Decizie nr.2 din 08.09.2009 despre sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii hotărîrilor Parlamentului nr.1-XVIII, nr.2-XVIII şi nr.3-XVIII din 28 august 2009

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

despre sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii hotărîrilor

Parlamentului nr.1-XVIII, nr.2-XVIII şi nr.3-XVIII din 28 august 2009

nr. 2 din 08.09.2009

 (în vigoare 08.09.2009) 

Monitorul Oficial nr.140-141 art.16 din 11.09.2009

* * *

Curtea Constituţională în componenţa:

grefier Ludmila Chihai, cu participarea lui Vladimir Ţurcan, Vadim Mişin, deputaţi în Parlament, autori ai sesizării, Serghei Sîrbu, reprezentantul autorilor sesizării, Aurel Băieşu, Alexandru Tănase, deputaţi în Parlament, reprezentanţi ai Parlamentului, Alexandru Arseni, Victor Popa şi Gheorghe Susarenco, reprezentanţi ai Parlamentului, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii hotărîrilor Parlamentului nr.1-XVIII, nr.2-XVIII şi nr.3-XVIII din 28 august 2009.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Vladimir Voronin, Vladimir Ţurcan, Maria Postoico, Anatolie Zagorodnîi, Ivan Calin, Eugenia Ostapciuc, Vasile Iovv, Iurie Stoicov, Valentin Guznac, Vadim Mişin, Oleg Reidman, Oxana Domenti, Natalia Vîsotina, Petru Porcescu, Iurie Muntean, Inna Şupac, Oleg Babenco, Svetlana Popa, Igor Vremea, Galina Balmoş, depusă la 1 septembrie 2009, în conformitate cu art.24 şi art.25 lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 lit.a) şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 2 septembrie 2009 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond.

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori şi explicaţiile participanţilor la proces, Curtea Constituţională

A CONSTATAT:

La 28 august 2009, prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.2304-IV din 17 august 2009, a fost convocat Parlamentul Republicii Moldova ales la 29 iulie 2009. Şedinţa de constituire a Parlamentului a fost prezidată de către deputatul cel mai în vîrstă. După prezentarea de către Preşedintele Curţii Constituţionale a raportului privind rezultatele alegerilor parlamentare şi validarea mandatelor deputaţilor aleşi, deputaţii aleşi pe listele Partidului Liberal Democrat, Partidului Liberal, Partidului Democrat şi Alianţei „Moldova Noastră” au constituit fracţiunile parlamentare. La solicitarea reprezentantului grupului parlamentar al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova de a amîna şedinţa de constituire a Parlamentului, întrucît nu a fost formată fracţiunea parlamentară a partidului şi nu a fost aleasă conducerea fracţiunii, preşedintele şedinţei a anunţat că şedinţa de constituire a Parlamentului va continua pe data de 4 septembrie 2009.

Fracţiunile parlamentare ale Partidului Liberal Democrat, Partidului Liberal, Partidului Democrat şi Alianţei „Moldova Noastră”, care întrunesc 53 de deputaţi, au declarat constituirea majorităţii parlamentare, au aprobat ordinea de zi şi au procedat la alegerea Preşedintelui Parlamentului, adoptînd Hotărîrea nr.1-XVIII privind formarea Comisiei pentru efectuarea alegerii prin vot secret a Preşedintelui Parlamentului, Hotărîrea nr.2-XVIII privind aprobarea procesului-verbal nr.1 al şedinţei Comisiei pentru efectuarea alegerii prin vot secret a Preşedintelui Parlamentului şi Hotărîrea nr.3-XVIII pentru alegerea Preşedintelui Parlamentului.

În sesizare se menţionează că după întreruperea legală şedinţa Parlamentului din 28 august 2009 a continuat, fiind prezidată de un deputat neîmputernicit legal. 48 de deputaţi aleşi pe lista Partidului Comuniştilor din Republica Moldova nu au constituit fracţiunea parlamentară şi nu au participat la formarea Comisiei pentru efectuarea alegerii prin vot secret a Preşedintelui Parlamentului, nu şi-au înaintat candidatura şi nu şi-au exercitat dreptul de vot la alegerea Preşedintelui Parlamentului, prin urmare, se afirmă în sesizare, hotărîrile respective ale Parlamentului au fost adoptate cu încălcarea Regulamentului Parlamentului şi contravin prevederilor articolelor 1, 2, 5, 7, 15, 16, 38, 39, 41, 54, 55, 60 şi 64 din Constituţie.

Hotărîrile contestate ale Parlamentului au fost examinate în fond în şedinţă plenară, în modul stabilit de Codul jurisdicţiei constituţionale.

După încheierea deliberărilor, desfăşurate cu respectarea art.55 din Codul jurisdicţiei constituţionale, au fost puse la vot propunerile judecătorilor, înregistrîndu-se paritate de voturi.

Ca urmare, conform art.27 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.66 alin.(5) din Codul jurisdicţiei constituţionale, actele normative contestate ale Parlamentului se prezumă constituţionale, iar procesul asupra cauzei se sistează.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.26 şi art.27 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61, art.64 şi art.66 alin.(5) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.1-XVIII din 28 august 2009 privind formarea Comisiei pentru efectuarea alegerii prin vot secret a Preşedintelui Parlamentului, Hotărîrii Parlamentului nr.2-XVIII din 28 august 2009 privind aprobarea procesului-verbal nr.1 al şedinţei Comisiei pentru efectuarea alegerii prin vot secret a Preşedintelui Parlamentului şi Hotărîrii Parlamentului nr.3-XVIII din 28 august 2009 pentru alegerea Preşedintelui Parlamentului, fiind prezumate constituţionale.

2. Prezenta Decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

OPINIE SEPARATĂ

expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea

Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

Prin decizia din 2 septembrie 2009 Curtea Constituţională a acceptat spre examinare în fond sesizarea unui grup de deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVIII-a pentru controlul constituţionalităţii unor hotărîri ale Parlamentului. La etapa examinării preliminare m-am pronunţat pentru inadmisibilitatea acestei sesizări. La începutul şedinţei plenare din 8 septembrie 2009 reprezentanţii Parlamentului au depus un demers pentru sistarea procesului pentru motivul că sesizarea nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale, care a fost respins. Prin decizie, înregistrîndu-se paritate de voturi, Curtea a sistat procesul, actele contestate fiind prezumate constituţionale.

Deşi sînt de acord cu decizia de sistare a procesului, consider necesar să expun prezenta opinie pentru următoarele considerente.

În decizia Curţii privind sistarea procesului pentru motivul înregistrării parităţii de voturi nu sînt aduse argumentele celor trei judecători, care au considerat că actele contestate sînt normative şi sînt neconstituţionale, şi argumentele celorlalţi trei judecători, care au considerat că actele contestate comportă caracter individual şi nu ţin de competenţa Curţii, procedură pe care o consider incorectă. Or, societatea este în drept să cunoască motivele care au servit ca bază la adoptarea deciziilor respective.

1. Sînt de părere că sesizarea trebuia să fie respinsă la etapa examinării preliminare sau să fie sistat procesul pînă la examinarea sesizării în fond. Admiţînd sesizarea spre examinare şi supunînd-o ulterior examinării în fond, Curtea şi-a încălcat propria jurisprudenţă.

Conform art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, Curtea Constituţională exercită controlul constituţionalităţii hotărîrilor Parlamentului. În Hotărîrea nr.16 din 28.05.1998 „Cu privire la interpretarea art.20 din Constituţia Republicii Moldova”, revizuită prin Hotărîrea nr.39 din 09.07.2001, se enunţă următoarele: „Actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic şi public deosebit, nu pot face obiect al controlului constituţionalităţii la sesizarea subiecţilor abilitaţi cu acest drept.”

Pentru că în şedinţă părţile nu s-au referit la hotărîrile citate, menţionez că pînă la adoptarea ultimei, în 2001, Curtea Constituţională avea o altă jurisprudenţă în acest domeniu, care a fost schimbată radical. Aşadar, acceptînd spre examinare sesizarea în cauză, Curtea Constituţională a ignorat propria interpretare a normelor constituţionale şi astfel a încălcat rigorile Constituţiei Republicii Moldova.

2. Hotărîrile contestate au acelaşi obiect: alegerea Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova. Aceste acte vizează o singură persoană, deci, sînt acte cu caracter individual, care nu au caracter coercitiv şi general, nu au o aplicare multiplă, şi nu reglementează probleme de drept. Potrivit art.140 alin.(1) din Constituţie, nu orice act, dar numai legile şi actele normative devin nule din momentul adoptării hotărîrii corespunzătoare a Curţii. Avînd în vedere aceste prevederi, precum şi prevederile art.31 alin.(3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea trebuia să respingă sesizarea, prin care se contestă acte care nu reglementează probleme de drept. Raţionamentul că actul nu conţine probleme de drept şi nu comportă caracter normativ a fost invocat de Curte în mai multe decizii de respingere a sesizărilor¹.

^{_____________________}

¹ 1. Decizia din 01.04.2002 asupra sesizării deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.800-XV din 25 ianuarie 2002 “Privind încuviinţarea trimiterii în judecată pe cauză contravenţională a unor deputaţi în Parlament”, M.O.,2002, nr.50-52, art.13.

2. Decizia din 03.03.2003 pentru respingerea sesizării unui grup de deputaţi în Parlament, M.O., 2003, nr.48, art.7.

3. Decizia din 25.12.2003 privind respingerea sesizării unui grup de deputaţi în Parlament, M.O., 2004, nr.1-5, art.2.

4. Decizia nr.4 din 09.12.2004 privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.508 din 17 mai 2004 “Despre aprobarea Regulamentului provizoriu privind inventarierea bunurilor agricole arendate”, M.O., 2004, nr.241, art.30.

5. Decizia din 18.05.2004 asupra sesizării unui grup de deputaţi în Parlament, M.O., 2004, nr.83-87, art.17.

6. Decizia din 28.02.2006 asupra sesizării deputatului în Parlament Gheorghe Susarenco, M.O., 2006, nr.39-42, art.5.

7. Decizia nr.3 din 04.12.2007 privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor alin.(2) art.12 din Legea nr.1225-XII din 8 decembrie 1992 “Privind reabilitarea victimelor represiunilor politice” în redacţia Legii nr.186-XVI din 29 iunie 2006, M. O.,2007, nr.194-197, art.24.

8. Decizia din 18.12.2008, M. O., 2008, nr.237-240, art.16.

3. Unul din principiile de activitate ale organului legislativ suprem este principiul autonomiei regulamentare. Curtea Constituţională a respectat consecvent acest principiu în mai multe decizii de respingere a sesizărilor², în una din ele menţionînd că „numai Parlamentul este în măsură să decidă asupra modalităţilor, procedurilor şi condiţiilor în care procedează la luarea unor măsuri, potrivit principiului autonomiei regulamentare, în virtutea căruia el îşi stabileşte modul de organizare şi desfăşurare a propriilor activităţi, evident în condiţiile dispoziţiilor constituţionale”³.

^{_______________________}

² 1. Decizia nr.5 din 28.09.2000 asupra cauzei privind controlul constituţionalităţii art.4 alin.(1)-(4) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797-XIII din 2 aprilie 1996, M.O., 2000, nr.124-126, art.35.

2. Hotărîrea nr.1 din 03.02.98 cu privire la controlul constituţionalităţii art.4 alin.(3) şi (4) din Regulamentul Parlamentului, M.O.,1998, nr.22-23, art.13.

³ Decizia din 14.01.2004 pentru respingerea sesizării unui grup de deputaţi pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova nr.489-XV din 5 decembrie 2003, M.O., 2004, nr.26-29, art.7.

Consider că şi în acest caz Curtea Constituţională trebuia să-şi respecte propria jurisprudenţă şi să respingă sesizarea ca nefiind de competenţa ei.