Decizie nr.19 din 06.12.2013 de respingere a sesizării nr.51b/2013 pentru interpretarea articolelor 2, 60, 68 alin.(1) şi 104 din Constituţia Republicii Moldova (formularea de către deputaţi a întrebărilor/interpelărilor şi invitarea membrilor Guvernului la şedinţele în plen ale Parlamentului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de respingere a sesizării nr.51b/2013 pentru interpretarea articolelor 2, 60,

68 alin.(1) şi 104 din Constituţia Republicii Moldova (formularea de către

deputaţi a întrebărilor/interpelărilor şi invitarea membrilor Guvernului

la şedinţele în plen ale Parlamentului)

nr. 19  din  06.12.2013

 (în vigoare 06.12.2013) 

Monitorul Oficial nr.53-59 art.2 din 07.03.2014

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători,

cu participarea dlui Eugeniu Osipov, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 11 noiembrie 2013,

înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând preliminar sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 decembrie 2013 în şedinţă închisă,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 11 noiembrie 2013, deputaţii în Parlament, dnii Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Boris Vieru, Gheorghe Brega şi dna Corina Fusu, au adresat Curţii Constituţionale o sesizare pentru interpretarea articolelor 2, 60, 68 alin.(1) şi 104 din Constituţia Republicii Moldova.

A. Motivele sesizării

2. Autorii sesizării au solicitat interpretarea prevederilor constituţionale enunţate în următoarele aspecte:

“Dacă, în sensul normelor invocate pentru interpretare, exercitarea funcţiei de control parlamentar, materializată în parte în dreptul deputatului de a formula întrebări şi/sau interpelări, inclusiv cu posibilitatea de a le adresa direct membrilor Guvernului sau altor conducători ai autorităţilor publice în cadrul şedinţei în plen a Parlamentului, urmează a fi condiţionată de acceptarea propunerii de către majoritatea deputaţilor sau solicitarea urmează a fi satisfăcută necondiţionat reieşind din mandatul reprezentativ al deputatului exercitat în mod direct, liber şi efectiv, potrivit intimei sale convingeri, în interesele întregului popor?”

B. Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O. 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 2

Suveranitatea şi puterea de stat

“(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

(2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.”

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

“(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

(2) Parlamentul este compus din 101 deputaţi.”

Articolul 66

Atribuţiile de bază

“Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

[…]

f) exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie;

[…]”

Articolul 68

Mandatul reprezentativ

“(1) În exercitarea mandatului, deputaţii sunt în serviciul poporului.

(2) Orice mandat imperativ este nul.”

Articolul 104

Informarea Parlamentului

“(1) Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă informaţiile şi documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi.

(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.”

Articolul 105

Întrebări şi interpelări

“(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi.

(2) Parlamentul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia faţă de obiectul interpelării.”

4. Prevederile relevante ale Regulamentului Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996 (republicat în M.O., 2007, nr.50, art.237), sunt următoarele:

Articolul 122

Adresarea întrebărilor

“(1) Ultima oră de lucru a Parlamentului în fiecare zi de joi, cu excepţia ultimei joi din lună, va fi consacrată întrebărilor.

(2) Fiecare deputat poate adresa întrebări membrilor Guvernului sau conducătorilor altor autorităţi ale administraţiei publice. Deputatul, în aceeaşi şedinţă plenară, poate adresa cel mult două întrebări.

(3) Deputaţii nu pot formula întrebări Preşedintelui Republicii Moldova, reprezentanţilor puterii judecătoreşti, autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi întrebări care:

a) privesc probleme de interes personal;

b) urmăresc, în exclusivitate, obţinerea unei consultaţii juridice;

c) se referă la procesele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată;

d) privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţiile publice menţionate la alin.(2).”

Articolul 123

Răspunsul la întrebări

“(1) Formulând întrebarea, deputatul va preciza dacă doreşte să primească răspunsul în scris sau oral la şedinţa în plen.

(2) Subdiviziunea Secretariatului Parlamentului responsabilă de asigurarea şedinţelor plenare înregistrează întrebările şi le transmite organelor sau persoanelor cărora acestea sunt adresate.

(3) Dacă se solicită răspuns oral, acesta va fi prezentat la următoarea şedinţă în plen în cadrul orei Guvernului.

(4) Dacă se solicită răspuns scris, acesta se prezintă în termen de 15 zile.

(5) Dacă întrebările se vor adresa celor prezenţi în sală, aceştia pot răspunde imediat la fiecare întrebare sau vor declara că vor prezenta răspunsul în termenul indicat la alin.(3) sau, după caz, la alin.(4).

(6) Dacă deputatul care a solicitat răspuns oral la întrebare nu se află în sala de şedinţe a Parlamentului, acestuia răspunsul i se va prezenta în scris.”

Articolul 125

Înaintarea şi examinarea interpelărilor

“(1) Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul acestora, fără nici o dezvoltare, concretizându-se forma răspunsului solicitat.

(2) Interpelarea deputatului constă dintr-o cerere adresată Guvernului, prin care se solicită explicaţii asupra unor aspecte ale politicii Guvernului ce ţin de activitatea sa internă sau externă.

(3) Interpelărilor li se dă citire şi se depun la preşedintele şedinţei în plen, care dispune remiterea lor Primului-ministru.

(4) În cazul solicitării răspunsului în scris la interpelare, Guvernul va răspunde în cel mult 15 zile.

(5) Autorii interpelării pot cere Parlamentului dezbaterea în şedinţă plenară a răspunsului la interpelare, înaintând în acest sens o moţiune simplă.

(6) Prezenţa membrilor Guvernului, cărora le sunt adresate interpelări, la şedinţa Parlamentului consacrată interpelărilor, este obligatorie.”

Articolul 126

Audieri parlamentare

“(1) Parlamentul, o dată în decursul unei sesiuni, audiază Guvernul în probleme ce ţin de activitatea acestuia.

(2) La propunerea Biroului permanent, a comisiilor permanente sau a fracţiunilor parlamentare, Parlamentul iniţiază audieri şi în alte domenii de interes public major.

(3) Data şi procedura de desfăşurare a audierilor sunt stabilite şi aduse la cunoştinţa deputaţilor şi Guvernului de către Parlament.”

5. Prevederile relevante ale Legii nr.39-XIII din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament (republicată în M.O., 2005, nr.59-61, art.201) sunt următoarele:

“Art.17. – (1) Deputatul beneficiază de dreptul de vot deliberativ asupra tuturor problemelor examinate de Parlament.

(2) Deputatul este în drept:

a) să aleagă şi să fie ales în organele Parlamentului;

b) să-şi exprime părerea asupra componenţei nominale a organelor formate de Parlament şi asupra candidaturilor persoanelor oficiale în cadrul dezbaterilor pentru alegerea, numirea sau confirmarea lor de către Parlament;

c) să facă propuneri legislative în scris spre a fi examinate de Parlament;

d) să facă propuneri şi observaţii asupra ordinii de zi a şedinţei, asupra esenţei problemelor puse în discuţie şi modului lor de examinare;

e) să dea dovadă de iniţiativă şi să facă propuneri vizând examinarea la şedinţele Parlamentului a dărilor de seamă sau a informaţiilor prezentate de orice organ sau persoană oficială, aflată în subordinea sau sub controlul Parlamentului;

f) să pună problema votului de încredere în Guvern, în persoanele oficiale alese, numite sau confirmate de Parlament, dacă propunerea este susţinută de cel puţin o pătrime din deputaţii aleşi;

g) să propună spre examinare Parlamentului probleme ce ţin de controlul asupra modului în care organele de stat şi cele obşteşti, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile (mai departe unităţi) execută legile şi hotărârile Parlamentului;

h) să participe la dezbateri, să facă interpelări, să adreseze întrebări reporterilor şi preşedintelui şedinţei, să ceară răspunsuri;

i) să-şi argumenteze propunerile, să se pronunţe în chestiuni de procedură, să prezinte note informative;

j) să facă amendamente la proiectele de legi, de hotărâri şi de alte acte normative.

(3) Deputatul care nu a luat cuvântul în dezbateri este in drept să transmită preşedintelui şedinţei textul cuvântării, propunerile şi observaţiile sale asupra problemei examinate la şedinţa Parlamentului. Textul cuvântării deputatului se anexează la stenograma şedinţei şi, la solicitarea lui, se publică în organul de presă al Parlamentului.

(4) Deputatul este în drept să ia cunoştinţă de textele stenogramelor şedinţelor Parlamentului înainte de a fi publicate, să primească textele cuvântărilor sale care nu urmează a fi publicate.

(5) Propunerile şi observaţiile făcute de deputat la şedinţele Parlamentului sunt examinate, ţinându-se cont de ele, în procesul de definitivare şi adoptare a proiectelor de legi şi hotărâri.

(6) În exercitarea mandatului deputatul poate adresa întrebări, interpelări şi petiţii Preşedintelui Republicii Moldova, membrilor Guvernului sau altor reprezentanţi ai organelor centrale ale administraţiei de stat.

(7) Modul de exercitare a drepturilor menţionate este stabilit prin prezenta lege şi prin Regulamentul Parlamentului.”

“Art.22. – (1) Deputatul este în drept să se adreseze oricărui organ de stat şi obştesc, oricărei persoane oficiale în probleme ce ţin de activitatea de deputat şi să participe la examinarea lor. Organul sau persoana oficială respectivă sunt obligate să dea fără întârziere răspuns la adresare, iar în cazul examinării sau verificării suplimentare a problemei – în cel mult o lună.

(2) Adresările deputatului în probleme ce ţin de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale, a Guvernului, a altor organe centrale ale administraţiei de stat urmează să fie examinate de aceste organe. Data examinării trebuie adusă din timp la cunoştinţă deputatului.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să acorde deputatului sprijinul necesar pentru organizarea lucrului cu alegătorii. În acest scop, ele asigură accesul în încăperi sau locuri publice, precum şi echipamentul şi informaţiile necesare, anunţă din timp alegătorii despre locul şi timpul întâlnirii cu deputatul.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

6. Potrivit autorilor sesizării alin.(l) al art.104 din Constituţie, în simpla interpretare literală, stipulează expres că Guvernul este responsabil şi prezintă informaţiile şi documentele cerute, inclusiv în faţa: a) Parlamentului; b) comisiilor lui şi c) deputaţilor.

7. În opinia autorilor sesizării, Parlamentul este locul unde membrii Guvernului sunt obligaţi să ofere explicaţii şi să răspundă criticilor. Instituţia controlului parlamentar exercitat de către deputaţi este indisolubil legată de instituţia mandatului parlamentar, identificat prin atribuţiile conferite parlamentarului în mod individual, ca element component al Parlamentului.

8. Astfel, autorii sesizării consideră că exercitarea funcţiei de control parlamentar, materializată în parte în dreptul deputatului de a formula întrebări şi/sau interpelări, inclusiv cu posibilitatea de a le adresa direct membrilor Guvernului sau altor conducători de autorităţi publice în cadrul şedinţei în plen al Parlamentului, nu poate fi condiţionată de acceptarea propunerii de către majoritatea deputaţilor, întrucât acest drept rezultă din mandatul reprezentativ, dreptul delegat de poporul Republicii Moldova, ca titular al suveranităţii naţionale, pentru exercitarea puterii legislative ca parte componentă a puterii de stat, în baza şi în conformitate cu prevederile constituţionale şi legale, iar deputaţii în Parlament îşi exercită mandatul în mod direct, liber şi efectiv, potrivit intimei lor convingeri, în interesele întregului popor.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând sesizarea sub aspectul admisibilităţii, Curtea reţine următoarele.

10. Curtea Constituţională exercită jurisdicţia constituţională la sesizarea subiecţilor specificaţi în art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Potrivit prevederilor legale, deputaţii în Parlament sunt subiecţi cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale.

11. Curtea reţine că, în speţă, sesizarea vizează interpretarea articolelor 2, 60, 68 alin.(1) şi 104 din Constituţie.

12. În mai multe hotărâri ale sale Curtea a relevat că scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este de a asigura unitatea şi înţelegerea corectă a conţinutului şi sensului lor autentic. Interpretarea oficială este imperativă în cazurile în care incertitudinea normelor constituţionale este determinată de o situaţie concretă şi această incertitudine nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională. Necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin esenţa problemei de drept rezultată din caracterul neuniform al dispoziţiilor constituţionale.

13. Având în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională tratează sesizările de acest caracter cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională, a cărei interpretare se solicită, este incertă, ambiguă sau incompletă.

14. Curtea subliniază că, în jurisprudenţa sa s-a pronunţat în numeroase rânduri asupra conţinutului articolelor 2 şi 60 din Constituţie. Astfel, în Hotărârea nr. 9 din 21 mai 2013 Curtea a menţionat:

“46. [...] potrivit articolului 2 din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

47. [...] dispoziţia cuprinsă la art.2 alin.(1) din Legea Supremă urmează a fi coroborată cu art.60, potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.”

15. Curtea reţine că, analizând textual normele constituţionale menţionate mai sus, se constată că acestea nu au un conţinut incert, ambiguu sau incomplet şi nu pot fi supuse interpretărilor multiple.

16. Cu referire la solicitarea autorilor sesizării de a interpreta articolul 68 din Constituţie, este de menţionat că anterior, în Hotărârea nr.8 din 19 iunie 2012 privind interpretarea art.68 alin.(1), (2) şi 69 alin.(2) din Constituţie, Curtea a statuat:

“37. [...] în sensul prevederilor “în exercitarea mandatului, deputaţii sunt în serviciul poporului”, “orice mandat imperativ este nul” de la alineatele (1) şi (2) ale articolului 68 din Constituţie:

- mandatul reprezentativ semnifică dreptul delegat de poporul Republicii Moldova, ca titular al suveranităţii naţionale, deputaţilor în Parlament pentru exercitarea puterii legislative ca parte componentă a puterii de stat, în baza şi în conformitate cu prevederile constituţionale şi legale;

- deputaţii în Parlament îşi exercită mandatul în mod direct, liber şi efectiv, potrivit intimei lor convingeri, în interesele întregului popor.

42. […] Constituţia Republicii Moldova, prin articolul 68 alin.(2), respinge orice formă de mandat imperativ, incluzând prevederi care consfinţesc caracterul reprezentativ al mandatului parlamentarilor.”

17. În partea care vizează interpretarea art.104 din Constituţie, Curtea menţionează că, potrivit prevederilor acestuia, Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă informaţiile cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi. Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.

18. Mai mult ca atât, art.105 alin.(1) din Constituţie stabileşte că Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi. Textul constituţional însă nu indică în care formă aceste răspunsuri urmează a fi prezentate.

19. În acelaşi timp, Curtea observă că cadrul normativ subsecvent Constituţiei cuprinde mai multe reglementări referitoare la competenţele Parlamentului de a solicita Guvernului informaţii şi documente, precum şi la modul în care acestea pot fi puse la dispoziţie.

20. Articolul 17 alin.(6) din Legea nr.39 din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament garantează dreptul deputatului de a adresa întrebări şi interpelări membrilor Guvernului sau altor reprezentanţi ai organelor centrale ale administraţiei de stat.

21. Prevederi detaliate conţine şi Regulamentul Parlamentului. În Hotărârea nr.9 din 21 mai 2013 Curtea a menţionat:

“52. [...] Regulamentul Parlamentului se constituie dintr-un ansamblu de norme juridice, menit să organizeze şi să disciplineze activitatea parlamentară cu privire la procedura de legiferare, de numire sau de învestitură a celor mai importante instituţii sau autorităţi publice în stat. În acelaşi timp, normele regulamentare reprezintă instrumente juridice care permit şi asigură desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care poporul îşi exercită suveranitatea naţională, în conformitate cu prevederile articolului 2 alin.(1) din Constituţie.”

22. Astfel, art.122 din Regulamentul Parlamentului stabileşte modalitatea şi timpul în care deputaţii adresează întrebări membrilor Guvernului. Potrivit art.123, formulând întrebarea, deputatul va preciza dacă doreşte să primească răspunsul în scris sau oral la şedinţa în plen. Dacă se solicită răspuns oral, acesta va fi prezentat la următoarea şedinţă în plen în cadrul orei Guvernului. Dacă se solicită răspuns scris, acesta se prezintă în termen de 15 zile.

23. De asemenea, Curtea observă că normele procedurii parlamentare reglementează şi modalitatea de înaintare şi examinare a interpelărilor. Interpelarea deputatului constă dintr-o cerere adresată Guvernului, prin care se solicită explicaţii asupra unor aspecte ale politicii Guvernului ce ţin de activitatea sa internă sau externă. Autorii interpelării pot cere Parlamentului dezbaterea în şedinţă plenară a răspunsului la interpelare, înaintând în acest sens o moţiune simplă.

24. Suplimentar, prevederile art.126 din Regulamentul Parlamentului stabilesc organizarea audierilor Guvernului o dată în decursul unei sesiuni în probleme ce ţin de activitatea acestuia. Parlamentul poate iniţia audieri şi în alte domenii de interes public major. Acestea se organizează la propunerea Biroului permanent, a comisiilor permanente sau a fracţiunilor parlamentare.

25. Concluzionând cele menţionate supra, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale, a căror interpretare se solicită, nu conţin ambiguităţi, imprecizii sau neclarităţi, fiind expuse şi detaliate de jurisprudenţa constituţională şi de cadrul legislativ subsecvent Constituţiei, motiv pentru care normele respective nu necesită a fi interpretate de Curtea Constituţională.

Pentru considerentele expuse şi călăuzindu-se de prevederile articolelor 24 alin.(1), 26 alin.(1), 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6 alin.(1) şi alin.(2), 39 alin.(2), 40 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se respinge sesizarea privind interpretarea articolelor 2, 60, 68 alin.(1) şi 104 din Constituţia Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.