Decizie nr.26 din 31.03.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.34g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din art.84 şi art.85 din Codul penal al Republicii Moldova (stabilirea pedepsei în cazul concursului de infracţiuni şi în cazul cumulului de sentinţe)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D  E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.34g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din art.84 şi art.85

din Codul penal al Republicii Moldova

(stabilirea pedepsei în cazul concursului de infracţiuni

şi în cazul cumulului de sentinţe)

nr. 26  din  31.03.2017

 (în vigoare 31.03.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 434-439 art. 137 din 15.12.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 21 martie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 31 martie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:

- a sintagmelor “total sau parţial” şi “poate fi stabilită” din alineatul (1) al articolului 84;

- a sintagmei “complet sau parţial” din alineatul (4) al articolului 84;

- a sintagmei “adaugă, în întregime sau parţial” din alineatul (1) al articolului 85 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de către avocatul Marcel Popescu, în dosarul nr.1ra-127/2017, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 21 martie 2017, de către completul de judecată din cadrul Curţii Supreme de Justiţie (Petru Ursache, Petru Moraru şi Ghenadie Nicolaev), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, din 30 ianuarie 2015, F.E. a fost recunoscut vinovat şi condamnat în baza: art.188 alin.(2) lit.b), d) şi e) [Tâlhăria] din Codul penal, la 9 ani închisoare; art.290 alin.(2) lit.b) [Purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a armelor şi muniţiilor, sustragerea lor] din Codul penal, la 5 ani închisoare, şi în baza art.361 alin.(2) lit.c) [Confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor false] din Codul penal, la 4 ani închisoare. Conform art.84 alin.(1) din Codul penal, pentru concurs de infracţiuni, prin cumul parţial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Iar conform art.84 alin.(4) din Codul penal, la pedeapsa stabilită i s-a adăugat parţial pedeapsa aplicată prin sentinţa Judecătoriei Bălţi din 7 iulie 2014, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 18 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

4. Avocatul inculpatului, Marcel Popescu, a declarat apel împotriva sentinţei din 30 ianuarie 2015, invocând că concluziile primei instanţe sunt eronate şi se bazează pe presupuneri. Prin decizia din 13 aprilie 2016, Curtea de Apel Chişinău a respins ca nefondat apelul declarat de către avocat şi a menţinut fără modificări sentinţa primei instanţe.

5. La 8 iunie 2016, avocatul inculpatului a contestat cu recurs ordinar hotărârile judecătoreşti menţionate supra, solicitând casarea acestora şi dispunerea rejudecării cauzei în instanţa de apel, în alt complet de judecată.

6. La 31 ianuarie 2017, avocatul Marcel Popescu a depus o cerere cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmelor: “total sau parţial” şi “poate fi stabilită” din alineatul (1) al articolului 84; “complet sau parţial” din alineatul (4) al articolului 84; “adaugă, în întregime sau parţial” din alineatul (1) al articolului 85 din Codul penal.

7. Prin încheierea din 15 martie 2017, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

8. Printr-o decizie din aceeaşi dată, s-a decis inadmisibilitatea recursului declarat de către avocat, ca fiind vădit neîntemeiat.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

“[…]

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

10. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în M.O., 2009, nr.72-74, art.195) sunt următoarele:

Articolul 32

Pluralitatea de infracţiuni

“Pluralitatea de infracţiuni constituie, după caz, concurs de infracţiuni sau recidivă.”

Articolul 33

Concursul de infracţiuni

“(1) Se consideră concurs de infracţiuni săvârşirea de către o persoană a două sau mai multor infracţiuni dacă persoana nu a fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele şi dacă nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală, cu excepţia cazurilor când săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni este prevăzută în articolele părţii speciale a prezentului cod în calitate de circumstanţă care agravează pedeapsa.

(2) Concursul de infracţiuni poate fi real şi ideal.

(3) Concursul real există atunci când persoana, prin două sau mai multe acţiuni (inacţiuni), săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni.

(4) Concursul ideal există atunci când persoana săvârşeşte o acţiune (inacţiune) care întruneşte elemente a mai multor infracţiuni.”

Articolul 84

Aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni

“(1) Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanţa de judecată, pronunţând pedeapsa pentru fiecare infracţiune aparte, stabileşte pedeapsa definitivă pentru concurs de infracţiuni prin cumul, total sau parţial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare de 25 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani – pe un termen nu mai mare de 12 ani şi 6 luni. În cazul în care persoana este declarată vinovată de săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni uşoare şi/sau mai puţin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită şi prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră.

(2) La pedeapsa principală aplicată în cazul unui concurs de infracţiuni poate fi adăugată oricare din pedepsele complementare prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod, care stabilesc răspunderea pentru infracţiunile de a căror săvârşire persoana a fost declarată vinovată. Pedeapsa complementară definitivă stabilită prin cumul, total sau parţial, al pedepselor complementare aplicate nu poate depăşi termenul sau mărimea maximă prevăzută de Partea generală a prezentului cod pentru această categorie de pedepse.

(3) Dacă pentru infracţiunile care intră în concurs sunt stabilite pedepse principale de diferite categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art.87, şi instanţa de judecată nu va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către alta, ele se execută de sine stătător.

(4) Conform prevederilor alin.(1)-(3) se stabileşte pedeapsa şi în cazul în care, după pronunţarea sentinţei, se constată că persoana condamnată este vinovată şi de comiterea unei alte infracţiuni săvârşite înainte de pronunţarea sentinţei în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parţial, în baza primei sentinţe.

(5) În cazul unui concurs de infracţiuni, când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori alte categorii de pedepse, se aplică ca pedeapsă definitivă detenţiunea pe viaţă.”

Articolul 85

Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe

“(1) Dacă, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară. În acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăşi termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani – termenul de 15 ani.

(2) Cumularea pedepselor complementare în cazul unui cumul de sentinţe se efectuează în condiţiile art.84 alin.(2).

(3) Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentinţe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârşirea unei noi infracţiuni şi decât partea neexecutată a pedepsei pronunţate prin sentinţa anterioară a instanţei de judecată.

(4) La cumularea pedepselor, dacă prin una din sentinţe este stabilită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pedeapsa definitivă va fi detenţiunea pe viaţă.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că sintagmele “total sau parţial” şi “poate fi stabilită” din alineatul (1), precum şi sintagma “complet sau parţial” din alineatul (4) ale articolului 84 din Codul penal, care reglementează aplicarea pedepsei în cazul concursului de infracţiuni, acordă instanţelor de judecată o discreţie nelimitată, ce poate aduce prejudicii grave respectării drepturilor fundamentale ale persoanei. Astfel, legiuitorul nu a fixat criteriile în baza cărora judecătorul ar putea cumula, total sau parţial, pedepsele stabilite pentru săvârşirea a două sau a mai multor infracţiuni sau când ar putea opera absorbţia pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră.

12. La fel, autorul excepţiei susţine că sintagma “adaugă, în întregime sau parţial” din alineatul (1) al articolului 85 din Codul penal, care instituie modalitatea de aplicare a pedepsei în cazul cumulului de sentinţe, are un conţinut imprevizibil.

13. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile contestate încalcă prevederile articolelor 1 alin.(3), 16, 20 şi 54 alin.(4) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Marcel Popescu, în dosarul nr.1ra-127/2017, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionale, astfel cum a fost formulat, îl constituie sintagmele “total sau parţial” şi “poate fi stabilită” din alineatul (1) şi sintagma “complet sau parţial” din alineatul (4) ale articolului 84 [Aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni], precum şi sintagma “adaugă, în întregime sau parţial” din alineatul (1) al articolului 85 [Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe] din Codul penal.

18. Curtea observă că autorul excepţiei, deşi invocă încălcarea prevederilor articolelor 1 alin.(3), 16, 20 şi 54 alin.(4) din Constituţie, în esenţă, susţine că dispoziţiile legale criticate au un conţinut imprevizibil, întrucât legiuitorul a reglementat mai multe procedee de stabilire a pedepsei definitive în cazul concursului de infracţiuni şi cumulării de sentinţe.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată într-un proces declanşat doar în cazul în care normele contestate au incidenţă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată. Or excepţia de neconstituţionalitate exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal (DCC nr.97 din 17 octombrie 2017, § 22).

20. Totodată, Curtea a menţionat că instanţei de judecată îi revine obligaţia de a verifica dacă excepţia întruneşte condiţiile necesare pentru a sesiza Curtea Constituţională, inclusiv dacă norma a cărei neconstituţionalitate se invocă este incidentă la soluţionarea fondului cauzei (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, §82).

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi procedând mai întâi la verificarea întrunirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia, Curtea constată că dispoziţiile art.85 alin.(1) din Codul penal, care stabilesc regulile de aplicare a pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe, nu sunt incidente în cauză. De altfel, prin sentinţa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 ianuarie 2015, menţinută de Curtea de Apel Chişinău, pedeapsa definitivă a fost determinată doar în conformitate cu prevederile articolului 84 alin.(1) şi (4) din Codul penal.

22. Cât priveşte dispoziţiile legale criticate cuprinse în articolul 84 alin.(1) şi (4) din Codul penal, Curtea reţine că, deşi sunt aplicabile în cauza dedusă judecăţii, acestea nu au consecinţe juridice la soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

23. În acest context, Curtea relevă că instanţa de recurs, prin încheierea din 15 martie 2017, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale şi concomitent, printr-o decizie din aceeaşi dată, a decis inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocat, ca fiind vădit neîntemeiat. Ca urmare, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar mai produce niciun efect în această cauză. Or Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică, a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă.

24. Aşadar, Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate vizează o abordare in abstracto, care nu are legătură cu fondul litigiului principal, fiind inoperabilă în cadrul rezolvării excepţiilor de neconstituţionalitate, spre deosebire de controlul ordinar al constituţionalităţii normelor.

25. Pentru considerentele expuse supra, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este lipsită de obiect, motiv pentru care urmează a fi respinsă.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) şi e) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a sintagmelor “total sau parţial” şi “poate fi stabilită” din alineatul (1) al articolului 84;

- a sintagmei “complet sau parţial” din alineatul (4) al articolului 84;

- a sintagmei “adaugă, în întregime sau parţial” din alineatul (1) al articolului 85 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002,

ridicată de către avocatul Marcel Popescu, în dosarul nr.1ra-127/2017, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.