Decizie nr.28 din 31.03.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.38g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 355 alineatul (1) litera a) din Codul muncii nr.154-XV din 28 martie 2003 (soluţionarea litigiilor de muncă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.38g/2017 privind excepţia de

 neconstituţionalitate a articolului 355 alineatul (1) litera a)

din Codul muncii nr.154-XV din 28 martie 2003

(soluţionarea litigiilor de muncă)

nr. 28  din  31.03.2017

 (în vigoare 31.03.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 216-228 art. 75 din 30.06.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 martie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 31 martie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 355 alineatul (1) litera a) din Codul muncii nr.154-XV din 28 martie 2003, ridicată de Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii “Valentin Ignatenco”, parte în dosarul nr.2a-4421/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 28 martie 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Nelea Budăi, Ion Muruianu, Valeri Efros), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 14 aprilie 2016, Z.C. s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Instituţiei Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal pentru Copii “Valentin Ignatenco” (în continuare – SCMC “Valentin Ignatenco”) privind constatarea încălcării dreptului la muncă şi repararea prejudiciului.

4. SCMC “Valentin Ignatenco” a formulat în pricina pendinte cerere reconvenţională privind constatarea nulităţii contractului individual de muncă încheiat cu Z.C.

5. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, din 20 iulie 2016 a fost respinsă cererea reconvenţională şi a fost admisă parţial acţiunea principală.

6. SCMC “Valentin Ignatenco” a atacat cu apel hotărârea primei instanţe, iar în cadrul procedurii în apel a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 355 alineatul (1) litera a) din Codul muncii.

7. La 17 martie 2017, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.

9. Prevederile relevante ale Codului muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003 (M.O., 2003, nr.159-162, art.648) sunt următoarele:

Articolul 10

Drepturile şi obligaţiile angajatorului

“(1) Angajatorul are dreptul :

a) să încheie, să modifice, să suspende şi să desfacă contractele individuale de muncă cu salariaţii în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative;

[…]

d) să tragă salariaţii la răspundere disciplinară şi materială în modul stabilit de prezentul cod şi de alte acte normative;

(2) Angajatorul este obligat:

a) să respecte legile şi alte acte normative, clauzele contractului colectiv de muncă şi ale convenţiilor colective;

b) să respecte clauzele contractelor individuale de muncă;

[…]”

Articolul 348

Obiectul jurisdicţiei muncii

“Jurisdicţia muncii are drept obiect soluţionarea litigiilor individuale de muncă şi conflictelor colective de muncă privind purtarea negocierilor colective, încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractelor colective şi individuale de muncă, a convenţiilor colective prevăzute de prezentul cod, precum şi soluţionarea conflictelor colective privind interesele economice, sociale, profesionale şi culturale ale salariaţilor, apărute la diferite niveluri între partenerii sociali.”

Articolul 349

Părţile litigiilor individuale de muncă şi părţile conflictelor colective de muncă

“Pot fi părţi ale litigiilor individuale de muncă şi ale conflictelor colective de muncă:

a) salariaţii, precum şi orice alte persoane titulare ale unor drepturi şi/sau obligaţii, în temeiul prezentului cod;

b) angajatorii persoane fizice şi juridice;

[…]”

Articolul 354

Litigiile individuale de muncă

“Se consideră litigii individuale de muncă divergenţele dintre salariat şi angajator privind:

a) încheierea contractului individual de muncă;

b) executarea, modificarea şi suspendarea contractului individual de muncă;

c) încetarea şi nulitatea, parţială sau totală, a contractului individual de muncă;

d) plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către una din părţile contractului individual de muncă;

e) rezultatele concursului;

f) anularea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) de angajare în serviciu, emis conform art.65 alin.(1);

g) neeliberarea în termen a carnetului de muncă, înscrierile incorecte efectuate în acesta;

h) alte probleme ce decurg din raporturile individuale de muncă.

Articolul 355

Examinarea cererii privind soluţionarea litigiului individual de muncă

“(1) Cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată:

a) în termen de 3 luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său;

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat că prevederile art.355 alineatul (1) litera a) din Codul muncii condiţionează pentru angajator curgerea termenului de prescripţie de adresare în instanţa de judecată prin termenul de 3 luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

11. În acest context, autorul excepţiei susţine că prevederile art.355 alin.(1) litera a) din Codul muncii contravin articolelor 4, 7, 8, 16, 20, 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului muncii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către SCMC “Valentin Ignatenco”, parte în dosarul nr.2a-4421/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. În speţă, Curtea reţine că autorul excepţiei pretinde neconstituţionalitatea art.355 alineatul (1) litera a) din Codul muncii potrivit căruia: cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

17. Curtea observă că autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 4, 7, 8, 16, 20, 26 din Constituţie.

18. În acest sens, cu referire la invocarea articolelor 4, 7 şi 8 din Constituţie, Curtea reţine că aceste norme constituţionale comportă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

19. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile articolului 26 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză. Or textul legal ce face obiectul excepţiei nu instituie pentru persoană interdicţia de a fi asistată de un apărător în cadrul proceselor judiciare şi nici de a beneficia de toate garanţiile procesuale privind exercitarea dreptului la apărare.

20. În acelaşi timp, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie, Curtea constată că norma contestată reglementează termenul în interiorul căruia salariatul urmează să se adreseze în judecată pentru apărarea dreptului său.

21. Curtea reţine că norma contestată nu exclude dreptul angajatorului de a se adresa instanţei în litigii individuale de muncă.

22. Curtea menţionează că, potrivit art.351 din Codul muncii, organele de jurisdciţie a muncii sunt: (1) comisiile de conciliere (organe extrajudiciare) şi (2) instanţele de judecată. În acelaşi timp, potrivit art.351 din Codul muncii, cererea de soluţionare a litigiului individual de muncă sau a conflictului colectiv de muncă se depune la organul competent de jurisdicţie a muncii de partea interesată, printre care, conform art.349 din Codul muncii, se numără şi angajatorul.

23. Mai mult, Curtea constată că, potrivit legislaţiei muncii, interesele angajatorului sunt garantate prin dreptul de a modifica, suspenda, desface contractele individuale de muncă în condiţiile legii, inclusiv de a atrage salariatul la răspundere disciplinară, şi pe cale de acţiune în instanţa de judecată în litigiile privind repararea prejudiciului material cauzat.

24. În contextul celor menţionate, Curtea constată lipsa unei legături de cauzalitate între norma contestată şi alegaţiile de neconstituţionalitate invocate. Prin urmare, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 355 alineatul (1) litera a) din Codul muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003, ridicată de Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal pentru Copii “Valentin Ignatenco”, parte în dosarul nr.2a-4421/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.