Decizie nr.29 din 16.03.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.224g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi ale articolului 33 alin.(2) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova (modalitatea de prezentare a cererii privind renunţarea la cetăţenie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.224g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi ale articolului 33 alin.(2) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova

(modalitatea de prezentare a cererii privind renunţarea la cetăţenie)

nr. 29  din  16.03.2020

 (în vigoare 16.03.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.115-117 art. 61 din 15.05.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 20 decembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe data de 16 martie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “la misiunea diplomatică sau oficiul consular al Republicii Moldova” din alin.(2) al articolului 33 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000, ridicată de către dl avocat Constantin Lazari, în dosarul nr.3-3796/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dl judecător Victor Sîrbu, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, se află cauza civilă în procedura contenciosului administrativ privind obligarea Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Direcţia afaceri consulare, să recepţioneze şi să examineze cererea dlui Gheorghe Ciupciuc de renunţare la cetăţenia Republicii Moldova, cu transmiterea ei ulterioară în adresa Preşedintelui Republicii Moldova în vederea emiterii decretului respectiv.

4. Pe 9 decembrie 2019, dl avocat Constantin Lazari, apărător ales al dlui Gheorghe Ciupciuc, a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “la misiunea diplomatică sau oficiul consular al Republicii Moldova” din alin.(2) al articolului 33 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000.

5. Prin încheierea din 16 decembrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 17

Cetăţenia Republicii Moldova

“(1) Cetăţenia Republicii Moldova se dobândeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.

(2) Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 52

Dreptul de petiţionare

“(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.”

7. Prevederile relevante ale Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000 sunt următoarele:

Articolul 33

Modalitatea de prezentare a cererii

“[…]

(2) Cererea privind renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova se adresează Preşedintelui Republicii Moldova şi se depune personal sau prin mandatar, ultimul dispunând de procură autentificată în modul stabilit de legislaţia în vigoare, numai de persoanele care îşi au domiciliu legal şi obişnuit în străinătate, la misiunea diplomatică sau oficiul consular al Republicii Moldova.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

8. În motivarea sesizării, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul legal criticat obligă cetăţenii Republicii Moldova, în cazul renunţării la cetăţenie, să depună cererea privind renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova doar la misiunea diplomatică sau oficiul consular al Republicii Moldova.

9. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate menţionează că textul legal criticat încalcă dreptul la petiţionare, stabilit de articolul 52 din Constituţie, prin faptul că nu prevede în competenţa Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene atribuţia de a recepţiona cererile privind renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova.

10. Potrivit autorului sesizării, textul legal contestat contravine articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 alin.(2) [drepturile şi libertăţile omului], 7 [supremaţia Constituţiei], 15 [universalitatea], 16 [egalitatea], 17 [cetăţenia Republicii Moldova], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 alin.(2) [dreptul la apărare], 52 [dreptul de petiţionare], 53 alin.(1) [dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică], 88 lit.c) [Preşedintele Republicii Moldova soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic] şi 107 [administraţia publică centrală de specialitate] din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit următoarele condiţii de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate:

(1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie;

(2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

13. Prima condiţie de admisibilitate este întrunită, deoarece, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Cu referire la a doua condiţie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Constantin Lazari, în dosarul nr.3-3796/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani. Sesizarea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Pentru a determina dacă este întrunită cea de-a treia condiţie de admisibilitate, Curtea trebuie să stabilească incidenţa textului legal contestat la soluţionarea cauzei pendinte în instanţa de contencios administrativ. În acest context, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma “la misiunea diplomatică sau oficiul consular al Republicii Moldova” din alin.(2) al articolului 33 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000 (în continuare – Legea cetăţeniei). Prevederile legale care cuprind sintagma criticată stabilesc modalitatea de prezentare a cererii de renunţare la cetăţenia Republicii Moldova. Curtea admite aplicabilitatea prevederilor respective în această cauză, având în vedere faptul că instanţa de judecată este chemată să soluţioneze, inter alia, problema competenţei Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene în ceea ce priveşte recepţionarea (primirea) cererii privind renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova.

16. Curtea reţine că şi a patra condiţie de admisibilitate este întrunită, în condiţiile în care textul legal criticat nu a mai făcut obiectul unei examinări din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate.

17. Curtea observă că, deşi autorul sesizării a invocat pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(2), 7, 15, 16, 17, 20, 23, 26 alin.(2), 52, 53 alin.(1), 88 lit.c) şi 107 din Constituţie, în realitate, acesta contestă modalitatea în care autoritatea publică (în speţă, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene), căreia i-a adresat o cerere privind renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova, şi-a argumentat refuzul examinării acesteia în baza articolului 33 alin.(2) din Legea cetăţeniei.

18. Curtea nu întrevede temeiuri pentru a analiza contrarietatea textului criticat cu articolele 4 alin.(2), 7, 15, 16, 17, 20, 26 alin.(2) şi 53 alin.(1) din Constituţie, întrucât autorul excepţiei nu îşi argumentează criticile de neconstituţionalitate. Curtea reiterează că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.18 din 13 februarie 2020, § 19; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, § 23; DCC nr.145 din 16 decembrie 2019, § 16). Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele (DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr.126 din 15 decembrie 2017, § 28; DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, § 24).

19. Curtea observă că nici dispoziţiile articolelor 88 lit.c) [Preşedintele Republicii Moldova soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic] şi 107 [administraţia publică centrală de specialitate] din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.

20. Din prevederile Legii Supreme (articolul 88 lit.c)) şi ale Legii cetăţeniei (articolele 27 alin.(1) şi 31) rezultă că factorul de decizie în cazul renunţării la cetăţenie este Preşedintele Republicii Moldova, asistat în procesarea dosarelor de către Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, pe când Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi misiunile diplomatice şi oficiile consulare au funcţii de execuţie, ce constau în primirea cererilor, acumularea datelor şi avizelor necesare şi remiterea acestora Preşedintelui Republicii Moldova în vederea soluţionării lor (articolele 29 lit.a) şi 33 alin.(2)). Astfel, reieşind din argumentele autorului excepţiei, aşa cum au fost prezentate în prezenta cauză, Curtea n-a identificat argumente care să conducă la concluzia că dispoziţiile contestate ar fi în dezacord cu prevederile articolelor 88 lit.c) şi 107 din Constituţie.

21. Fiind un instrument de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, controlul concret de constituţionalitate pe cale de excepţie constituie singurul instrument prin intermediul căruia cetăţeanul are posibilitatea de a acţiona pentru a se apăra împotriva legislatorului însuşi, în cazul în care, prin lege, drepturile sale constituţionale sunt încălcate (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 78 şi § 79, HCC nr.5 din 25 februarie 2020, § 146).

22. În condiţiile în care motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată în sprijinul obiecţiei formulate în prezenta cauză se axează, în esenţă, pe ideea că textul de lege criticat încalcă dreptul de petiţionare [articolul 52] şi contravine principiilor constituţionale referitoare la calitatea legii [articolul 23] şi preeminenţa dreptului [articolul 1 alin.(3)], Curtea va analiza incidenţa acestor prevederi constituţionale.

23. Având în vedere că cetăţenia constituie o problemă în exclusivitate statală, Curtea subliniază că statul deţine privilegiul suveran de a stabili cadrul juridic al raporturilor legate de cetăţenia sa, inclusiv privilegiul de a reglementa prin lege procedura şi condiţiile de renunţare la cetăţenie. Prin urmare, fiecare stat îşi poate stabili propriile condiţii pentru acordarea sau pierderea, inclusiv renunţarea la cetăţenia sa (a se vedea mutatis mutandis, DCC nr.23 din 29 martie 2018, § 19, HCC nr.14 din 19 martie 2002, § 6). Astfel, potrivit articolelor 17 şi 72 alin.(3) lit.p) din Constituţie, cetăţenia Republicii Moldova se dobândeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică. În acest sens, Parlamentul a adoptat pe 2 iunie 2000 Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 care stabileşte cadrul juridic al raporturilor legate de cetăţenia Republicii Moldova.

24. Fiind un temei de pierdere a cetăţeniei, renunţarea la cetăţenie este solicitată voluntar. Conform articolului 7 din Legea cetăţeniei, constituie principii generale ale cetăţeniei pe care se întemeiază regulile asupra cetăţeniei: dreptul fiecărei persoane la o cetăţenie; inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetăţenia ei şi de dreptul de a-şi schimba cetăţenia; evitarea apatridiei. Iar potrivit articolului 8 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie [6 noiembrie 1997, intrată în vigoare în Republica Moldova la 1 martie 2000], în cazul pierderii cetăţeniei la iniţiativa individului, fiecare stat parte trebuie să permită renunţarea la cetăţenia sa, cu condiţia ca persoanele respective să nu devină apatrizi (§ 1). Totuşi, un stat parte poate să prevadă în dreptul său intern că numai resortisanţii care domiciliază obişnuit în străinătate pot renunţa la cetăţenia sa (§ 2).

25. Astfel, articolul 33 din Legea cetăţeniei reglementează modalitatea de prezentare a cererilor privind cetăţenia, iar alin.(2) din acelaşi articol stabileşte că cererea privind renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova se adresează Preşedintelui Republicii Moldova şi se depune personal sau prin mandatar, ultimul dispunând de procură autentificată în modul stabilit de legislaţia în vigoare, numai de persoanele care îşi au domiciliu legal şi obişnuit în străinătate, la misiunea diplomatică sau oficiul consular al Republicii Moldova. Prin urmare, Parlamentul, ca autoritate legislativă a statului, în baza competenţelor constituţionale, a stabilit dreptul de a renunţa la cetăţenia Republicii Moldova doar persoanelor care au domiciliu legal şi obişnuit în străinătate. În acest context, Curtea constată că, din perspectiva menţionată supra, prevederile contestate nu ridică o problemă de constituţionalitate.

26. În prezenta cauză Curtea nu identifică incidenţa dreptului de petiţionare, consacrat în articolul 52 din Constituţie. Din argumentele sesizării, Curtea observă că autorul excepţiei pretinde că textul de lege criticat ar fi în neconcordanţă cu prevederile Codul administrativ. Cu referire la acest punct de vedere, Curtea notează că Codul administrativ, de rând cu alte acte normative, este parte din legislaţia administrativă ce reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură, inter alia, reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activităţii administrative. Totuşi, potrivit Codului administrativ, care detaliază aplicarea dreptului constituţional de petiţionare, anumite aspecte ce ţin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile Codului administrativ numai dacă această reglementare este absolut necesară şi nu contravine principiilor Codului respectiv (articolul 2 alin.(2)). În acest context, Curtea constată că raporturile referitoare la cetăţenie, inclusiv de renunţare la cetăţenie, sunt reglementate de Legea cetăţeniei, care este una specială.

27. Curtea nu poate reţine critica potrivit căreia dispoziţiile legale contestate sunt în contradicţie cu alte acte normative de aceeaşi categorie, spre exemplu, cu Codul administrativ. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, § 29, DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, § 25). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanţelor de judecată.

28. În ceea ce priveşte critica textului de lege contestat sub aspectul incidenţei principiilor constituţionale referitoare la preeminenţa dreptului [articolul 1 alin.(3)] şi calitatea legii [articolul 23], Curtea menţionează că testul preeminenţei şi calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 18; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18). Astfel, articolul 1 alin.(3) şi articolul 23 alin.(2) din Constituţie [care stabilesc condiţiile calităţii legii] nu pot fi aplicate de sine stătător, ci doar dacă sunt coroborate cu un drept fundamental.

29. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “la misiunea diplomatică sau oficiul consular al Republicii Moldova” din articolul 33 alin.(2) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024 din 2 iunie 2000, ridicată de către dl avocat Constantin Lazari, în dosarul nr.3-3796/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.