă limbă pe care o posedă; să ia cunoştinţă de declaraţiile sale înregistrate, să ceară corectarea sau completarea declaraţiilor sale;

9) la depunerea declaraţiilor, să utilizeze documente ce conţin calcule complicate, denumiri geografice şi altă informaţie care este dificil de a o expune din memorie, notiţe asupra amănuntelor greu de reţinut; să ilustreze declaraţiile sale cu scheme, desene grafice;

10) la participarea în acţiuni procesuale din cadrul urmăririi penale, să fie asistat de un apărător ales de el ca reprezentant;

11) să scrie personal declaraţiile sale în procesul-verbal al audierii din cadrul urmăririi penale;

12) să ceară compensarea cheltuielilor suportate în cauza penală şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei;

13) să i se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală sau prezentate de el însuşi în calitate de probe, să primească documentele, ce îi aparţin, în original.

(13) Martorul are şi alte drepturi şi obligaţii prevăzute de prezentul cod.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia afirmă că textul “martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă” din art.90 alin.(1) din Codul de procedură penală este interpretat de către procuror, în mod eronat, în sensul că orice persoană citată în faţa organelor de drept dobândeşte statut de martor, fără a ţine cont de impedimentele procesuale care interzic organului de urmărire penală de a cita un avocat în calitate de martor.

9. De asemenea, autorul excepţiei susţine că, în temeiul art.90 alin.(2) şi alin.(3) pct.2) din Codul de procedură penală, nu poate fi citată în calitate de martor persoana care cunoaşte o anumită informaţie referitoare la cauză în legătură cu calitatea de reprezentant al părţii şi nici o persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrar intereselor sale sau ale rudelor apropiate.

10. Din aceste considerente, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin art.16 alin.(2), art.20, art.26 alin.(3) şi (4), art.54 alin.(1) şi (2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Vitalie Ţaulean, în dosarul nr.10-542/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

15. Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă” din alin.(1) art.90 din Codul de procedură penală.

16. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul contestat contravine articolelor 16 alin.(2), 20, 26 alin.(3) şi (4), 54 alin.(1) şi (2) din Constituţie.

17. Examinând prevederile contestate cuprinse la art.90 alin.(1) din Codul de procedură penală, Curtea constată lipsa unei legături de cauzalitate între aceste prevederi şi normele constituţionale invocate, care garantează principiul egalităţii (art.16), accesul liber la justiţie (art.20) şi dreptul la apărare (art.26). Curtea menţionează că acestea doar stabilesc generic faptul că statutul de martor este atribuit persoanei de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată.

18. În acelaşi timp, Curtea observă că drepturile şi obligaţiile martorului, condiţiile de exercitare a acestora, persoanele care nu pot fi citate în această calitate sunt stipulate în alte prevederi ale articolului 90 din Codul de procedură penală, la care face referire însuşi autorul excepţiei. Or, deşi autorul invocă neconstituţionalitatea textului “martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă”, întreaga linie de argumentare a excepţiei vizează faptul că avocatul unei părţi nu poate fi citat în calitate de martor în aceeaşi cauză şi faptul că nici o persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrar intereselor sale sau ale rudelor apropiate, invocându-se în acest sens garanţiile cuprinse la art.90 alin.(2) şi alin.(3) pct.2) din Codul de procedură penală.

19. În acest sens, Curtea menţionează că alin.(3) din art.90 din Codul de procedură penală indică exhaustiv persoanele care nu pot fi citate şi ascultate ca martori în procesul penal. Astfel, nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori, printre altele, apărătorii – pentru constatarea unor date care le-au devenit cunoscute în legătură cu adresarea pentru acordare de asistenţă juridică sau în legătură cu acordarea acesteia.

20. În acelaşi timp, alin.(5) al art.90 din Codul de procedură penală prevede că “persoanele care cunosc anumite circumstanţe despre cauza respectivă în legătură cu participarea lor la procesul penal în calitate de apărător […] sunt în drept, în cazuri excepţionale, cu consimţământul persoanei interesele căreia le reprezintă, să facă declaraţii în favoarea ei, însă darea declaraţiilor în aceste cazuri exclude participarea lor ulterioară în procedura acestei cauze”.

21. Astfel, Curtea constată că prevederile legale stabilesc expres interdicţia de a cita în calitate de martor avocatul părţii care cunoaşte anumite informaţii în legătură cu calitatea acestuia de apărător. Legea stabileşte o singură excepţie, şi anume în cazul în care persoana însăşi care este reprezentată îşi dă consimţământul în acest sens, iar declaraţiile făcute urmează a fi în favoarea acesteia.

22. Curtea reţine că raţionamentul acestor prevederi se fundamentează pe faptul că avocatul are obligaţia “de a păstra secretul profesional”. Respectarea confidenţialităţii nu este doar obligaţia avocatului, ci este un drept fundamental al clientului. Acest drept presupune interdicţia de a folosi informaţiile comunicate avocatului împotriva clientului.

23. De asemenea, Curtea menţionează că, potrivit art.90 alin.(2) din Codul de procedură penală, nici o persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrar intereselor rudelor sale apropiate.

24. Având în vedere prevederile legale enunţate, la care face referire însuşi autorul excepţiei, Curtea reţine că legiuitorul a instituit o serie de garanţii privind interdicţia de a cita în calitate de martor persoanele care cunosc anumite circumstanţe despre o cauză penală în legătură cu participarea lor în calitate de apărător.

25. Cu referire la criticile autorului excepţiei, care afirmă că prevederile art.90 alin.(1) din Codul de procedură penală sunt interpretate în mod extensiv şi defavorabil de către procuror, Curtea menţionează că interpretarea şi aplicarea legii într-o cauză concretă nu constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea reţine că verificarea legalităţii actelor şi acţiunilor organelor de urmărire penală intră în competenţa instanţelor de judecată, învestite prin lege cu atribuţii de control judecătoresc.

26. Ţinând cont de cele enunţate, Curtea reţine că prevederile contestate nu se circumscriu în sfera controlului de constituţionalitate, prin urmare, sesizarea nu poate fi declarată admisibilă.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconsti-tuţionalitate a textului “martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă” din alineatul (1) al articolului 90 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de avocatul Vitalie Ţaulean, în dosarul nr.10-542/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.