Decizie nr.23 din 16.02.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.174g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 145 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (circumstanţele de repunere în termen a cererii de admitere a creanţelor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.174g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 145 alin.(2) din Legea

insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(circumstanţele de repunere în termen

a cererii de admitere a creanţelor)

nr. 23  din  16.02.2021

 (în vigoare 16.02.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 88-95 art. 49 din 02.04.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 9 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 16 februarie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 145 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, reprezentantul debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L., parte în dosarul nr.2i-625/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexandru Ceban de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2017 a fost admisă o cerere introductivă depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate a debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L. Potrivit hotărârii, instanţa a obligat administratorul insolvabilităţii să notifice toţi creditorii cunoscuţi ai debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L. privind dreptul de a înregistra cereri de validare a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanţelor până pe 31 iulie 2017.

4. Pe 30 iunie 2017, Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 16 iunie 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial.

5. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău din 19 august 2018 a fost aprobat planul procedurii de restructurare a debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L.

6. Începând cu ianuarie 2020, mai mulţi creditori persoane fizice au înaintat cereri de repunere în termen a cererilor de admitere a creanţelor asupra patrimoniului S.C. "Valiexchimp" S.R.L.

7. Pe 27 iulie 2020, în cadrul şedinţei publice, dl avocat Andrei Iosip a ridicat, în interesele debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L., excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 145 alin.(2) din Legea insolvabilităţii.

8. Prin Încheierea din 29 octombrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 145

Înaintarea tardivă a creanţelor

(1) Cu excepţia cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, titularul de creanţe, anterioare intentării procesului, care nu depune cerere de validare a creanţelor până la expirarea termenului de înaintare a creanţelor prevăzut prin hotărârea instanţei de insolvabilitate, este decăzut, în ceea ce priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi:

a) de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor;

b) de a înainta şi de a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului;

c) de a participa la distribuirile de sume în cadrul procedurii de restructurare şi/sau al procedurii falimentului;

d) de a îşi realiza creanţele împotriva debitorului, a membrilor ori asociaţilor acestuia;

e) de a înainta propuneri de restructurare a debitorului.

(2) La cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanţa de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor.

(3) Încheierea de repunere în termen a cererii de admitere a creanţei poate fi contestată cu recurs de administratorul insolvabilităţii/lichidator, de debitor sau de creditori.

(4) Odată cu repunerea în termen a cererii de admitere a creanţei, instanţa de insolvabilitate numeşte o şedinţă specială de validare pe cheltuiala creditorului întârziat. La data validării creanţei repuse în termen, se rectifică tabelul definitiv al creanţelor.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei susţine că norma contestată nu întruneşte condiţiile prevăzute de articolul 23 alin.(2) din Constituţie. Acesta consideră că nici legislatorul şi nici instanţele de judecată în jurisprudenţa lor nu au explicat semnificaţia şi aplicabilitatea noţiunii de "creditor" conţinute în textul normei contestate. În lipsa unei reglementări clare şi previzibile, instanţele de judecată se rezumă, la examinarea cererii de repunere în termen a cererii de admitere a creanţelor, doar la cercetarea şi la constatarea temeiurilor de repunere în termen, adică persoana creditorului şi notificarea despre intentarea procesului de insolvabilitate, fără a verifica dacă s-a justificat existenta dreptului de creanţă.

12. Autorul consideră că legislatorul nu a reglementat clar esenţa şi aplicabilitatea textului "circumstanţe legate de persoana creditorului sau obiectul creanţei" de la articolul 145 alin.(2) din Legea insolvabilităţii. Din aceste motive, puterea discreţionară a instanţelor de insolvabilitate la aplicarea normei contestate este extrem de înaltă şi duce la admiterea arbitrarului, fapt prin care se încalcă dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 §1 din Convenţie.

13. De asemenea, autorul sesizării menţionează că legislatorul nu a stabilit clar şi previzibil care este modalitatea de notificare a creditorilor debitorului insolvabil în cazul în care creanţele acestora nu figurează în evidenţa contabilă a debitorului.

14. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, reprezentantul debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L., parte în dosarul nr.2i-625/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 145 alin.(2) din Legea insolvabilităţii, care priveşte condiţiile de repunere în termen a cererii de admitere a creanţelor. Curtea admite că norma contestată poate fi aplicată la soluţionarea cauzei. Aşa cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, în cadrul procesului de insolvabilitate intentat mai mulţi creditori au înaintat cereri de repunere în termen a cererilor de admitere a creanţelor asupra patrimoniului debitorului.

19. Curtea constată că textul criticat nu a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

20. Curtea reţine că deşi autorul sesizării a invocat incidenţa articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 22 [neretroactivitatea legii], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie, în motivarea excepţiei acesta s-a referit, în esenţă, doar la neclaritatea normei contestate şi la marja de apreciere a instanţei.

21. Cu referire la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea a subliniat că această normă comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor legilor Republicii Moldova şi nu poate constitui un reper separat. În cazul excepţiei de neconstituţionalitate, această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 28; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23; DCC nr.62 din 11 iunie 2020, § 27; DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 25).

22. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor articolului 22 din Constituţie, Curtea a observat că autorul sesizării nu a motivat contrarietatea dispoziţiei contestate cu norma constituţională invocată. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31; DCC nr.50 din 28 mai 2020, § 16; DCC nr.54 din 2 iunie 2020, § 31; DCC nr.72 din 29 iunie 2020, § 20; DCC nr.93 din 30 iulie 2020, § 20).

23. Curtea reiterează că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.119 din 20 octombrie 2020, § 29; DCC nr.146 din 17 decembrie 2020, § 22; DCC nr.13 din 2 februarie 2021, § 20). Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental.

24. Curtea observă că autorul sesizării a invocat că i se încalcă dreptul la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 din Convenţie al cărui corespondent este articolul 20 din Constituţie (a se vedea DCC nr.28 din 12 martie 2020, §23; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 22).

25. Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie prevede că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Condiţia stabilită de articolul 20 din Constituţie este ca instanţa de judecată să prezinte motive rezonabile în încheierea sa de repunere în termen a cererii de admitere a creanţei.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligaţia instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva deciziile reprezintă o garanţie procedurală esenţială în temeiul articolului 6 § 1 din Convenţie. Curtea Europeană a stabilit că, deşi instanţele naţionale au o anumită marjă de apreciere în alegerea argumentelor într-un anumit caz şi în acceptarea probelor prezentate de părţi, instanţa este obligată să-şi justifice acţiunile, indicând motivele deciziilor sale. O decizie motivată oferă posibilitatea unei părţi de a o contesta, precum şi posibilitatea ca decizia să fie revizuită de un organ de apel. Doar deciziile motivate fac posibilă exercitarea controlului public asupra administrării justiţiei (a se vedea Suominen v. Finlanda, 1 iulie 2003, § 36-37).

27. În această cauză, Curtea observă că norma contestată stabileşte că repunerea în termen se face prin act judecătoresc doar la "cererea întemeiată a creditorului" şi doar "în cazuri excepţionale". În acest sens, legislatorul prevede că instanţa de insolvabilitate va repune în termen cererea de admitere a creanţelor doar dacă constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de: (i) persoana creditorului; (ii) de obiectul creanţei; (iii) dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului. Având în vedere că instanţa de insolvabilitate trebuie să constate existenţa anumitor circumstanţe, ea, în spiritul articolelor 20 din Constituţie şi 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să indice şi motivele care au determinat concluziile pe care îşi întemeiază soluţia de repunere în termen sau, după caz, de refuz de repunere în termen.

28. Încheierea instanţei de insolvabilitate referitoare la cererea de repunere în termen se contestă cu recurs. În acest sens, articolul 145 alin.(3) din Legea insolvabilităţii stabileşte că "încheierea de repunere în termen a cererii de admitere a creanţei poate fi contestată cu recurs de administratorul insolvabilităţii/lichidator, de debitor sau de creditori". Respectiv, instanţa de recurs deţine competenţa de a verifica legalitatea soluţiei primei instanţe, reprezentând o garanţie suplimentară contra arbitrarului.

29. Totodată, Curtea nu poate reţine argumentele invocate de autorul sesizării referitoare la neclaritatea noţiunii "creditor", precum şi la puterea discreţionară a instanţelor de insolvabilitate la aplicarea normei contestate. Aspectele care vizează interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 25; DCC nr.13 din 2 februarie 2021, § 22). Dimpotrivă, astfel de competenţe le revin, prin definiţie, instanţelor de judecată. Aşadar, Curtea nu poate reţine incidenţa articolului 20 din Constituţie în partea ce ţine de argumentele autorului.

30. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g) şi 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 145 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, reprezentantul debitorului S.C. "Valiexchimp" S.R.L., parte în dosarul nr.2i-625/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.