Decizie nr.2 din 14.01.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alineatele (1), (1/1) şi (2) din Codul penal (traficul de influenţă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 326 alineatele (1), (1¹) şi (2) din Codul penal

(traficul de influenţă)

nr. 2  din  14.01.2019

 (în vigoare 14.01.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 167-170 art. 83 din 17.05.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 2 ianuarie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 14 ianuarie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alineatele (1), (1¹) şi (2) din Codul penal, ridicată de către dl Victor Tatarciuc, parte în dosarul nr.1a-699/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 2 ianuarie 2019, de către un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Xenofon Ulianovschi, Igor Mânăscurtă, Silvia Vrabii), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 10 aprilie 2017, dl Victor Mihail Tatarciuc a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 326 alin.(2) [traficul de influenţă] din Codul penal. Această sentinţă a fost contestată cu apel.

4. În cadrul procedurii apelului, dl Victor Tatarciuc a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alineatele (1), (1¹) şi (2) din Codul penal. Acest articol reglementează caracterul penal al faptei de trafic de influenţă.

5. Prin încheierea din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 326

Traficul de influenţă

“(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(1¹) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, când respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat la alin.(1),

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţional sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (1¹):

b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;

c) săvîrşite cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii mari;

d) urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3000 la 4000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (1¹) sau (2), săvîrşite:

a) cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii deosebit de mari;

b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 12000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

(4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la alin.(1) este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sînt la curent cu infracţiunea pe care a săvîrşit-o.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a susţinut că dispoziţiile articolului 326 alineatele (1), (1¹) şi (2) din Codul penal conţin formulări vagi şi imprevizibile, care pot fi aplicate în mod arbitrar. Autorul sesizării a menţionat că legea penală nu defineşte în mod clar statutul “persoanei care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice”, iar textele “promisiunea” şi “susţine că are o influenţă” sunt redactate în mod imprecis, deoarece nu este clar în ce măsură sunt afectate valorile sociale ocrotite de legea penală.

9. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor articolelor 22 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal al Republicii Moldova, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Victor Tatarciuc, parte în dosarul nr.1a-699/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Sesizarea este formulată de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Curtea observă că, deşi s-a solicitat controlul constituţionalităţii articolului 326 alineatele (1), (1¹) şi (2) din Codul penal, în realitate, autorul sesizării critică textele “persoanei care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice”, “promisiunea” şi “susţine că are o influenţă” din norma enunţată.

14. Curtea reţine că autorul excepţiei a pretins că prevederile contestate conţin formulări vagi şi imprevizibile, care pot fi aplicate în mod arbitrar şi, prin urmare, contravin articolelor 22 şi 23 din Constituţie.

15. Cu referire la afirmaţiile autorului sesizării potrivit cărora dispoziţiile articolului 326 din Codul penal nu definesc în mod clar statutul “persoanei care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice”, fapt care, în opinia sa, permite aplicarea arbitrară a acestui text de lege, Curtea constată că norma criticată utilizează formula generală “respectiva persoană” când se referă la traficantul de influenţă. Legislatorul nu impune condiţii speciale faţă de acest subiect.

16. Singura condiţie impusă de legislator pentru traficantul de influenţă este ca acesta să fie o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice. Astfel, traficantul de influenţă are poziţia unei persoane din exterior, în sensul că “el însuşi nu poate lua deciziile, însă se foloseşte în mod ilegal de influenţa sa reală sau pretinsă asupra altor persoane” (Raportul explicativ al Convenţiei penale a Consiliului Europei privind corupţia, § 66).

17. În acest sens, raţiunea unor asemenea condiţii faţă de traficantul de influenţă este justificată de faptul că prin incriminarea acestei infracţiuni legislatorul a urmărit să sancţioneze persoanele din anturajul factorului de decizie susceptibil de influenţare. În sens restrâns, acest anturaj poate fi format în mare parte din persoane publice care-şi pot exercita influenţa asupra decidentului, cu condiţia ca această influenţă să nu se bazeze pe raporturi de subordonare. Privit lato sensu, anturajul decidentului în sensul traficului de influenţă se extinde la orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile generale ale unui traficant, aşa cum au fost descrise la § 16 supra şi după cum urmează la § 19 infra. Prin urmare, Curtea reţine că textul “persoană […] susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice” de la articolul 326 din Codul penal este redactat cu suficientă precizie, fiind conform cu dispoziţiile articolelor 22 şi 23 din Constituţie.

18. Cu referire la argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora textele “promisiunea” şi “susţine că are o influenţă” de la articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal sunt redactate în mod imprecis, deoarece nu este clar în ce măsură sunt afectate valorile sociale ocrotite de legea penală dacă cumpărătorul de influenţă nu îşi îndeplineşte promisiunea şi traficantul de influenţă nu influenţează pe nimeni, Curtea reţine că problema abordată de autorul sesizării se rezumă la momentul de consumare a infracţiunii. În acest sens, Curtea menţionează că textul “promisiunea” de la articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal reprezintă una dintre modalităţile normative de săvârşire a infracţiunii prin care nu se incriminează orice promisiune făcută de cumpărătorul de influenţă traficantului de influenţă, ci promisiunea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje. Interpretarea textuală a termenului “a promite” semnifică, în acest context, asumarea obligaţiei de a face ceva. De asemenea, Curtea observă că legislatorul nu a stabilit condiţii referitoare la forma de exteriorizare a promisiunii, este important ca aceasta să fie clară pentru traficantul de influenţă, fără a fi necesară acceptarea acesteia.

19. Pe de altă parte, Curtea observă că prin textul “susţine că are o influenţă” de la articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal legislatorul s-a referit la influenţa ipotetică a traficantului de influenţă faţă de factorul de decizie susceptibil de influenţare. În acest sens, Curtea reţine că raţiunea unei asemenea reglementări se bazează pe faptul că infracţiunea de trafic de influenţă nu se referă doar la influenţa reală, ci se extinde şi în privinţa cazurilor în care doar se susţine existenţa unei influenţe neexercitate încă. De asemenea, Curtea constată că această pretinsă influenţă a traficantului nu cade sub incidenţa legii penale atât timp cât ea nu este însoţită de pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană. Mai mult, influenţa pe care traficantul pretinde că o are asupra decidentului trebuie să fie credibilă pentru cumpărătorul de influenţă şi, în acelaşi timp, realizabilă, neavând importanţă dacă influenţa este exercitată sau dacă produce rezultatul scontat, fapt care presupune că infracţiunile prevăzute de articolul 326 alineatele (1) şi (1¹) din Codul penal sunt formale.

20. Curtea reţine că incriminarea traficului de influenţă corespunde principiului necesităţii unei pedepse, având în vedere că, prin înţelegerea stabilită (quid pro quo), cumpărătorul de influenţă crede că influenţa va fi exercitată în mod efectiv de către traficant şi, ca rezultat, persoana publică va adopta o decizie favorabilă pentru acesta. În consecinţă, Curtea menţionează că înţelegerea dintre cumpărătorul de influenţă şi traficantul de influenţă are relevanţă sub aspect penal, deoarece această înţelegere are la bază scopul de a corupe. Astfel, legislatorul a considerat că negocierea în sine a influenţei creează o neîncredere a cetăţenilor în imparţialitatea persoanelor publice, fapt care reclamă reglementarea infracţiunii într-un mod independent de producerea anumitor consecinţe (e. g. acceptarea promisiunii; realizarea influenţei).

21. Aşadar, Curtea reţine că dispoziţiile contestate sunt redactate cu suficientă precizie, în conformitate cu prevederile articolelor 22 şi 23 din Constituţie.

22. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alineatele (1), (1¹) şi (2) din Codul penal este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 326 alineatele (1), (1¹) şi (2) din Codul penal, ridicată de către dl Victor Tatarciuc, parte în dosarul nr.1a-699/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.