Decizie nr.22 din 16.02.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.173g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 144 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (creanţe admise cu titlu provizoriu)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.173g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 144 alin.(5)

din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(creanţe admise cu titlu provizoriu)

nr. 22  din  16.02.2021

 (în vigoare 16.02.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 88-95 art. 48 din 02.04.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 9 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 16 februarie 2021 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "până la judecarea irevocabilă a contestaţiei, instanţa de insolvabilitate va putea declara, prin încheiere motivată, creanţa ca fiind admisă parţial sau integral cu statut provizoriu la masa credală" din articolul 144 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, reprezentantul debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L., în dosarul nr.2i-625/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexandru Ceban de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2017 s-a examinat cererea introductivă a Serviciului Fiscal de Stat şi s-a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa S.C. "Valiexchimp" S.R.L.

4. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău din 17 septembrie 2018 a fost aprobat planul procedurii de restructurare a debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L.

5. Dl Valeriu Munteanu a formulat o cerere de repunere în termen cu privire la admiterea creanţei sale. Prin Încheierea din 27 mai 2020, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis cererea de repunere în termen, care a fost atacată cu recurs.

6. Şedinţa specială de validare a fost stabilită pentru 1 iulie 2020. În cadrul şedinţei, dl Valeriu Munteanu a formulat o cerere de validare a creanţei cu titlu provizoriu.

7. Administratorul insolvabilităţii nu a admis spre validare creanţa dlui Valeriu Munteanu, din cauza absenţei actelor justificative care atestă existenţa creanţei. În acelaşi timp, actele juridice despre care se pretinde că reprezintă temeiul creanţei înaintate spre validare au fost contestate în baza articolului 104 lit.a) din Legea insolvabilităţii.

8. Pe 29 octombrie 2020, în cadrul şedinţei publice, dl avocat Andrei Iosip a ridicat, în interesele debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L., excepţia de neconstituţionalitate a textului "până la judecarea irevocabilă a contestaţiei, instanţa de insolvabilitate va putea declara, prin încheiere motivată, creanţa ca fiind admisă parţial sau integral cu statut provizoriu la masa credală" din articolul 144 alin.(5) din Legea insolvabilităţii.

9. Prin Încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]".

11. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 144

Creanţele contestate

"(1) Debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv.

(2) Contestaţiile se depun la instanţa de insolvabilitate în termenul prevăzut la art.143 alin.(6). Contestaţiile înaintate după acest termen se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate.

(3) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţiile în şedinţă de validare sau în cadrul unei alte şedinţe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului care deţine creanţa contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a oricărei alte părţi interesate, după caz.

(4) Dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte. Creanţele faţă de care au fost admise contestaţiile se iau în calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condiţiile stabilite la art.152.

(5) Până la judecarea irevocabilă a contestaţiei, instanţa de insolvabilitate va putea declara, prin încheiere motivată, creanţa ca fiind admisă parţial sau integral cu statut provizoriu la masa credală, cu dreptul de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor, de a înainta şi a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, dar fără dreptul de a participa la distribuirile de sume şi de a se realiza împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor acestuia. Admiterea ulterioară a contestaţiei şi/sau radierea creanţei trecute în tabel cu titlu provizoriu nu pot servi temei legal pentru anularea hotărîrilor adoptate de adunarea creditorilor cu participarea acesteia sau pentru revocarea candidaturii administratorului insolvabilităţii/lichidatorului.

(6) Dacă o creanţă este contestată de unul dintre creditori, creditorul a cărui creanţă se contestă poate aduce dovezi şi îşi poate exercita alte drepturi pentru a contracara contestaţiile. Dacă creanţa este întemeiată pe un titlu executoriu sau pe o hotărâre judecătorească, sau pe o hotărâre arbitrală definitivă, sarcina probei contrare aparţine contestatarilor.

(7) Instanţa de insolvabilitate acordă creditorului a cărui creanţă este contestată sau contestatarului un extras, autentificat de instanţă, din tabelul creanţelor.

(8) Din data expirării termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut la alin.(2) şi până la încetarea procesului, administratorul/ lichidatorul sau orice parte interesată, în cazul descoperirii unui fals sau a unei erori esenţiale care a determinat admiterea creanţei, precum şi în cazul descoperirii unor circumstanţe esenţiale necunoscute până atunci, poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe în tabelul creanţelor. Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei. Odată cu depunerea contestaţiei, administratorul/lichidatorul poate cere instanţei de insolvabilitate să suspende dreptul de vot al creditorului, în partea creanţei contestate, până la soluţionarea contestaţiei. Dacă admite contestaţia, instanţa de insolvabilitate poate obliga la plata despăgubirilor creditorul care a înaintat cu rea-credinţă cererea de admitere a creanţei.

(9) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestaţia este admisă sau respinsă cu validarea creanţei este executorie pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator şi pentru toţi creditorii. Încheierea constituie temei pentru rectificarea tabelului definitiv al creanţelor sau a tabelului definitiv consolidat fără a se convoca şedinţă specială de validare."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstiuţionalitate

12. Autorul excepţiei susţine că norma contestată nu întruneşte condiţiile prevăzute de articolul 23 alin.(2) din Constituţie. Acesta consideră că prevederile contestate nu prevăd: a) la a cui cerere instanţa de insolvabilitate poate declara creanţa ca fiind admisă parţial sau integral cu statut provizoriu la masa credală; b) condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o creanţă pentru a fi admisă cu statut provizoriu; c) condiţiile şi motivele pentru care judecătorul poate admite provizoriu creanţa; d) dacă judecătorul este în drept să nu admită provizoriu creanţa şi care ar fi motivele pentru o astfel de decizie.

13. Autorul consideră că în lipsa condiţiilor menţionate supra norma contestată nu garantează dreptul de proprietate al debitorului şi al creditorilor şi procesul de insolvabilitate nu-şi îndeplineşte sarcina principală de a proteja creditorii de pierderi.

14. De asemenea, autorul excepţiei consideră că de vreme ce verificarea legitimităţii creanţelor aparţine lichidatorului, instanţa de judecată nu posedă competenţa de a admite provizoriu creanţa la masa credală. Autorul menţionează că, odată ce nu au fost stabilite condiţiile care urmează a fi întrunite de o creanţă cu titlu provizoriu, nu este clar probatoriul administrat de către instanţă şi normele juridice aplicabile, iar din moment ce judecătorul va admite cererea, acesta îşi va forma o opinie cu privire la situaţia dedusă judecăţii, fapt care-i afectează imparţialitatea.

15. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 16, 20, 23, şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl avocat Andrei Iosip, reprezentantul debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L., parte în dosarul nr.2i-625/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "până la judecarea irevocabilă a contestaţiei, instanţa de insolvabilitate va putea declara, prin încheiere motivată, creanţa ca fiind admisă parţial sau integral cu statut provizoriu la masa credală" din articolul 144 alin.(5) din Legea insolvabilităţii.

20. Curtea constată că textul contestat ar putea fi aplicat de către instanţă la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

21. Curtea notează că textul criticat nu a făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

22. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat incidenţa articolelor 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie.

23. Cu referire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie, Curtea a notat că acesta nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental (HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 21-22).

24. De asemenea, Curtea reiterează că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, § 17; DCC nr.119 din 20 octombrie 2020, § 29; DCC nr.146 din 17 decembrie 2020, § 22). Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental.

25. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea reţine că statul are obligaţia de a institui proceduri judiciare care implică garanţii suficiente şi, prin urmare, le permit tribunalelor să soluţioneze în mod eficient şi corect orice litigii între persoane private, precum şi între indivizi şi stat (a se vedea Sovtransavto Holding v. Ucraina, 25 iulie 2002, § 97; HCC nr.8 din 5 aprilie 2019, § 24). Problema unei eventuale încălcări a dreptului de proprietate printr-o hotărâre a adunării creditorilor la care participă creditorul cu creanţă admisă cu titlu provizoriu nu poate fi analizată într-un proces din faţa Curţii Constituţionale, care efectuează un control al constituţionalităţii unor acte clar stabilite de Constituţie. Această problemă rămâne de competenţa instanţelor de drept comun. Din punctul de vedere al Constituţiei, este esenţial ca Legea insolvabilităţii să conţină garanţii procesuale suficiente care să-i ofere persoanei posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în faţa autorităţilor competente astfel, încât să permită contestarea efectivă a măsurilor care îi afectează dreptul de proprietate (a se vedea DCC nr.78 din 2 iulie 2020, § 36).

26. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul excepţiei consideră că acest articol devine incident, deoarece norma contestată a) nu prevede condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o creanţă pentru a fi admisă provizoriu; b) nu prevede condiţiile şi motivele pentru care judecătorul poate admite provizoriu creanţa, c) nu prevede dacă judecătorul este în drept să nu admită provizoriu creanţa şi care sunt motivele pentru o astfel de decizie; d) nu prevede subiecţii care pot solicita admiterea provizorie a creanţei; e) permite instanţei de insolvabilitate să admită provizoriu creanţele până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei, fapt care afectează imparţialitatea judecătorului, deoarece prin admiterea provizorie a creanţei judecătorul se antepronunţă cu privire la contestaţie; f) permite instanţei de judecată să admită provizoriu creanţa, deşi verificarea legitimităţii creanţelor aparţine lichidatorului.

27. Sub acest aspect, Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie nu impune legislatorului obligaţia să stabilească criterii exhaustive referitoare la condiţiile de admitere sau de respingere provizorie a creanţelor. Condiţia stabilită de articolul 20 din Constituţie este ca instanţa de judecată să ofere motive rezonabile pentru decizia de admitere sau de respingere provizorie a creanţelor contestate. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligaţia instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva deciziile reprezintă o garanţie procedurală esenţială în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie, pentru că demonstrează părţilor că argumentele lor au fost avute în vedere, le oferă posibilitatea de a face obiecţii sau contesta hotărârea şi serveşte, de asemenea, pentru a justifica motivele hotărârii judecătoreşti în faţa publicului (a se vedea Siredzhuk v. Ucraina, 21 ianuarie 2016, § 63). În această cauză, Curtea observă că, potrivit normei contestate, dacă instanţa de judecată admite creanţa cu titlu provizoriu, ea trebuie să redacteze o încheiere motivată. Curtea consideră că, prin cerinţa motivării încheierii de admitere provizorie a creanţei, norma contestată conţine suficiente garanţii împotriva arbitrarului şi nu face incident articolul 20 din Constituţie în contextul invocat de autorul sesizării.

28. Cu privire la subiecţii care pot solicita admiterea provizorie a creanţei, Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie prevede că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Textul "împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime" din norma constituţională presupune că persoana trebuie să demonstreze un interes legitim pentru a contesta un act în instanţa de judecată. În această cauză, Curtea constată că dreptul de a contesta creanţele neadmise de către administratorul insolvabilităţii/lichidator sau admise şi trecute integral sau parţial în tabelul definitiv al creanţelor îl au debitorul şi creditorii [articolele 143 alin.(5) şi 144 alin.(1) din Legea insolvabilităţii]. Curtea reţine că admiterea creanţei cu titlu provizoriu are loc în cadrul procedurii contestaţiei cu privire la creanţe. Aşadar, subiecţii care pot formula contestaţii împotriva creanţelor şi subiecţii care pot solicita admiterea creanţei cu titlu provizoriu sunt aceeaşi – debitorul şi creditorii. Prin urmare, pentru acest capăt al sesizării, articolul 20 din Constituţie nu este incident. Cu privire la faptul dacă instanţa de judecată poate dispune din oficiu admiterea provizorie a creanţelor, Curtea notează că acest aspect reprezintă o problemă de interpretare a legii şi nu de constituţionalitate.

29. Cu privire la încălcarea principiului imparţialităţii instanţei, Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul la un tribunal independent şi imparţial. În această cauză, Curtea observă că admiterea creanţei cu titlu provizoriu este o măsură temporară aplicată de instanţa de insolvabilitate pe care o consideră necesară în interesul bunei desfăşurări a procedurii. Prin admiterea creanţei cu titlu provizoriu, instanţa de judecată nu se antepronunţă asupra contestaţiei, ea doar o examinează prima facie şi aplică o măsură provizorie de protecţie a eventualului drept al contestatarului împotriva valabilităţii acţiunii administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de neadmitere [respingere] a creanţei respective. Mai mult, admiterea creanţei cu titlu provizoriu nu acordă autorului contestaţiei toate drepturile de creditor. Acesta poate doar beneficia de "dreptul de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor, de a înainta şi a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului", însă nu deţine "dreptul de a participa la distribuirile de sume şi de a se realiza împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor acestuia" [articolul 144 alin.(5)].

30. Cu privire la criticile referitoare la încălcarea jurisdicţiei de către instanţa de insolvabilitate atunci când aceasta admite în mod provizoriu creanţele contestate, Curtea reţine că pronunţarea soluţiilor judecătoreşti în limitele de competenţă ale instanţei de judecată reprezintă o exigenţă a articolului 20 din Constituţie. Depăşirea competenţei acordate de către o instanţă de judecată prin soluţia pronunţată poate prezenta o problemă din perspectiva articolului 20 din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, Sokurenko şi Strygun v. Ucraina, 20 iulie 2006, § 26-28). În această cauză, Curtea observă că competenţa instanţei de insolvabilitate de a se pronunţa cu privire la admiterea provizorie a creanţei contestate este stabilită de norma contestată, care prevede că "[...] instanţa de insolvabilitate va putea declara, prin încheiere motivată, creanţa ca fiind admisă parţial sau integral cu statut provizoriu la masa credală [...]". Este adevărat că competenţa de a verifica legitimitatea creanţelor aparţine administratorului insolvabilităţii sau, după caz, lichidatorului, potrivit articolelor 66 alin.(1) lit.c), 110 alin.(1) şi 142 din Legea insolvabilităţii. Totuşi, legislatorul a prevăzut că actele administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de admitere a creanţelor şi trecerea integrală sau parţială a acestora în tabelul definitiv al creanţelor, precum şi cele de neadmitere [respingere] a creanţelor pot fi contestate de către debitor şi de către creditori în instanţa de insolvabilitate [articolele 110 alin.(2) şi 144 alin.(1) – (3) din Lege]. Soluţia legislatorului de a stabili că examinarea contestaţiei ţine de competenţa instanţei de insolvabilitate asigură un nivel minim de imparţialitate în procesul de examinare a contestaţiilor împotriva creanţelor.

31. Aşadar, Curtea nu poate reţine incidenţa articolului 20 din Constituţie prin prisma argumentelor autorului excepţiei menţionate supra.

32. Cu privire la posibilitatea contestării încheierii judecătorului de admitere provizorie a creanţei, Curtea reţine că folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti este garantat de articolele 20 şi 119 din Constituţie. Astfel, pentru ca articolul 119 din Constituţie să fie incident, părţile interesate trebuie să facă dovada unui interes legitim (a se vedea DCC nr.35 din 14 iunie 2016, § 25). În această cauză, trebuie făcută o distincţie clară între încheierea instanţei de soluţionare a contestaţiei şi încheierea instanţei de admitere provizorie a creanţei contestate. În prima situaţie, având în vedere faptul că admiterea sau respingerea contestaţiei împotriva creanţei afectează dreptul de proprietate al creditorilor şi al debitorului şi dat fiind faptul că ultimii justifică un interes legitim pentru a-l contesta, legislatorul a prevăzut, la articolul 144 alin.(9) din Legea insolvabilităţii, că încheierea instanţei de insolvabilitate de soluţionare a contestaţiei poate fi contestată cu recurs. În a doua situaţie, soluţia de admitere provizorie a creanţei contestate nu afectează dreptul de proprietate al creditorilor sau al debitorului (a se vedea § 26 supra). Prin urmare, legislatorul nu a stabilit o cale de atac împotriva acestei încheieri a instanţei de insolvabilitate. În lipsa unui interes legitim de a contesta încheierea cu privire la admiterea provizorie a creanţei contestate, Curtea reţine că articolele 20 şi 119 din Constituţie nu sunt incidente.

33. Nefiind demonstrată incidenţa niciunui drept fundamental invocat de autorul excepţiei, Curtea reţine că nici articolele 16 şi 23 din Constituţie nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

34. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g)şi 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "până la judecarea irevocabilă a contestaţiei, instanţa de insolvabilitate va putea declara, prin încheiere motivată, creanţa ca fiind admisă parţial sau integral cu statut provizoriu la masa credală" din articolul 144 alin.(5) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, reprezentantul debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L., parte în dosarul nr.2i-625/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.