Decizie nr.6 din 23.01.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.173g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 320 alineatele (1) şi (5) din Codul de procedură penală (participarea procurorului la judecarea cauzei penale şi renunţarea la învinuire)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.173g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 320 alineatele (1) şi (5)

din Codul de procedură penală

(participarea procurorului la judecarea cauzei

penale şi renunţarea la învinuire)

nr. 6  din  23.01.2020

 (în vigoare 23.01.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 63-68 art. 43 din 28.02.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 1 octombrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 23 ianuarie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 320 alineatele (1) şi (5) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Artur Airapetean, în dosarul nr.1-69/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Eleonora Badan-Melnic de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dna Daniela Surugiu şi dl Chiril Berdianu au fost trimişi în judecată pentru pretinsa comitere a infracţiunii prevăzute de articolul 190 alin.(5) [escrocheria comisă în proporţii deosebit de mari] din Codul penal.

4. În această cauză penală, acuzarea de stat a fost încredinţată unui grup de procurori, i.e.: dnei Valentina Ciobanu, conducătorul grupului, şi dlor Artur Lupaşco şi Nicu Şendrea.

5. Pe 10 iunie 2019, dl Artur Lupaşco a emis o ordonanţă, prin care a dispus renunţarea la învinuirea dnei Daniela Surugiu şi a dlui Chiril Berdianu, pentru că faptele lor nu întrunesc elementele infracţiunii.

6. Pe 19 iunie 2019, dl Mircea Roşioru, adjunct al Procurorului General, a retras împuternicirile grupului de procurori şi l-a desemnat pe dl Vitalie Lungu în calitate de procuror pentru participarea la judecarea cauzei penale.

7. Pe 8 iulie 2019, în cadrul şedinţei de judecată, dl procuror Vitalie Lungu a susţinut ordonanţa din 10 iunie 2019 privind renunţarea la învinuire.

8. Pe 13 septembrie 2019, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Artur Airapetean, care reprezintă interesele părţii vătămate, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a alineatelor (1) şi (5) din articolul 320 al Codului de procedură penală.

9. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

“[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 320

Participarea procurorului la judecarea cauzei şi efectele neprezentării lui. Renunţarea la învinuire

“(1) Participarea procurorului la judecarea cauzei este obligatorie şi el îşi exercită atribuţiile prevăzute în art.53. La judecarea cauzei în primă instanţă participă procurorul care a condus urmărirea penală sau, după caz, a efectuat de sine stătător urmărirea penală în cauza dată. În caz de imposibilitate a participării acestuia, procurorul ierarhic superior dispune participarea la şedinţă a altui procuror. În caz de necesitate, procurorul ierarhic superior poate dispune participarea unui grup de procurori.

(2) Reprezentând învinuirea de stat, procurorul se călăuzeşte de dispoziţiile legii şi de propria sa convingere bazată pe probele cercetate în şedinţa de judecată.

(3) Neprezentarea procurorului la şedinţa de judecată atrage amânarea şedinţei cu informarea despre acest fapt a procurorului ierarhic superior. Pentru lipsă nemotivată, procurorul este sancţionat cu amendă judiciară în cazul în care aceasta a dus la cheltuieli judiciare suplimentare.

(4) Dacă, pe parcursul judecării cauzei, se constată că procurorul este în imposibilitate de a participa în continuare la şedinţă, el poate fi înlocuit cu un alt procuror. Procurorului care a intervenit în proces instanţa îi oferă timp suficient pentru a lua cunoştinţă de materialele cauzei, inclusiv de cele cercetate în instanţă, şi pentru a se pregăti de participarea de mai departe în proces, însă înlocuirea procurorului nu necesită reluarea judecării cauzei de la început. Procurorul este în drept să solicite repetarea unor acţiuni procesuale deja efectuate în şedinţă în lipsa lui dacă are de concretizat chestiuni suplimentare.

(5) Dacă, în procesul judecării cauzei, ansamblul de probe cercetate de instanţa de judecată nu confirmă învinuirea adusă inculpatului, procurorul este obligat să renunţe parţial sau integral la învinuire. Renunţarea procurorului la învinuire se face prin ordonanţă motivată şi atrage adoptarea de către instanţa de judecată a unei sentinţe de achitare sau de încetare a procesului penal.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile articolului 320 alineatele (1) şi (5) din Codul de procedură penală nu stabilesc clar dacă renunţarea la învinuire trebuie coordonată/aprobată de către conducătorul grupului de procurori, atunci când acuzarea de stat a fost încredinţată unui grup de procurori. Acest fapt ar crea o incertitudine juridică.

13. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că procurorul ar trebui să consulte opinia părţii vătămate atunci când preconizează să renunţe la învinuire. În caz contrar, s-ar încălca drepturile părţii vătămate.

14. În opinia sa, dispoziţiile criticate ar încălca articolele 1 alin.(3), 7, 20 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentatul unei părţi la proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie alineatele (1) şi (5) din articolul 320 al Codului de procedură penală. Prevederile contestate stabilesc cazurile de participare a procurorului sau a grupului de procurori la judecarea cauzei penale, precum şi condiţiile de renunţare la învinuire.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care un procuror din cadrul grupului de acuzatori de stat desemnaţi să participe la judecarea cazului a renunţat la învinuire. Prin urmare, Curtea admite că instanţa va ţine cont de prevederile criticate în analiza sa cu privire la legalitatea ordonanţei de renunţare la învinuire.

20. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

21. Deşi autorul sesizării a invocat pretinsa neconformitate a prevederilor criticate cu articolele 1 alin.(3) [care stabileşte trăsăturile statului de drept], 7 [care stabileşte supremaţia Constituţiei], 20 [care garantează dreptul de acces liber la justiţie] şi 54 [care prevede cazurile în care pot fi restrânse drepturile fundamentale] din Constituţie, Curtea reţine că argumentul său principal se referă la imprevizibilitatea dispoziţiilor contestate.

22. Curtea reaminteşte că articolul 23 alin.(2) din Constituţie implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile (a se vedea HCC nr.12 din 14 mai 2018, § 38; HCC nr.22 din 1 octombrie 2018, §32; HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, § 110). În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 18). Prin urmare, articolul 23 alin.(2) din Constituţie (care stabileşte condiţiile calităţii legii) nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. În această cauză, autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate ar încălca dreptul părţii vătămate de acces liber la justiţie.

23. Sub acest aspect, Curtea notează că ordonanţa procurorului privind renunţarea la învinuire este pusă în discuţie la şedinţa de judecată. Partea vătămată se poate pronunţa pe marginea renunţării la învinuire. Instanţei de judecată îi revine sarcina de a aprecia dacă au fost sau nu întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru renunţarea la învinuire. Mai mult, partea vătămată are dreptul de a contesta hotărârea instanţei. Dreptul părţii vătămate de acces liber la o instanţă nu este îngrădit de prevederile criticate. De altfel, însăşi excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa unei instanţe de judecată. În consecinţă, articolul 20 din Constituţie nu este incident.

24. Chiar dacă acest drept fundamental ar fi fost incident, Curtea reţine că nu există niciun dubiu cu privire la faptul că dispoziţiile contestate îndeplinesc condiţia accesibilităţii. Codul de procedură penală este publicat în Monitorul Oficial, iar publicul larg are acces la acesta.

25. Condiţia previzibilităţii este îndeplinită atunci când norma este redactată cu suficientă precizie, astfel încât să permită oricărei persoane să-şi corecteze conduita şi să fie capabilă, cu o consiliere adecvată, să prevadă într-o măsură rezonabilă consecinţele unei norme (a se vedea Lekić v. Slovenia [MC], 11 decembrie 2018, § 95).

26. Pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi pasaje obscure (a se vedea DCC nr.49 din 31 mai 2018, § 30; DCC nr.115 din 31 octombrie 2019, § 20).

27. Curtea observă că articolul 320 alin.(1) din Codul de procedură penală prevede că participarea procurorului la judecarea cauzei este obligatorie. Totodată, în caz de necesitate, procurorul ierarhic superior poate dispune participarea unui grup de procurori.

28. Alineatul (5) al aceluiaşi articol stabileşte că dacă în procesul judecării cauzei ansamblul de probe cercetate de instanţa de judecată nu confirmă învinuirea adusă inculpatului, procurorul este obligat să renunţe parţial sau integral la învinuire. Renunţarea procurorului la învinuire se face prin ordonanţă motivată şi atrage adoptarea de către instanţa de judecată a unei sentinţe de achitare sau de încetare a procesului penal.

29. Curtea constată că aceste prevederi sunt formulate cu suficientă precizie. Aspectul dacă renunţarea la învinuire trebuie coordonată cu conducătorul grupului de procurori sau aprobată de către acesta, atunci când acuzarea de stat a fost încredinţată unui grup de procurori, ţine de interpretarea legii şi excede competenţei Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, § 22; DCC nr.131 din 5 decembrie 2019, § 32).

30. Codul de procedură penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept procedural penal (a se vedea DCC nr.152 din 29 noiembrie 2018, § 24). Aşadar, ţine de competenţa instanţelor de judecată să interpreteze şi să clarifice semnificaţia prevederilor contestate (a se vedea DCC nr.165 din 20 decembrie 2018, § 24). Curtea nu atestă, în prezenta cauză, vreo problemă de constituţionalitate.

31. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 320 alineatele (1) şi (5) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Artur Airapetean, în dosarul nr.1-69/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.