Decizie nr.3 din 26.02.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.57b/2015 privind interpretarea articolelor 4 şi 23 din Constituţie

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.57b/2015 privind

interpretarea  articolelor 4 şi 23 din  Constituţie

nr. 3  din  26.02.2016

 (în vigoare 26.02.2016) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 69-77 art. 19 din 25.03.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dlui Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dlui Aurel BĂIEŞU,

Dlui Igor DOLEA,

Dlui Tudor PANŢÎRU,

Dlui Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Teodor Papuc, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 15 decembrie 2015,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 26 februarie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 15 decembrie 2015, dnii Vasile Bolea şi Adrian Lebedinschi, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, au adresat Curţii Constituţionale o sesizare, prin care solicită interpretarea articolelor 4 şi 23 din Constituţie.

A. Motivele sesizării

2. Autorii sesizării au solicitat ca prin interpretarea articolului 23 coroborat cu articolul 4 din Constituţie să se explice dacă:

“1. Este obligatorie dezvoltarea practicii judiciare uniforme în cadrul Curţii Supreme de Justiţie, ca element al principiului accesibilităţii legii?

2. Care sunt criteriile de formare a practicii judecătoreşti uniforme?

3. Care sunt condiţiile de schimbare a practicii judecătoreşti de aplicare a normelor juridice?

4. Este în drept un colegiu al Curţii Supreme de Justiţie să modifice practica judiciară sau aceasta urmează să o facă Plenul Curţii Supreme de Justiţie?”

B. Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

4. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.130–134, art.415) sunt următoarele:

Articolul 12²

Avizele consultative ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie

“(1) Dacă în procesul judecării pricinii într-o instanţă de judecată se atestă dificultăţi la aplicarea corectă a normelor de drept material sau procedural, instanţa de judecată solicită Plenului Curţii Supreme de Justiţie, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să emită un aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a legii. Avizul consultativ se publică pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie.

(2) În cazul în care instanţa de judecată respinge demersul participanţilor la proces privind solicitarea unui aviz consultativ din partea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, aceasta va emite o încheiere nesusceptibilă de recurs.

(3) În cazul în care decide respingerea solicitării, Plenul Curţii Supreme de Justiţie emite o încheiere motivată irevocabilă care se publică pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie.

(4) Avizul consultativ al Plenului Curţii Supreme de Justiţie nu mai este obligatoriu pentru Curte în cazul în care ulterior se modifică legea sau se schimbă modul de punere în aplicare a acesteia.

(5) Pînă la emiterea avizului consultativ al Plenului Curţii Supreme de Justiţie judecarea pricinii se amînă.”

Articolul 17

Formarea practicii judiciare

“Pentru aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei, Curtea Supremă de Justiţie generalizează, din oficiu, practica examinării de către instanţele judecătoreşti a unor anumite categorii de pricini, adoptă şi dă publicităţii hotărîri explicative privind aplicarea corectă a normelor de drept şi soluţionarea justă a pricinilor civile.”

5. Prevederile relevante ale Legii nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie (republicată în M.O., 2012, nr.185, art.620) sunt următoarele:

Articolul 1

Curtea Supremă de Justiţie – organul

suprem al puterii judecătoreşti

“[…] (2) Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti, soluţionarea litigiilor apărute în cadrul aplicării legilor, garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. […]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

6. Autorii sesizării invocă obligaţia statului Republica Moldova de a respecta principiul certitudinii juridice, ca urmare a ratificării de către acesta a Convenţiei europene a drepturilor omului.

7. În opinia autorilor sesizării, acest standard juridic nu a fost implementat suficient în Republica Moldova la nivelul instanţelor de judecată. Eşecul implementării ar avea drept cauze conflictele de opinii cu privire la rolul precedentului judiciar în Republica Moldova.

8. Autorii sesizării consideră că, prin interpretarea articolelor 4 şi 23 din Constituţie, se impune concretizarea obligativităţii uniformizării practicii judecătoreşti, stabilirea criteriilor de uniformizare a practicii judecătoreşti şi de modificare a ei, precum şi indicarea autorităţii care modifică practica uniformă a instanţei supreme.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând sesizarea sub aspectul admisibilităţii, Curtea reţine că, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale, interpretarea Constituţiei este o competenţă a instanţei de contencios constituţional.

10. Curtea menţionează că articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

11. Curtea observă că obiectul interpretării îl constituie articolele 4 şi 23 din Constituţie, din perspectiva obligaţiei de uniformizare a practicii judiciare de către Curtea Supremă de Justiţie.

12. Curtea reţine că articolele a căror interpretare se cere reglementează obligativitatea aplicării actelor internaţionale în materia drepturilor omului (articolul 4), precum şi obligaţia statului de a face accesibile toate legile şi actele normative (articolul 23). Prin urmare, din conţinutul articolelor constituţionale invocate, Curtea nu poate distinge o obligaţie pentru Curtea Supremă de Justiţie de uniformizare a practicii judiciare.

13. Curtea subliniază că, potrivit articolului 116 din Constituţie, judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi. În Hotărârea nr.2 din 9 februarie 2016, Curtea a menţionat că:

“97. Independenţa judecătorilor este unul dintre principiile fundamentale de organizare şi realizare a justiţiei. În aplicarea legii, independenţa judecătorilor exclude noţiunea de ierarhie, subordonare. Având rolul de a soluţiona litigiile în mod obiectiv, conform legii, şi fiind o putere prin ei înşişi, judecătorii nu pot primi ordine, instrucţiuni sau sugestii de nici un fel cu privire la activitatea lor judiciară, nici din interiorul, nici din afara sistemului judiciar. Principiile internaţionale statuează în mod explicit că judecătorii trebuie să ia decizii în deplină libertate şi să acţioneze fără restricţie şi fără a fi obiectul unor influenţe, incitări, presiuni, ameninţări sau intervenţii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din partea cărei persoane vin şi sub ce motiv. Judecătorul, în calitate de deţinător al autorităţii judecătoreşti, trebuie să-şi poată exercita funcţia sa în deplină independenţă în raport cu toate constrângerile/forţele de natură socială, economică şi politică şi chiar în raport cu alţi judecători şi în raport cu administraţia judecătorească.

98. Prin urmare, Curtea reţine că judecătorii trebuie să dispună de suficientă putere şi să fie în măsură a şi-o exercita în vederea îndeplinirii atribuţiilor. Independenţa judecătorului implică cerinţa soluţionării litigiilor fără nicio ingerinţă, inclusiv din partea instanţei ierarhic superioare.”

14. În acelaşi timp, Curtea menţionează că articolul 1 alin.(2) din Legea nr.789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie pune în sarcina acestei autorităţi aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti. Aplicarea uniformă a legislaţiei se asigură şi prin emiterea de avize consultative de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie, la solicitarea instanţelor judecătoreşti, în cazul apariţiei problemelor legate de aplicarea legii.

15. De asemenea, articolul 17 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova prevede că pentru aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei Curtea Supremă de Justiţie generalizează, din oficiu, practica examinării de către instanţele judecătoreşti a unor anumite categorii de pricini, adoptă şi dă publicităţii hotărâri explicative privind aplicarea corectă a normelor de drept şi soluţionarea justă a pricinilor civile.

16. Curtea subliniază că aceste hotărâri explicative nu poartă un caracter obligatoriu, dată fiind existenţa principiului constituţional al independenţei judecătorilor. Ele sunt consultative şi reprezintă informaţii orientative pentru judecători în soluţionarea cazurilor.

17. Prin prisma celor menţionate, Curtea constată că aspectele abordate de către autorii sesizării nu pot fi raportate la prevederile articolelor 4 şi 23 din Constituţie. Aşadar, sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolelor 26 alin.(1) şi 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolelor 61 alin.(1) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputaţilor în Parlament Vasile Bolea şi Adrian Lebedinschi privind interpretarea articolelor 4 şi 23 din Constituţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.