Decizie nr.23 din 02.03.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.139g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013 (condiţiile stabilite la depunerea cererii pentru eliberarea paşaportului copilului minor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.139g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate

şi evidenţa  locuitorilor  Republicii  Moldova, aprobat  prin

Hotărârea Guvernului nr. 125 din 18 februarie 2013

(condiţiile stabilite la depunerea cererii pentru

eliberarea paşaportului copilului minor)

nr. 23  din  02.03.2020

 (în vigoare 02.03.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.115-117 art. 55 din 15.05.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 26 iulie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 2 martie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a punctului 42 alineatul trei literele e), f) şi g) din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013, ridicată de către dl avocat Victor Balmuş, în dosarul nr.3-211/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Tatiana Avasiloaie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, se află acţiunea în contencios administrativ depusă de către dna Victoria Balmuş împotriva Agenţiei Servicii Publice, intervenient accesoriu Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului din sectorul Râşcani, cu privire la constatarea respingerii neîntemeiate a cererii, constatarea încălcării dreptului la libera circulaţie, obligarea perfectării şi eliberării paşaportului copilului minor fără acordul tatălui, precum şi repararea prejudiciului moral cauzat prin actul administrativ pretins ilegal şi prin neexecutarea în termenul legal a cererii prealabile de către pârât.

4. Pe 24 aprilie 2019, dl avocat Victor Balmuş a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale punctului 42 alineatul trei literele e), f) şi g) din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013, care reglementează condiţii procedurale de depunere a cererii pentru eliberarea paşaportului copilului minor.

5. Prin încheierea din 7 mai 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 27

Dreptul la libera circulaţie

“(1) Dreptul la libera circulaţie în tara este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din tara, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în tara.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţârii, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 102

Actele Guvernului

“(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

[...]”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte sunt următoarele:

Articolul 4

Modul de eliberare a actelor de identitate

“(1) Modul de eliberare şi modelele actelor de identitate se aprobă de Guvern.

[...]

(1³) Actele de identitate se eliberează în temeiul cererii depuse de către solicitant la autoritatea competentă în modul stabilit. Depunerea cererii de către alte persoane se admite în următoarele situaţii speciale:

a) în cazul minorului, inclusiv al celuia asupra căruia este instituită tutela sau curatela, în calitate de solicitant acţionează reprezentantul legal al acestuia (unul dintre părinţi, tutorele, curatorul), cu prezenţa obligatorie a persoanei reprezentate. În noţiunea de minor nu se încadrează persoanele care au dobândit capacitatea deplină de exerciţiu până la împlinirea vârstei de 18 ani în condiţiile art.20 alin.(2) şi (3) din Codul civil al Republicii Moldova;

b) în cazul copilului separat de părinţii asupra căruia nu este instituită tutela sau curatela, cererea se depune de către autoritatea tutelară, cu prezenţa obligatorie a persoanei reprezentate;

c) în cazul copilului separat de părinţii asupra căruia nu este instituită sau a fost revocată tutela sau curatela în condiţiile prevederilor legale şi care este plasat în serviciul de plasament de tip familial ori de tip rezidenţial sau în instituţia de asistenţă socială publică, de educaţie, de învăţământ, de tratament, sau într-o altă instituţiei similară, cererea se depune de către administraţia instituţiei respective, cu prezenţa obligatorie a persoanei reprezentate;

[...]

(1⁵) Cererea pentru eliberarea actului de identitate se respinge în cazul în care solicitantul a prezentat informaţii frauduloase sau documentele prezentate sunt insuficiente, conţin divergenţe, sunt nevalabile ori se constată că nu sânt autentice. În sensul prezentului alineat, noţiunea de document nevalabil nu se răsfrânge asupra actelor de identitate care urmează a fi schimbate.

[...]

(3) La eliberarea actelor de identitate autoritatea competentă este în drept să ceară date suplimentare privind titularul, care sunt strict necesare acestui scop.”

8. Prevederile relevante ale Regulamentului privind eliberarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013 (redacţia în vigoare la data apariţiei litigiului), sunt următoarele:

“[...]

42. Cererea pentru eliberarea paşaportului este însoţită de următoarele documente:

[...]

În cazul minorului, inclusiv al celui asupra căruia este instituită tutela sau curatela, precum şi în cazul persoanei supuse măsurii de ocrotire judiciară sub forma tutelei, se prezintă suplimentar, după caz:

[...]

e) declaraţia unuia dintre reprezentanţii legali, depusă în scris în faţa persoanei responsabile din cadrul subdiviziunii Agenţiei Servicii Publice, MDOC sau autentificată de notar sau de alte persoane abilitate prin lege, din care să rezulte acordul pentru eliberarea paşaportului persoanei reprezentate, în cazul părinţilor aflaţi în căsătorie, în afara căsătoriei sau divorţaţi dacă în hotărârea instanţei de judecată nu este stabilit părintele căruia i-a fost încredinţată întreţinerea minorului;

f) hotărârea instanţei de judecată cu privire la divorţ definitivă şi irevocabilă. Prezentarea acestui document nu este obligatorie în cazul în care este acordul ambilor părinţi privind eliberarea paşaportului minorului, autentificat de notar sau de alte persoane abilitate prin lege ori declarat în scris în faţa persoanei responsabile din cadrul subdiviziunii Agenţiei Servicii Publice sau MDOC;

g) declaraţia în scris a părintelui, căruia i-a fost încredinţat minorul prin hotărârea instanţei de judecată definitivă şi irevocabilă, depusă în faţa persoanei responsabile din cadrul subdiviziunii Agenţiei Servicii Publice, MDOC sau autentificată de notar sau de alte persoane abilitate prin lege, din care să rezulte acordul acestui părinte privind eliberarea paşaportului persoanei reprezentate.”

[...]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse la articolele 23 alin.(2), care garantează dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle, 27, care garantează dreptul la libera circulaţie, şi 54, care prevede restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul menţionează că prevederile contestate generează incertitudini pentru că nu este clar reglementată procedura de depunere a cererilor privind eliberarea paşaportului copiilor minori. Astfel, autorul consideră că dispoziţiile contestate nu reglementează în mod detaliat situaţia eliberării paşaportului copilului minor, în cazul în care în calitate de solicitant acţionează unul dintre părinţii divorţaţi la organul de stare civilă, în temeiul declaraţiei comune a soţilor, deoarece normele contestate nu prevăd explicit prezentarea actului care se referă la desfacerea căsătoriei de către organul de stare civilă. De asemenea, nu sunt clar reglementate situaţiile care să prevadă depunerea declaraţiei de către ambii părinţi, în cazul când sunt divorţaţi, din care să rezulte acordul acestora pentru eliberarea paşaportului copiilor minori.

11. La fel, autorul susţine că prevederile contestate comportă un caracter primar şi instituie condiţii neprevăzute de lege la depunerea cererii pentru eliberarea paşaportului minorului. Astfel, în cazul emiterii prevederilor criticate, Guvernul şi-a depăşit competenţa de reglementare consacrată în articolul 102 din Constituţie, care se referă la actele Guvernului.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit următoarele condiţii de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate:

(1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie;

(2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

14. Prima condiţie de admisibilitate este întrunită, deoarece, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a Hotărârii Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind eliberarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova (în continuare – Regulamentul), ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Cu referire la a doua condiţie, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Victor Balmuş, în dosarul nr.3-211/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, şi, astfel, sesizarea a fost formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Pentru a determina dacă este întrunită cea de-a treia condiţie de admisibilitate, Curtea trebuie să stabilească dacă prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei pendinte în instanţa de contencios administrativ. În acest context, deşi în sesizare se solicită controlul de constituţionalitate al prevederilor punctului 42 alineatul trei literele e), f) şi g) din Regulament, Curtea reţine că la soluţionarea cauzei respective instanţa de judecată va aplica prevederile lit.e) din alineatul trei al punctului 42 din Regulament, în special, atunci când va examina contestaţiile referitoare la procedura de depunere a cererii pentru eliberarea paşaportului copilului minor de către unul dintre părinţii divorţaţi la organul de stare civilă, în temeiul declaraţiei comune a soţilor. Curtea constată că prevederile punctului 42 alineatul trei literele f) şi g) din Regulament nu sunt aplicabile la soluţionarea cauzei pendinte în instanţa de judecată. Astfel, obiect al examinării prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl constituie prevederile punctului 42 alineatul trei lit.e) din Regulament.

17. Curtea notează că şi a patra condiţie de admisibilitate este întrunită, în condiţiile în care prevederile punctului 42 alineatul trei lit.e) din Regulament anterior n-au constituit obiect al examinării constituţionalităţii.

18. Curtea va analiza dacă dispoziţiile criticate cuprinse în punctul 42 alineatul trei lit.e) din Regulament, care prevăd cazurile şi modul de depunere a declaraţiei de către reprezentantul legal din care să rezulte consimţământul acestuia pentru eliberarea paşaportului minorului, limitează dreptul la libera circulaţie şi dacă, în acest caz, aşa cum pretinde autorul excepţiei, există incidenţa dispoziţiilor constituţionale din articolul 27 în coroborare cu cele din articolele 23, 54 şi 102.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că articolul 27 din Constituţie garantează, cu titlu de principiu, dreptul cetăţeanului la libera circulaţie în interiorul statului, precum şi de a-l părăsi; acest fapt implică dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.7 din 5 aprilie 2011, § 2, HCC nr.16 din 28 mai 2014, § 44), iar deţinerea paşaportului şi a documentului de călătorie este o condiţie ca persoana să poată ieşi din ţară (a se vedea HCC nr.7 din 5 aprilie 2011, § 3). La fel, Curtea reiterează că dreptul de a părăsi propria ţară include atât o obligaţie pozitivă a statului – aceea de a elibera documente, cât şi o obligaţie negativă – aceea de a nu pune piedici unei persoane care doreşte să părăsească ţara (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.17 din 10 mai 2017, § 77). Astfel, dreptul de a primi şi deţine un paşaport intră în aria de protecţie a dispoziţiilor articolului 27 din Constituţie, care prevăd dreptul la libera circulaţie.

20. Curtea reaminteşte faptul că dreptul la libera circulaţie, astfel cum este recunoscut în articolul 27 din Constituţie, nu face parte din categoria drepturilor absolute al căror exerciţiu nu poate fi limitat. Acest drept poate fi restrâns, exercitarea lui impunând respectarea condiţiilor prevăzute de lege (a se vedea HCC nr.7 din 5 aprilie 2011, § 3). În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că orice măsură privind limitarea dreptului la libera circulaţie trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească unul dintre scopurile legitime, să asigure un echilibru adecvat între interesul public şi drepturile individuale şi să fie necesară într-o societate democratică (a se vedea Ignatov v. Bulgaria, 2 iulie 2009, § 32; Gochev v. Bulgaria, 26 noiembrie 2009, § 44; Khlyustov v. Federaţia Rusă, 11 iulie 2013, § 65). Rezultă că pot fi impuse limitări în exercitarea dreptului la libera circulaţie, însă aceste limitări trebuie să răspundă cerinţei de a fi o măsură legală ce ar putea fi considerată “necesară într-o societate democratică”, care să urmărească cel puţin unul din scopurile legitime prevăzute în articolul 54 din Constituţie.

21. În ceea ce priveşte respectarea condiţiei ca ingerinţa să fie prevăzută de lege, Curtea menţionează că prevederile contestate fac parte din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova, iar Hotărârea Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013, prin care a fost aprobat acest Regulament, a fost adoptată în scopul executării prevederilor articolului 4 alin.(1) din Legea nr.273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, articolului 3 alin.(1) din Legea nr.269 din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova şi ale articolului VII alin.(3) din Legea nr.187 din 11 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Curtea constată că legislatorul a împuternicit Guvernul să reglementeze procedura de eliberare a actelor de identitate naţionale, inclusiv să determine care acte suplimentare, în anumite cazuri, sunt necesare pentru obţinerea paşaportului copilului minor.

22. Astfel, la aprobarea Regulamentului privind eliberarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova prin Hotărârea nr.125 din 18 februarie 2013, Guvernul n-a depăşit competenţa sa de reglementare, consacrată în articolul 102 alin.(2) din Constituţie. Prin urmare, Regulamentul respectiv, inclusiv prevederile contestate, de principiu, întrunesc condiţia constituţională de a fi “prevăzută de lege”.

23. Cu referire la critica autorului, precum că dispoziţiile contestate nu reglementează în mod clar condiţiile şi procedura eliberării paşaportului copilului minor, atunci când în calitate de solicitant acţionează unul din părinţii divorţaţi la organul de stare civilă, Curtea reţine că prevederile contestate operează cu noţiunea de divorţaţi, însă nu specifică modalităţile de desfacere a căsătoriei. În acest context, Curtea relevă că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente. Astfel, articolul 35 din Codul familiei prevede în mod clar modalităţile de desfacere a căsătoriei: de către organul de stare civilă sau pe cale judecătorească, iar în condiţiile prevăzute la articolele 41 şi 42 din Legea nr.246/2018 privind procedura notarială – de către notar.

24. În ceea ce priveşte argumentele autorului excepţiei referitoare la neclaritatea reglementării modalităţii de depunere a declaraţiei reprezentanţilor legali din care să rezulte acordul acestora pentru eliberarea paşaportului persoanei reprezentate, Curtea menţionează că, potrivit dispoziţiilor punctului 42 alineatul trei lit.e) din Regulament, pentru eliberarea paşaportului copilului minor se prezintă declaraţia unuia dintre reprezentanţii legali, depusă în scris în faţa persoanei responsabile din cadrul subdiviziunii Agenţiei Servicii Publice, MDOC sau autentificată de notar sau de alte persoane abilitate prin lege. Astfel, Curtea observă că în anumite situaţii, potrivit prevederilor menţionate, este necesar de a prezenta doar declaraţia unui reprezentant legal. Prin urmare, dispoziţiile contestate stabilesc cu suficientă claritate modalitatea de depunere a declaraţiei de către reprezentatul legal, însă modul în care sunt aplicate aceste prevederi de către autorităţile competente nu reprezintă o problemă de constituţionalitate.

25. Mai mult, Curtea notează că, în opinia prezentată, Agenţia Servicii Publice a menţionat că dispoziţiile contestate nu prevăd expres prezentarea acordului ambilor soţi la perfectarea paşaportului copilului minor. Consimţământul ambilor soţi este obligatoriu, potrivit articolului 1 alin.(4) din Legea nr.269 din 9 noiembrie 1994 cu privirea la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, doar în cazul în care minorul pleacă să domicilieze în străinătate.

26. În acest sens, Curtea menţionează că măsurile instituite, care prevăd prezentarea declaraţiei reprezentantului legal la eliberarea paşaportului copilului minor, de rând cu alte acte care au legătură cu această procedură, nu încalcă dreptul la libera circulaţie, ci dimpotrivă, sunt justificate într-o societate democratică şi urmăresc scopul de apărare a drepturilor şi libertăţilor persoanei, inclusiv de a asigura protecţia copilului, în special pentru a fi protejat împotriva scoaterii ilicite din ţară, precum şi a garanta dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. Astfel, Curtea notează că prevederile contestate sunt de ordin procedural, care stabilesc condiţii de eliberare a paşaportului copilului minor, şi nu îngrădesc dreptul reprezentantului legal de a-l obţine.

27. În acest context, Curtea reţine că instituirea prin dispoziţiile contestate a unor condiţii procedurale la eliberarea paşaportului copilului minor nu sunt de natură să afecteze substanţa dreptului la libera circulaţie, în particular a dreptului de a ieşi din ţară, şi se încadrează în limitele de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, potrivit articolului 54 din Constituţie.

28. Prin urmare, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate care face obiectul prezentei cauze nu intră în sfera controlului de constituţionalitate, dat fiind faptul că motivele autorului se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi de aplicarea legii ( a se vedea DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, § 15; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, § 24; DCC nr.19 din 13 februarie 2020, §22).

29. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a punctului 42 alineatul trei literele e), f) şi g) din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.125 din 18 februarie 2013, ridicată de către dl avocat Victor Balmuş, în dosarul nr.3-211/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.