Decizie nr.23 din 11.12.2013 de respingere a sesizării nr.48a/2013 pentru controlul constituţionalităţii Anexei la Legea nr.121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în redacţia Legii nr.204 din 12 iulie 2013

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de respingere a sesizării nr.48a/2013 pentru controlul constituţionalităţii Anexei

la Legea nr.121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea

proprietăţii publice, în redacţia Legii nr.204 din 12 iulie 2013

nr. 23  din  11.12.2013

 (în vigoare 11.12.2013) 

Monitorul Oficial nr.53-59 art.5 din 07.03.2014

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Tudor PANŢÂRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Elena Lupan, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 30 octombrie 2013,

înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând preliminar sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 11 decembrie 2013 în şedinţă închisă,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 30 octombrie 2013, deputaţii în Parlamentul Republicii Moldova, dnii Igor Dodon şi Ion Ceban, au adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii Anexei la Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în redacţia Legii nr.204 din 12 iulie 2013.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorii acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. La 12 iulie 2013 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.204 pentru modificarea şi completarea Legii nr.121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.

4. Anexa la Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice conţine lista bunurilor nepasibile de privatizare. Prin Legea nr.204 din 12 iulie 2013, din Anexa respectivă au fost excluse o serie de bunuri.

5. În opinia autorilor sesizării, amendamentele operate în Anexă prin Legea nr.204 din 12 iulie 2013 încalcă prevederile articolelor 9, 46 şi 127 din Constituţia Republicii Moldova.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

“(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.”

Articolul 72

Categorii de legi

“(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

[…]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

i) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;

[…].”

Articolul 126

Economia

“(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;

[…].”

Articolul 127

Proprietatea

“(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”

7. Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1107- XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr.82-86, art.661), sunt următoarele:

Articolul 179

Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale

“(1) Întreprinderile de stat se fondează şi se dotează de către Guvern sau de alte organe abilitate prin lege.

[…]

(3) Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale sînt persoane juridice şi răspund pentru obligaţii cu tot patrimoniul lor.

(4) Statul şi unităţile administrativ-teritoriale nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor de stat şi ale întreprinderilor municipale. Aceste întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale.

(5) Particularităţile fondării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de stat şi întreprinderilor municipale se reglementează de prezentul cod, de legislaţia cu privire la întreprinderile de stat şi la întreprinderile municipale, cu privire la administraţia publică locală, de alte acte normative, precum şi de statutele-model ale acestor întreprinderi.”

Articolul 296

Bunurile domeniului public şi bunurile domeniului privat

“(1) Bunurile care aparţin statului sau unităţilor administrativ-teritoriale fac parte din domeniul privat dacă, prin lege sau în modul stabilit de lege, nu sînt trecute în domeniul public.

[…].”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice (M.O., 2007, nr.90-93, art.401) sunt următoarele:

Articolul 1

Obiectul şi sfera de aplicare a legii

“(1) Prezenta lege reglementează raporturile ce ţin de administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.

(2) Sub incidenţa prezentei legi cad: proprietatea publică a statului şi proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia finanţelor publice, bunurilor instituţiilor publice, terenurilor agricole şi a locuinţelor.”

Articolul 2

Noţiuni principale

“În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

proprietate publică – totalitate a bunurilor domeniului public şi a bunurilor domeniului privat ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv ale unităţii teritoriale autonome Găgăuzia;

bunuri ale domeniului public al statului – totalitate a bunurilor mobile şi imobile destinate satisfacerii intereselor generale ale statului;

bunuri ale domeniului privat al statului – totalitate a bunurilor mobile şi imobile, aflate în patrimoniul statului, care au o destinaţie strict determinată, alta decât satisfacerea unui interes general;

[…]

deetatizare a proprietăţii publice – activitate care include transmiterea patrimoniului public în proprietate privată în condiţiile prezentei legi (privatizare), precum şi transmiterea în concesiune, administrare fiduciară, transmiterea întreprinderilor de stat în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale, alte activităţi orientate spre diminuarea participării statului la administrarea proprietăţii;

bun pasibil de privatizare – pachet de acţiuni, parte (cotă) socială, bun imobil distinct, încăperi nelocuibile, complex de bunuri imobile, teren, alte bunuri care se află în domeniul privat al proprietăţii publice;

[…].”

Articolul 3

Scopurile şi principiile de bază ale administrării şi deetatizării proprietăţii publice

“(1) Administrarea proprietăţii publice se efectuează în scopul:

a) armonizării proporţiilor şi a structurii proprietăţii publice, precum şi a modalităţilor de administrare a acesteia, cu funcţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale;

b) atragerii în sectorul public al economiei naţionale de investiţii şi asigurării unui management eficient;

c) dezvoltării concurenţei în economia naţională.

(3) Scopurile principale ale deetatizării proprietăţii publice sînt: restructurarea economiei naţionale şi sporirea competitivităţii acesteia prin atragerea de investiţii private, prin asigurarea unui management eficient şi prin alte modalităţi.”

Articolul 13

Bunurile nepasibile de privatizare

“[…]

(3) Proiectul de listă a bunurilor nepasibile de privatizare se elaborează de organul abilitat, în baza propunerilor făcute de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. Întreprinderile specificate la alin.(2) lit.b şi c) pot fi incluse în listă doar în baza fundamentării economice, bugetare, sociale şi juridice.

(4) După generalizarea propunerilor privind includerea în lista bunurilor nepasibile de privatizare, organul abilitat prezintă Guvernului proiectul de listă, care, după aprobare, se prezintă Parlamentului. Lista bunurilor nepasibile de privatizare poate fi modificată, după caz.

(5) Lista bunurilor nepasibile de privatizare, prezentată în anexă, face parte integrantă a prezentei legi.”

Articolul 22

Obiectul privatizării

“(1) Obiect al privatizării pot fi următoarele bunuri proprietate publică:

[…]

d¹) întreprinderile de stat/ municipale, ca complexe patrimoniale unice

[…].”

Articolul 27

Bunurile pasibile de privatizare

“(1) Întreprinderile de stat/municipale, societăţile comerciale cu capital public sau public-privat, alte bunuri proprietate publică neincluse în lista bunurilor nepasibile de privatizare pot fi privatizate după ce vor fi înscrise în lista bunurilor supuse privatizării, aprobată de Guvern sau de autoritatea administraţiei publice locale. Excepţie de la această regulă fac terenurile aferente bunurilor supuse privatizării şi bunurilor private, încăperile nelocuibile date în locaţiune, precum şi bunurile specificate la art.22 alin.(2).

[…].”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.146-XIII din 16 iunie 1994 cu privire la întreprinderea de stat (M.O., 1994, nr.2, art.9) sunt următoarele:

Articolul 1

Întreprinderea de stat

“(1) Întreprinderea de stat este o întreprindere al cărei capital social aparţine în întregime statului.

(2) Întreprinderea de stat (în continuare – întreprindere) este agent economic independent cu drepturi de persoană juridică, care, pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător.

[…]

(4) Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiunile sale cu toate bunurile de care dispune. Organul administraţiei de stat nu poartă răspundere pentru obligaţiunile întreprinderii pe care a înfiinţat-o. Întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligaţiunile organului administraţiei de stat care a înfiinţat-o.

[…].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

10. Autorii sesizării consideră că dreptul de proprietate publică, indiferent de titular, trebuie să se exercite în interesul general al întregului popor, fie în interesul local al unităţilor-administrativ teritoriale.

11. În viziunea autorilor sesizării, expunerea în redacţie nouă a Anexei la Legea nr.121 din 4 mai 2007, ce conţine lista bunurilor nepasibile de privatizare, constituie o încălcare directă a principiului de libertate a circulaţiei resurselor materiale şi financiare, statuat la articolul 9 alin.(3) din Constituţie.

12. În opinia autorilor sesizării, modificările operate în Anexa la Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice reprezintă o atentare directă la proprietatea publică a statului, aceasta putând fi uşor urmărită de creditori.

13. La fel, în sesizare se invocă şi faptul că de facto statul şi unităţile administrativ-teritoriale nu sunt proprietari ai bunurilor respective, proprietarul fiind poporul, iar domeniul public este format din bunurile care servesc pentru uzul sau interesul comunităţii şi au un regim juridic special, fiind exceptate de la regulile de drept comun.

14. Autorii sesizării susţin că amendamentele operate în Anexa la Legea nr.121 din 4 mai 2007 constituie o încălcare directă a dreptului de proprietate al statului, bunurile respective având o menire socială, fiind destinate satisfacerii intereselor generale ale societăţii, iar proprietarul acestora este poporul Republicii Moldova.

B. Aprecierea Curţii

15. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, controlul constituţionalităţii legilor adoptate de Parlament ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. În conformitate cu articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputatul în Parlament este abilitat cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

17. Curtea menţionează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

18. Curtea reţine că sesizarea vizează controlul constituţionalităţii Anexei la Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, expusă într-o redacţie nouă în urma amendamentelor operate prin Legea nr.204 din 12 iulie 2013. Anexa respectivă conţine lista bunurilor nepasibile de privatizare, din conţinutul căreia au fost excluse o serie de întreprinderi de stat.

19. Curtea relevă că norma constituţională cuprinsă în alineatul (1) al art.9 din Constituţie divizează proprietatea în proprietate publică şi proprietate privată, iar alineatul (3) al art.127 din Constituţie specifică subiecţii proprietăţii publice, care sunt statul şi unităţile administrativ-teritoriale.

20. În ceea ce priveşte regimul juridic al proprietăţii publice, Curtea atestă faptul că Legea Supremă nu conţine reglementări de domeniu, cu excepţia consacrării la articolul 9 alin.(1) a respectivei forme de proprietate şi enumerării exprese la articolul 127 alin.(4) a unor categorii de bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, printre care: bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie.

21. Curtea reţine că reglementarea regimului juridic general al proprietăţii, conform articolului 72 alin.(3) lit.i) din Constituţie, este prerogativa exclusivă a Parlamentului.

22. În vederea exercitării competenţelor exclusive stipulate de art.72 alin.(3) lit.i) din Legea Supremă, Parlamentul a adoptat Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, ce constituie o lege organică, având caracter special, de reglementare a raporturilor juridice din domeniul proprietăţii publice.

23. Astfel, la art.2 din Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice Parlamentul a definit instituţia cu origini constituţionale a proprietăţii publice ca fiind totalitatea bunurilor domeniului public şi a bunurilor domeniului privat ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv ale unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.

24. Curtea observă că legiuitorul, în vederea diferenţierii bunurilor proprietăţii publice şi a domeniului din care fac parte, a instituit criteriul destinaţiei bunurilor. Astfel, din domeniul public al statului fac parte bunurile destinate satisfacerii intereselor generale ale statului, iar din cel privat, toate celelalte bunuri cu o destinaţie strict determinată, alta decât satisfacerea unui interes general.

25. Având în vedere definiţia bunurilor pasibile de privatizare, dată de legiuitor la art.2 din Legea nr.121 din 4 mai 2007, care include bunurile aflate în domeniul privat al proprietăţii publice, se deduce faptul că celelalte bunuri, determinate la art.13 ca fiind nepasibile de privatizare, fac parte din domeniul public al statului.

26. Curtea relevă faptul că Legea nr.121 din 4 mai 2007 operează cu cele două categorii ale proprietăţii publice, instituind criterii stricte de determinare şi delimitare, pe când prevederile constituţionale nu includ o asemenea diferenţiere şi se limitează la statuarea titularului proprietăţii publice şi a unor categorii de bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

27. Curtea reţine faptul că legiuitorul, abilitat cu dreptul de a reglementa regimul general al proprietăţii, a prevăzut la art.13 alin.(1) din Legea nr.121 din 4 mai 2007, drept criterii determinative şi imperative în vederea includerii în lista bunurilor nepasibile de privatizare, fundamentarea economică, bugetară, socială şi juridică.

28. În acelaşi timp, Curtea menţionează că art.13 alin.(4) din Legea invocată supra abilitează organul legislativ cu dreptul de modificare, după caz, a listei bunurilor nepasibile de privatizare.

29. Curtea observă că bunurile excluse din categoria bunurilor nepasibile de privatizare prin Legea nr.204 din 12 iulie 2013 vizează o serie de întreprinderi de stat, care, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la întreprinderea de stat şi art.179 din Codul civil, sunt persoane juridice înfiinţate de stat, desfăşoară activitate de întreprinzător şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu toate bunurile de care dispun şi nu răspund pentru obligaţiile statului.

30. Curtea reţine că, în contextul prevederilor legale existente, nu se atestă un raport de cauzalitate între obiectul sesizării şi art.9 din Constituţie, or, Legea nr.204 din 12 iulie 2013 nu modifică regimul juridic al proprietăţii, consacrat constituţional sub cele două forme distincte – publică şi privată, nu instituie reguli de utilizare a proprietăţii în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane şi nu lezează principiile constituţionale de bază ale economiei.

31. De asemenea, articolul 46 din Constituţie, în baza căruia autorii şi-au fundamentat sesizarea, reglementează dreptul subiectiv al persoanei la proprietate privată şi nu se referă la proprietatea publică ce aparţine statului sau la domeniul public şi privat al acesteia.

32. La fel, Curtea menţionează că autorii sesizării nu au prezentat nici un argument ce ar confirma justeţea concluziilor referitor la pretinsa încălcare a articolului 127 din Constituţie prin actul legislativ contestat.

33. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea atestă faptul că nu este competentă ratione materiae să se pronunţe asupra oportunităţii modificării Anexei la Legea nr.121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, prin excluderea unor bunuri din categoria bunurilor nepasibile de privatizare, domeniu care ţine de competenţa autorităţii legislative şi face resortul legii organice.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se respinge sesizarea privind controlul constituţionalităţii Anexei la Legea nr.121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, în redacţia Legii nr.204 din 12 iulie 2013.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.