Decizie nr.2 din 04.02.2014 de respingere a sesizării nr.4a/2014 pentru controlul constituţionalităţii articolului 71 al Legii nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de respingere a sesizării nr.4a/2014 pentru controlul constituţionalităţii articolului 7¹

al Legii nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport

nr. 2  din  04.02.2014

 (în vigoare 04.02.2014) 

Monitorul Oficial nr.60-65 art.7 din 14.03.2014

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÂRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători,

cu participarea dnei Elena Lupan, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 ianuarie 2014,

înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând preliminar sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 februarie 2014 în şedinţă închisă,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 28 ianuarie 2014, dnii Vadim Vacarciuc şi Vadim Cojocaru, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, au adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 7¹ al Legii nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autori, pot fi rezumate după cum urmează.

3. Prin Legea nr.161 din 28 iunie 2013, Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport a fost completată cu articolul 7¹.

4. Articolul 7¹ din legea sus-menţionată prevede competenţele Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv în domeniul culturii fizice şi sportului.

5. În opinia autorilor sesizării, prevederile articolului 7¹ contravin articolelor 1, 2, 4, 7, 74, 96 şi 107 din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

“(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

[…].”

Articolul 66

Atribuţiile de bază

“Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

a) adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;

[…]

c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;

[…].”

Articolul 72

Categorii de legi

“(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

[…]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.

[…].”

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

“(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

[…]

(3) Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaţilor acceptate de acesta sînt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit.

[…].”

7. Prevederile relevante ale Regulamentului Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996 (M.O., 2007, nr.50, art.237), sunt următoarele:

Articolul 58

Avizarea de către Guvern a proiectelor de acte legislative

şi a propunerilor legislative

“(1) Proiectele de acte legislative şi propunerile legislative înaintate de Preşedintele Republicii Moldova, de deputaţi sau de Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se remit Guvernului spre avizare. Neprezentarea avizului în termen de cel mult 30 de zile sau într-un termen mai restrîns, stabilit de Preşedintele Parlamentului, nu împiedică examinarea proiectului de către Parlament, dacă legea nu prevede altfel.

[…].”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (M.O., 2002, nr.131-133, art.1018) sunt următoarele:

Articolul 11

Principalele împuterniciri ale Guvernului în domeniul dezvoltării sociale,

învăţământului, tineretului şi sportului, culturii şi ocrotirii sănătăţii

“Guvernul:

[…]

11) promovează politica statului în domeniul culturii fizice şi sportului.”

Articolul 21

Ministerele Republicii Moldova

“ […]

Ministerele transpun în viaţă, în baza legilor republicii, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, politica Guvernului, hotărârile şi ordonanţele lui, conduc în limitele competenţei domeniile încredinţate şi sînt responsabile de activitatea lor.

[…].”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport (M.O., 1999, nr.83-86, art.399) sunt următoarele:

Articolul 6

Competenţa autorităţii centrale de specialitate

“(1) Guvernul realizează politica de stat în domeniul culturii fizice şi sportului, dirijează dezvoltarea acestora prin intermediul autorităţilor centrală şi locale de specialitate.

[…]

(3) Autoritatea centrală de specialitate are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează şi susţine strategia generală de organizare şi dezvoltare a activităţii sportive;

[…]

c) elaborează normele generale de folosire a mijloacelor materiale aflate în administrarea sa şi a mijloacelor financiare pentru activitatea sportivă, care provin din subvenţii de la buget;

d) colaborează cu Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv la derularea programelor privind pregătirea şi participarea sportivilor Republicii Moldova la Jocurile Olimpice, precum şi pentru promovarea valenţelor educative ale olimpismului;

[…]

g) exercită supravegherea şi controlul privind respectarea de către structurile sportului a dispoziţiilor legale şi a prevederilor cuprinse în statutele şi documentele de constituire ale acestora;

[…].”

Articolul 7¹

Competenţa Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv

“(1) Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv, în comun cu federaţiile naţionale pe ramuri de sport recunoscute de Comitetul Internaţional Olimpic, monitorizează implementarea planurilor de pregătire a sportivilor şi realizarea obiectivelor de performanţă la competiţiile internaţionale oficiale.

(2) Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv, în comun cu federaţiile naţionale pe ramuri de sport recunoscute de Comitetul Internaţional Olimpic, înaintează propuneri privind elaborarea politicii statului în domeniul sportului de performanţă.

(3) Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv,în comun cu autoritatea centrală de specialitate, elaborează, în baza propunerilor federaţiilor sportive naţionale, a altor structuri sportive, proiectul programului naţional de pregătire şi participare la ediţiile ordinare ale Jocurilor Olimpice.

(4) Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv, în comun cu autoritatea centrală de specialitate,elaborează propuneri privind repartizarea sumelor de la bugetul de stat destinate finanţării sportului de performanţă, în strictă conformitate cu criteriile distincte pentru performanţă.”

Articolul 18

Structurile sportului

“(1) Structurile sportului sînt organizaţii specializate, constituite de persoane fizice sau juridice în scopul organizării şi administrării activităţilor din domeniul culturii fizice şi sportului, care se împart în:

a) asociaţii sportive;

b) cluburi sportive;

c) şcoli sportive;

d) centre de pregătire olimpică;

e) federaţii sportive naţionale;

f) ligi profesioniste;

g) Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv;

h) centre sportive de pregătire a loturilor naţionale;

i) Comitetul Paralimpic al Republicii Moldova.

(2) Autoritatea centrală de specialitate ţine evidenţa structurilor sportului prin Registrul sportiv, atribuind fiecărei structuri înscrise un număr de identificare.”

Articolul 23

Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv

“[…]

(2) Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv este o asociaţie de interes naţional, unică de acest gen pe teritoriul Republicii Moldova, care se constituie şi funcţionează în baza statutului propriu, elaborat în conformitate cu prevederile Cartei Olimpice şi a legislaţiei.

(3) Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv este persoană juridică, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop lucrativ.

(4) Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv deţine competenţa exclusivă pentru reprezentarea Republicii Moldova la Jocurile Olimpice şi în cadrul celorlalte programe organizate sub egida Comitetului Internaţional Olimpic sau a asociaţiilor olimpice continentale. Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv este unicul deţinător, pe teritoriul Republicii Moldova, al drepturilor de folosire a însemnelor şi simbolurilor olimpice specificate în statutul propriu, în Carta Olimpică şi în alte documente normative referitoare la mişcarea olimpică.

[…]

(6) Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv colaborează, în vederea realizării obiectivului său statutar, cu instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, cu celelalte organizaţii de drept public sau privat.

[…].”

Articolul 30

Finanţarea culturii fizice şi sportului

“[…]

(4¹) Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv şi structurile sportive pot beneficia de alocaţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive. Aceste sume se acordă pe bază de contracte încheiate între structurile respective şi autorităţile publice centrale şi locale, după caz. Gestionarea sumelor menţionate şi controlul financiar se realizează în condiţiile legii.

(4²) Sursele de finanţare a Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv provin din:

a) alocaţii de la bugetul de stat pentru pregătirea şi pentru participarea loturilor naţionale la competiţiile internaţionale organizate sub egida Comitetului Internaţional Olimpic;

[…].”

Articolul 35

Supravegherea şi controlul în domeniul culturii fizice şi sportului

“(1) Autoritatea centrală de specialitate este în drept de a organiza şi realiza supravegherea şi controlul activităţii structurilor sportului în corespundere cu prevederile art.6 alin.(3) lit.g).

[…].”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative (M.O., 2002, nr.36-38, art.210) sunt următoarele:

Articolul 6

Categoriile de acte legislative

“[…]

(2) Actul legislativ general cuprinde norme juridice aplicabile tuturor raporturilor sociale sau subiectelor de drept ori unor anumite categorii de raporturi sau de subiecte, fără a-şi pierde caracterul de generalitate.

(3) Actul legislativ special cuprinde norme juridice aplicabile în exclusivitate unor categorii de raporturi sociale sau subiecte strict determinate prin derogare de la regula generală. În caz de divergenţă între o normă a actului legislativ general şi o normă a actului legislativ special cu aceeaşi forţă juridică, se aplică norma actului legislativ special.

[…].”

Articolul 42

Intervenirea interpretării

“(1) Interpretarea actelor legislative reprezintă un sistem de operaţiuni logice prin care se explică sensul exact şi complet al dispoziţiilor normative.

(2) Prin interpretare se oferă soluţii juridice de realizare a normei de drept în sensul ei exact.

[…].”

Articolul 43

Organele abilitate cu interpretarea actelor legislative

“[…]

(2) Interpretarea oficială a actelor legislative altele decât cele de la alin.(1) ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

11. Autorii sesizării consideră că prin normele contestate a fost modificat statutul Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv, fiindu-i atribuite competenţe specifice unei autorităţi cu funcţii de supraveghere şi control, care va elabora şi implementa politica statului în domeniul sportului, fapt ce contravine articolului 107 alin.(1) din Constituţie.

12. De asemenea, potrivit autorilor sesizării, adoptarea normelor contestate în lipsa avizului Guvernului asupra proiectului de lege contravine articolului 74 alin.(3) din Constituţie.

13. În acelaşi timp, autorii sesizării menţionează că, în procesul de avizare a proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.330-XIV din 25 martie 1999, ministerele au prezentat o serie de obiecţii, care nu au fost luate în considerare.

14. La fel, autorii sesizării susţin că prevederile contestate conţin un tratament discriminatoriu faţă de organizaţiile obşteşti şi federaţiile sportive naţionale, care sunt obligate să prezinte avizul consultativ al Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv, pentru ca acestea să poată fi recunoscute funcţionale.

15. Totodată, în sesizare se invocă şi contradicţia normelor supuse criticii de neconstituţionalitate cu Legea nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti, Legea nr.98 din 4 mai 2012 privind administraţia publică centrală de specialitate şi cu alte prevederi ale Legii nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport.

B. Aprecierea Curţii

16. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, controlul constituţionalităţii legilor adoptate de Parlament ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea atestă faptul că deputatul în Parlament este abilitat cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională, în conformitate cu articolele 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

18. Curtea menţionează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

19. Curtea reţine că sesizarea vizează controlul constituţionalităţii prevederilor art.7¹ din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport, articol care reglementează competenţele Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv în domeniul culturii fizice şi sportului.

20. Curtea consideră necesar a reitera faptul că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care se atestă o legătură indisolubilă de conţinut între prevederile abordate sub aspectul neconstituţionalităţii şi normele Legii Supreme.

21. Curtea reţine că autorii sesizării au invocat pretinsa încălcare a articolelor 1, 2, 4, 7, 74, 96 şi 107 din Constituţie în lipsa unor argumente pertinente.

22. În acest sens, Curtea reiterează că, potrivit articolului 24 alin.(2) şi alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele, care justifică că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate.

23. Cu referire la invocarea articolelor 1, 2, 4 şi 7 din Constituţie, Curtea menţionează că aceste norme constituţionale comportă un caracter generic, constituie imperative de ordin general-obligatoriu, stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

24. Curtea atrage atenţia autorilor sesizării asupra faptului că articolul 4 din Constituţie prevede prioritatea reglementărilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, atunci când există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului şi legile interne. Or, prevederile contestate nu vizează conţinutul unor drepturi sau libertăţi constituţionale fundamentale care ar reclama aplicabilitatea unor prevederi internaţionale, motiv pentru care articolul 4 din Constituţie este inaplicabil.

25. Cu referire la caracterul discriminatoriu al normei contestate cu invocarea articolului 14 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Curtea reiterează că respectiva prevedere completează alte dispoziţii substanţiale ale Convenţiei Europene, nu are o existenţă independentă şi se aplică numai pentru exercitarea drepturilor şi a libertăţilor garantate de dispoziţiile convenţionale.

26. Astfel, articolul 14 din Convenţia Europeană urmează să se combine cu un alt articol, care garantează un drept sau o libertate fundamentală. Acesta intră în acţiune doar atunci când situaţia la care se referă dezavantajul implică una din condiţiile de exercitare a unui drept garantat sau dacă măsurile criticate vizează exercitarea unui drept garantat. Pentru ca acesta să fie operabil, situaţia reglementată de normele contestate urmează să intre în domeniul de aplicare al uneia sau mai multor dispoziţii ale Convenţiei Europene, care garantează drepturi şi libertăţi fundamentale.

27. Cât priveşte pretinsa încălcare a procedurii de adoptare a art.7¹ din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999, din motivul lipsei avizului Guvernului, prin invocarea art.74 alin.(3) din Constituţie, Curtea menţionează că norma constituţională nu condiţionează adoptarea proiectelor de legi de acceptul Guvernului.

28. Esenţa respectivei norme constituţionale vizează doar posibilitatea adoptării iniţiativei legislative care nu emană de la Guvern, dar este acceptată de către acesta din urmă, în mod prioritar faţă de alte proiecte de acte legislative care nu au fost avizate de către executiv.

29. În respectiva situaţie, existenţa avizului Guvernului pe marginea proiectului de act legislativ vizează aspectul de legalitate al procesului legislativ, şi nu cel de constituţionalitate, fiind relevante prevederile articolului 58 alin.(1) din Regulamentul Parlamentului, conform cărora “Proiectele de acte legislative şi propunerile legislative înaintate de Preşedintele Republicii Moldova, de deputaţi sau de Adunarea Populară a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se remit Guvernului spre avizare. Neprezentarea avizului în termen de cel mult 30 de zile sau într-un termen mai restrâns, stabilit de Preşedintele Parlamentului, nu împiedică examinarea proiectului de către Parlament, dacă legea nu prevede altfel.”

30. În succesiunea expunerii, cu referire la avizele negative ale ministerelor asupra proiectului de lege, invocate de către autorii sesizării, Curtea subliniază că obiecţiile respective nu pot constitui un argument în favoarea pretinsei încălcări a normelor constituţionale. Astfel, Curtea atrage atenţia autorilor reiterând că sesizarea urmează să cuprindă doar argumente de drept şi să ateste un raport direct de cauzalitate între normele contestate şi prevederile constituţionale invocate.

31. La fel, supunând examinării preliminare datele referitoare la obiectul sesizării, Curtea menţionează că autorii sesizării nu au prezentat nici un raţionament ce ar confirma justeţea concluziilor referitor la pretinsa încălcare, prin norma contestată, a articolului 107 alin.(1) din Constituţie, potrivit căruia: “Organele centrale de specialitate ale statului sînt ministerele. Ele traduc în viaţă, în temeiul legii, politica Guvernului, hotărârile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sînt responsabile de activitatea lor.”

32. Curtea observă că, potrivit art.11 din Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern, acesta promovează politica statului în domeniul culturii fizice şi sportului.

33. Astfel, Curtea reţine că autoritatea administrativă centrală responsabilă de respectivul segment este Ministerul Tineretului şi Sportului. Potrivit Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.766 din 26 noiembrie 2009, misiunea ministerului constă în elaborarea şi implementarea politicii naţionale în domeniul tineretului şi sportului, determinarea orientărilor strategice de dezvoltare şi modernizare continuă a sistemului instituţional din domeniu, promovarea culturii fizice şi sportului, formarea şi dezvoltarea profesională a resurselor umane din sistemul tineretului şi sportului.

34. Curtea menţionează că prevederile contestate nu instituie în sarcina Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv competenţe funcţionale în domeniul traducerii în viaţă a politicii Guvernului în domeniul tineretului şi sportului şi nu îi atribuie competenţe de conducere a domeniilor încredinţate Ministerului Tineretului şi Sportului.

35. Mai mult, prevederile supuse criticii de neconstituţionalitate reglementează relaţiile de colaborare ale Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv cu autoritatea centrală de specialitate, sub aspectul înaintării propunerilor despre elaborarea politicii statului în domeniul sportului de performanţă, elaborării proiectului programului naţional de pregătire şi participare la Jocurile Olimpice, precum şi sub aspectul elaborării propunerilor privind repartizarea sumelor destinate finanţării sportului de performanţă.

36. Or, reglementările cu caracter special contestate de către autorii sesizării preiau conţinutul generic al articolului 6 alin.(1) lit.d) din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999, care expune modalitatea colaborării drept o variaţie a interacţiunii Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv cu autoritatea centrală de specialitate.

37. De asemenea, atribuţiile de colaborare ale autorităţii centrale de specialitate în domeniul tineretului şi sportului cu organizaţiile de tineret şi sport legal constituite, şi în mod implicit cu Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv, sunt prevăzute şi de punctul 6 subpct.11 şi punctul 7 subpct.6 şi 17 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, structura şi efectivul-limită ale aparatului central al acestuia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.766 din 26 noiembrie 2009.

38. Suplimentar, Curtea menţionează că statutul juridic al Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv este reglementat de art.23 din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport.

39. Potrivit alin.(2) al articolului 23: “Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv este o asociaţie de interes naţional, unică de acest gen pe teritoriul Republicii Moldova, care se constituie şi funcţionează în baza statutului propriu, elaborat în conformitate cu prevederile Cartei Olimpice şi ale legislaţiei.”, iar alin.(4) prevede că “Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv deţine competenţa exclusivă pentru reprezentarea Republicii Moldova la Jocurile Olimpice şi în cadrul celorlalte programe organizate sub egida Comitetului Internaţional Olimpic sau a asociaţiilor olimpice continentale”.

40. Cu referire la corelarea normelor contestate cu alte prevederi legale, Curtea reţine că faptul dat excede limitelor jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională nefiind competentă să interpreteze actele legislative emise de Parlament sau să explice modul în care acestea urmează a fi aplicate în raport cu legile speciale.

41. Asupra aspectelor ce ţin de interpretarea şi clarificarea sensului autentic al unei norme legale urmează să se pronunţe legislativul, or, art.66 lit.c) din Constituţie conferă Parlamentului atribuţia de a interpreta legile şi de a asigura unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării.

42. În sensul normei constituţionale statuează şi articolul 43 alin.(2) din Legea privind actele legislative, care prevede că interpretarea oficială a altor acte, decât a Constituţiei sau a legilor constituţionale, ţine de competenţa exclusivă a Parlamentului, ca organ emitent.

43. Având în vedere articolul 66 din Constituţie, care menţionează principala atribuţie a Parlamentului de a adopta legi, precum şi articolul 72 alin.(3) lit.r) din Constituţie, care abilitează legislativul cu dreptul de a adopta legi organice şi în alte domenii pe care le consideră necesare, aspectele privind instituirea, statutul şi competenţele Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv constituie o prerogativă exclusivă a Parlamentului.

44. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea atestă faptul că nu este competentă ratione materiae să se pronunţe asupra oportunităţii instituirii de către legiuitor a anumitor competenţe în domeniul culturii fizice şi sportului în sarcina Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se respinge sesizarea privind controlul constituţionalităţii articolului 7¹ al Legii nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.