Decizie nr.21 din 10.12.2013 de inadmisibilitate a sesizării nr.46j/2013 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Planul-cadru pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal pentru anul de studii 2013-2014, aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei nr.679 din 4 iulie 2013 (disciplinele "limba şi literatura românilor" şi "istoria românilor")

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.46j/2013 pentru controlul constituţionalităţii

 unor prevederi din Planul-cadru pentru învăţământul primar, gimnazial

şi liceal pentru anul de studii 2013-2014, aprobat prin Ordinul

Ministerului Educaţiei nr.679 din 4 iulie 2013

(disciplinele  “limba  şi literatura

românilor” şi “istoria românilor”)

nr. 21  din  10.12.2013

 (în vigoare 10.12.2013) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 126-132 art. 61 din 20.04.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători,

cu participarea dnei Corina Popa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 23 octombrie 2013,

înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând preliminar sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 10 decembrie 2013 în şedinţă închisă,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 23 octombrie 2013, Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) a adresat Curţii Constituţionale sesizarea privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Planul-cadru pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal pentru anul de studii 2013-2014, aprobat prin Ordinul nr.679 din 4 iulie 2013 al Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova.

2. Prevederile contestate vizează introducerea disciplinelor “limba şi literatura română” şi “istoria românilor” în curriculumul învăţământului primar, gimnazial şi liceal pentru anul de studii 2013-2014, în şcolile cu instruire în limbile rusă, bulgară, ucraineană şi găgăuză.

A. Motivele sesizării

3. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. La 4 iulie 2013, Ministerul Educaţiei, prin Ordinul nr.679, a aprobat Planul-cadru pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal pentru anul de studii 2013-2014.

5. Planul-cadru menţionat reglementează organizarea şi desfăşurarea procesului educaţional pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

6. Autorul sesizării contestă prevederile Planului-cadru, potrivit cărora în şcolile cu instruire în limbile rusă, bulgară, ucraineană şi găgăuză au fost introduse disciplinele “limba şi literatura română” şi “istoria românilor”.

7. În opinia autorului sesizării, prin introducerea disciplinelor “limba şi literatura română” şi “istoria românilor” în şcolile cu instruire în limba găgăuză, se încalcă dreptul poporului găgăuz de a studia limba de stat – moldovenească – şi istoria Moldovei, drept garantat de articolul 35 din Constituţie.

8. Suplimentar, autorul sesizării pretinde că prevederile contestate încalcă articolele 7, 13 alin.(1), 35 alin.(3) şi 111 alin.(2) din Constituţie, precum şi articolul 12 alin.(1) din Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile Declaraţiei de Independenţă, aprobată prin Legea nr.691 din 27 august 1991 (M.O. nr.11-12/103;118, 1994), sunt următoarele:

D E C L A R A Ţ I A

DE INDEPENDENŢĂ A REPUBLICII MOLDOVA

“PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere şi democratice,

AVÂND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale;

CONSIDERÂND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;

SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;

LUÂND ACT de faptul că Parlamentul multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională “Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia” prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcând chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 “Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale”, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 “Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească”, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;

REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotărârile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;

PORNIND de la Declaraţia suveranităţii Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova, exercitând dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;

ŢINÂND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa şi în lume de democratizare, de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;

REAFIRMÂND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;

APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvârşirii unui act de justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,

PROCLAMĂ

solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:

REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.

În calitatea sa de STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:

SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internaţional şi practicii existente în lume în această materie;

ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;

DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitând, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;

CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;

HOTĂRĂŞTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinând grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Adoptată la Chişinău, de Parlamentul Republicii Moldova, la 27 august 1991”

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 2

Suveranitatea şi puterea de stat

“(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

[...]”

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 13

Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi

“(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine.

[...]”

Articolul 35

Dreptul la învăţătură

“(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

(2) Statul asigură, în condiţiile legii, dreptul de a alege limba de educare şi instruire a persoanelor.

(3) Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţământ de toate gradele.

[...]”

Articolul 111

Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia

“(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.

(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.

[...]

(4) Pământul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sunt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.

[...]”

Articolul 135

Atribuţiile [Curţii Constituţionale]

“(1) Curtea Constituţională:

a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

[...]”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) (M.O., 1995, nr.3-4, art.51) sunt următoarele:

Articolul 1

“[...]

(3) Pe teritoriul Găgăuziei sunt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.

[...]”

Articolul 3

“(1) Limbile oficiale ale Găgăuziei sunt limbile moldovenească, găgăuză şi rusă. Pe teritoriul Găgăuziei este garantată funcţionarea, alături de limbile oficiale, şi a altor limbi.

[...]”

Articolul 12[...]

(3) În afară de aceasta, de competenţa Adunării Populare ţin:

[...]

i) dreptul de a se adresa, în condiţiile legii, Curţii Constituţionale a Republicii Moldova pentru a anula actele normative ale autorităţilor legislative şi executive ale Republicii Moldova care lezează împuternicirile Găgăuziei.

[...]”

12. Prevederile relevante ale Legii nr.3465-XI din 1 septembrie 1989 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova (Veştile, 1989, nr.9, art.217) sunt următoarele:

[Preambulul]

“Consfinţirea prin Constituţia (Legea Fundamentală) a Republicii Moldova a statutului limbii moldoveneşti ca limbă de stat are menirea să contribuie la realizarea suveranităţii depline a republicii şi la crearea garanţiilor necesare pentru folosirea ei plenară în toate sferele vieţii ei politice, economice, sociale şi culturale. [...]

Atribuind limbii moldoveneşti statutul de limbă de stat, Republica Moldova asigură ocrotirea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor de orice naţionalitate, care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de limba pe care o vorbesc, în condiţiile egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa Legii.

[...]”

Articolul 1

“În conformitate cu Constituţia (Legea Fundamentală) a Republicii Moldova limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, care funcţionează pe baza grafiei latine. Ca limbă de stat, limba moldovenească se foloseşte în toate sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale şi îndeplineşte în legătură cu aceasta funcţiile limbii de comunicare interetnică pe teritoriul republicii.

Republica Moldova garantează tuturor locuitorilor din republică învăţarea gratuită a limbii de stat la nivelul necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.”

Articolul 18

“Republica Moldova garantează dreptul la educaţie preşcolară la studii medii de cultură generală, medii de specialitate, tehnico-profesionale şi superioare în limbile moldovenească şi rusă şi creează condiţiile necesare pentru realizarea dreptului cetăţenilor de alte naţionalităţi, care locuiesc în republică, la educaţie şi instruire în limba maternă (găgăuză, ucraineană, bulgară, ivrit, idiş ş.a.).”

Articolul 21

“În instituţiile de învăţământ de toate gradele se asigură învăţarea limbii moldoveneşti ca obiect de studiu - în clasele şi grupele cu instruire în limba rusă sau într-o altă limbă de instruire (pentru elevii şi studenţii de naţionalitate găgăuză sau bulgară - în volumul necesar pentru comunicare) şi a limbii ruse - în clasele şi grupele cu instruire în limba moldovenească sau într-o altă limbă.

[...]”

13. Prevederile relevante ale Legii nr.382-XV din 19 iulie 2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor (M.O., 2001, nr.107, art.819) sunt următoarele:

Articolul 6

“(1) Statul garantează realizarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la educaţie preşcolară, la studii primare, medii (generale şi profesionale), superioare şi postuniversitare în limbile moldovenească şi rusă, creează condiţii pentru realizarea dreptului lor la educaţie şi la instruire în limba maternă (ucraineană, găgăuză, bulgară, ivrit, idiş etc.).

[...]

(4) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale şi organizaţiile lor au dreptul, în condiţiile legii, să fondeze instituţii preşcolare şi instituţii de învăţământ particulare de toate nivelurile. Studierea limbii şi literaturii moldoveneşti, precum şi a istoriei Moldovei, în toate instituţiile de învăţământ este obligatorie.”

14. Prevederile relevante ale Legii învăţământului nr.547-XIII din 21 iulie 1995 (M.O., 1995, nr.62-63, art.692) sunt următoarele:

Articolul 3

Învăţământul - prioritate naţională

“Învăţământul în Republica Moldova constituie o prioritate naţională.”

Articolul 41

Ministerul Educaţiei

“(1) Ministerul Educaţiei este organul central al administraţiei publice în domeniul învăţământului.

[...]

(5) Ministerul Educaţiei are, în principal următoarele competenţe:

a) elaborează strategia şi promovează politica de stat în sfera învăţământului, participă la elaborarea şi promovarea politicii de stat în problemele copiilor şi tineretului;

b) promovează politica lingvistică de stat, exercită controlul asupra respectării legislaţiei privind funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova;

[...]

d) elaborează standardele educaţionale de stat şi controlează realizarea lor;

e) organizează şi coordonează activitatea de elaborare a programelor şi planurilor de învăţământ, a manualelor şi altor materiale didactice;

[...]”

15. Prevederile relevante ale Legii nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională (M.O., 1995, nr.8, art.86) sunt următoarele:

Articolul 24

Sesizarea Curţii Constituţionale

“(1) Curtea Constituţională exercită jurisdicţia la sesizarea făcută de subiecţii stabiliţi de prezenta lege, în condiţiile Codului Jurisdicţiei Constituţionale.

(2) Sesizarea trebuie să fie motivată şi să corespundă cerinţelor prevăzute în Codul Jurisdicţiei Constituţionale.

[...]”

Articolul 25

Subiecţii cu drept de sesizare

“Dreptul de sesizare îl au:

[...]

j) Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) - în cazurile supunerii controlului constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova a hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, ce îngrădesc împuternicirile Găgăuziei.”

16. Prevederile relevante ale Codului jurisdicţiei constituţionale nr.502-XIII din 16 iunie 1995 (M.O., 1995, nr.53-54, art.597) sunt următoarele:

Articolul 38

Subiecţii cu drept de sesizare

“(1) Curtea Constituţională exercită jurisdicţia constituţională la sesizarea făcută de:

[...]

j) Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) - în cazurile supunerii controlului constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, ce îngrădesc împuternicirile Găgăuziei.”

17. Prevederile relevante ale Cartei Europene a Autonomiei Locale (adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1253-XIII din 16 iulie 1997) sunt următoarele:

Articolul 4

Raza de acţiune a autonomiei locale

“[...]

2. Colectivităţile locale dispun în cadrul legii de toată latitudinea de a lua iniţiativa pentru orice chestiune care nu este exclusă din câmpul competenţelor lor sau care este atribuită unei alte autorităţi.

3. Exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie, de-o manieră generală, să revină de preferinţă acelor autorităţi care sunt cele mai apropiate de cetăţeni. Atribuirea unei responsabilităţi unei alte autorităţi trebuie să ţină cont de amploarea şi de natura sarcinii şi de exigenţele de eficacitate şi de economie.

[...]”

18. Prevederile relevante ale Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (adoptată la Strasbourg la 1 februarie 1995 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1001-XIII din 22 octombrie 1996) sunt următoarele:

Articolul 12

“1) Părţile, dacă este necesar, vor lua măsuri în domeniul educaţiei şi al cercetării pentru a încuraja cunoaşterea culturii, istoriei, limbii şi religiei atât ale minorităţilor lor naţionale, cât şi ale majorităţii.

[...]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

19. În opinia autorului sesizării, prin introducerea în şcolile cu instruire în limba găgăuză a disciplinelor “limba şi literatura română” şi “istoria românilor”, potrivit curriculumului învăţământului primar, gimnazial şi liceal pentru anul de studii 2013-2014, aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei nr.679 din 4 iulie 2013, se încalcă dreptul poporului găgăuz la studierea limbii de stat, - limba moldovenească, şi a istoriei Moldovei, garantat de articolul 35 alin.(3) din Constituţie.

20. Autorul sesizării menţionează că, potrivit articolului 13 alin.(1) din Constituţie, limba de stat este limba moldovenească, iar articolul 35 alin.(3) din Constituţie prevede că studierea limbii de stat se asigură în toate instituţiile de învăţământ de toate gradele.

21. Autorul sesizării susţine că Legea Supremă, prin conferirea statutului de limbă de stat limbii moldoveneşti, creează garanţiile necesare pentru funcţionarea limbii moldoveneşti în toate domeniile vieţii politice, economice, sociale şi culturale.

22. Totodată, autorul sesizării menţionează că Republica Moldova, fiind parte la Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, şi-a asumat angajamentul de a lua măsurile necesare în domeniul educaţiei pentru a încuraja cunoaşterea culturii, istoriei şi limbii majorităţii populaţiei de către persoanele aparţinând minorităţilor naţionale, şi anume cunoaşterea istoriei Moldovei şi a limbii moldoveneşti.

23. În susţinerea poziţiei sale, autorul sesizării afirmă că statul garantează realizarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la educaţie în limba moldovenească, iar studierea limbii şi literaturii moldoveneşti, precum şi a istoriei Moldovei, în toate instituţiile de învăţământ este obligatorie.

B. Aprecierea Curţii

24. Potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, Curtea Constituţională exercită la sesizare controlul constituţionalităţii legilor, decretelor Preşedintelui şi hotărârilor Guvernului.

25. Aceste dispoziţii sunt preluate în art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

26. Curtea menţionează că Planul-cadru pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal pentru anul de studii 2013-2014, aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei nr.679 din 4 iulie 2013, este un act administrativ cu caracter normativ, ce reglementează organizarea şi desfăşurarea procesului educaţional în Republica Moldova.

27. În temeiul prevederilor constituţionale şi legale menţionate, Curtea reţine că actele administrative cu caracter normativ, sunt exceptate de la controlul constituţionalităţii.

28. Curtea reţine că, actele administrative cu caracter normativ, emise de autorităţile publice, constituie obiect al acţiunii în instanţele de contencios administrativ.

29. În acelaşi timp, Curtea menţionează că, conform prevederilor art.25 lit.j) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 lit.j) din Codul jurisdicţiei constituţionale şi art.12 alin.(3) lit.i) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) poate fi subiect cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor, hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, ce îngrădesc împuternicirile Găgăuziei.

30. Astfel, potrivit normelor enunţate, reieşind din faptul că Găgăuzia este o unitate teritorială, însă în acelaşi timp cu un statut special, legiuitorul i-a atribuit dreptul de a contesta la Curtea Constituţională doar actele normative ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului care vizează nemijlocit statutul acesteia. Or, autonomia locală se reflectă asupra organizării şi funcţionării administraţiei publice locale, cît şi asupra gestiunii colectivităţilor.

31. Curtea subliniază că problemele ce ţin de politica internă şi externă a statului nu pot fi apreciate ca probleme ale unei singure colectivităţi. Totodată, potrivit art.66 lit.d) din Constituţie, Parlamentul aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului, iar, potrivit art.96, Guvernul asigură realizarea acesteia.

32. Reieşind din cele enunţate mai sus, Curtea menţionează că politica organizării generale a învăţământului este reglementată de către Parlament, prin lege organică (art.72 alin.(3) lit.k) din Constituţie). Totodată, Legea învăţământului nr.547-XIII din 21 iulie 1995 prevede că învăţământul în Republica Moldova constituie o prioritate naţională (art.3).

33. În acelaşi timp, potrivit art.107 din Constituţie, organele centrale de specialitate ale statului sunt ministerele. Ele traduc în viaţă, în temeiul legii, politica Guvernului, conduc domeniile încredinţate şi sunt responsabile de activitatea lor. Astfel, organul central de specialitate în domeniul învăţământului este Ministerul Educaţiei, de competenţa căruia ţine elaborarea strategiei şi promovarea politicii de stat în sfera învăţământului; promovarea politicii lingvistice de stat şi exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei privind funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova; elaborarea standardelor educaţionale de stat şi controlul privind realizarea lor; organizarea şi coordonarea activităţii de elaborare a programelor şi planurilor de învăţământ (art.41 din Legea învăţământului).

34. Curtea reţine că, reieşind din prevederile constituţionale şi legale enunţate, promovarea politicii lingvistice de stat ţine de competenţa Ministerului Educaţiei. Respectiva competenţă se desprinde din principiile constituţionale, potrivit cărora dreptul de a alege limba de educare şi instruire a persoanelor se asigură de către stat, în condiţiile legii (art.35 alin.(2) din Constituţie).

35. Curtea menţionează că, pornind de la obligaţia pozitivă a statului de a asigura dreptul la instruire, autorităţile publice centrale sunt obligate de a aproba planul-cadru de învăţământ unic pentru predarea disciplinelor şcolare, iar elaborarea listei disciplinelor şi a denumirilor acestora este prerogativa autorităţilor publice centrale.

36. În jurisprudenţa sa anterioară, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra problemei învăţământului. Astfel, în Decizia nr.7 din 4 iulie 2013 Curtea a menţionat următoarele:

“40. [...] marja de apreciere a statului şi dreptul său de intervenţie în procesul de învăţământ este mai mare decât în alte domenii şi poate fi realizat prin diverse instrumente de reglementare [...].

41. Statul are dreptul şi obligaţia de a stabili căile, conţinutul şi standardele necesare pentru a asigura realizarea optimă a dreptului la învăţătură. [...]”

37. La fel, Curea Europeană, în jurisprudenţa sa, a menţionat că statele dispun de o largă marjă de apreciere în reglementarea învăţământului public (cauza X. v. Suedia, Hotărârea fostei Comisii Europene a Drepturilor Omului din 9 martie 1977).

38. În cauza “Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene” vs Belgia, fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omului a reţinut:

“[...] Convenţia nu impune obligaţii hotărâte şi, în special, nu specifică limba în care învăţământul trebuie desfăşurat. Ea recunoaşte, în final, că dreptul la instruire necesită, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului, care însă nu trebuie niciodată să aducă atingere esenţei acestui drept şi nici să lovească în alte drepturi consacrate prin Convenţie.

[...] Impunând statelor să respecte dreptul părinţilor de a asigura educarea şi învăţământul, în conformitate cu convingerile lor religioase şi filozofice, această dispoziţie nu garantează un drept la instruire şi cu atât mai mult nu impune statelor respectarea, în domeniul educaţiei şi învăţământului, a unor preferinţe lingvistice ale părinţilor. A interpreta termenii “religioase” şi “filozofice” ca acoperind preferinţele lingvistice ar echivala cu a denatura sensul obişnuit (Hotărârea din 23 iulie 1968)”.

39. Suplimentar, cu referire la argumentele autorului sesizării, potrivit cărora prevederile Planului-cadru, încalcă dispoziţiile articolului 13 alin.(1) din Constituţie, Curtea reaminteşte că prin Hotărârea nr.36 din 5 decembrie 2013 privind interpretarea articolului 13 alin.(1) din Constituţie în corelaţie cu Preambulul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, a stabilit că “Declaraţia de Independenţă referitoare la limba română ca limbă de stat a Republicii Moldova prevalează asupra prevederii referitoare la limba moldovenească conţinute în articolul 13 al Constituţiei”.

40. În Hotărârea nr.36 din 5 decembrie 2013 Curtea a reţinut:

“85. Declaraţia de Independenţă, care consacră constituirea noului stat independent Republica Moldova, stabileşte temeliile, principiile şi valorile fundamentale ale organizării statale a Republicii Moldova.

[...]

88. [...] Declaraţia de Independenţă constituie fundamentul juridic şi politic primar al Constituţiei. Astfel, nici o prevedere a Constituţiei, reflectată în textul Declaraţiei de Independenţă, nu poate încălca limitele (prevederile) Declaraţiei.

89. Mai mult, fiind actul fondator al statului Republica Moldova, Declaraţia de Independenţă este un document juridic care nu poate fi supus nici unui fel de modificări şi/sau completări. Astfel, Declaraţia de Independenţă beneficiază de statutul de “clauză de eternitate”, deoarece defineşte identitatea constituţională a sistemului politic, principiile căreia nu pot fi schimbate fără a distruge această identitate.

90. Din acest considerent, Curtea reţine că Declaraţia de Independenţă este elementul originar, intangibil şi imuabil al blocului de constituţionalitate.

91. Prin Preambulul Constituţiei, Declaraţia de Independenţă vizează Constituţia în integralitatea sa, având un rol-cheie în elaborarea, înţelegerea şi aplicarea textului Constituţiei şi vocaţia de a fi invocat ca izvor de drept [...]. Prin urmare, orice control de constituţionalitate sau orice interpretare urmează a avea în vedere nu doar textul Constituţiei, ci şi principiile constituţionale din blocul de constituţionalitate.

[...]

106. [...] Potrivit articolului 13 alin.(1) din Constituţie, limba de stat a Republicii Moldova este “limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine”.

107. Pe de altă parte, Declaraţia de Independenţă operează cu termenul de “limba română” ca limbă de stat a statului nou creat Republica Moldova.

108. Prin urmare, referinţa la “limba română” ca limba de stat este o situaţie de fapt constatată în însuşi textul Declaraţiei de Independenţă, care este actul fondator al statului Republica Moldova. Indiferent de glotonimele utilizate în legislaţia de până la proclamarea independenţei, Declaraţia de Independenţă a operat o distincţie clară optând expres pentru termenul de “limba română”.

[...]

122. [...] Orice interpretare a Constituţiei urmează să fie operată pornind de la obiectivele originare ale Constituţiei, care sunt prevăzute în Preambul şi, implicit, în Declaraţia de Independenţă, şi din care derivă textul Constituţiei în sine. Astfel, atunci când există mai multe interpretări, opţiunea conformă Preambulului şi, implicit, Declaraţiei de Independenţă, prevalează.

123. Prin urmare, nici un act juridic, indiferent de forţa acestuia, inclusiv Legea Fundamentală, nu poate veni în contradicţie cu textul Declaraţiei de Independenţă. Atât timp, cât Republica Moldova se află în aceeaşi ordine politică creată prin Declaraţia de Independenţă de la 27 august 1991, legiuitorul constituant nu poate adopta reglementări ce contravin acesteia. Totuşi, în cazul în care legiuitorul constituant a admis în Legea Fundamentală anumite contradicţii faţă de textul Declaraţiei de Independenţă, textul autentic rămâne a fi cel din Declaraţia de Independenţă.”

41. Concomitent, Curtea reiterează principiile enunţate în Hotărârea nr.33 din 10 octombrie 2013 privind interpretarea articolului 140 din Constituţie:

“47. Interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale comportă caracter oficial şi obligatoriu pentru toţi subiecţii raporturilor juridice. Hotărârea prin care se interpretează un text constituţional are putere de lege şi este obligatorie, prin considerentele pe care se sprijină, pentru toate organele constituţionale ale Republicii Moldova. Aceasta se aplică direct, fără nici o altă condiţie de formă.”

42. În lumina celor expuse, Curtea reţine că sesizarea prezentată nu ridică probleme de constituţionalitate, soluţionarea cărora ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Prin urmare, sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Planul-cadru pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal pentru anul de studii 2013-2014, aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei nr.679 din 4 iulie 2013.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi intră în vigoare la data adoptării.