Decizie nr.33 din 31.03.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.18a/2017 pentru controlul constituţionalităţii articolului 41 alineatele (4) şi (5) din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014, a Hotărârii Parlamentului nr.1531-XIII din 25 februarie 1998 privind instituirea Fondului extrabugetar pentru manuale şi a Hotărârii Guvernului nr.876 din 22 decembrie 2015 cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor (asigurarea elevilor cu manuale şcolare )

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.18a/2017 pentru controlul constituţionalităţii

articolului 41 alineatele (4) şi (5) din Codul educaţiei al Republicii Moldova

 nr. 152 din 17 iulie 2014, a  Hotărârii  Parlamentului nr. 1531-XIII  din

25 februarie 1998 privind instituirea Fondului extrabugetar pentru

manuale şi a Hotărârii Guvernului nr.876 din 22 decembrie 2015

 cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor

(asigurarea elevilor cu manuale şcolare )

nr. 33  din  31.03.2017

 (în vigoare 31.03.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 253-264 art. 84 din 21.07.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 14 februarie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 31 martie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 14 februarie 2017, dna Maia Bănărescu, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, a adresat Curţii Constituţionale o sesizare, prin care solicită controlul constituţionalităţii articolului 41 alin.(4) şi alin.(5) din Codul educaţiei nr.152 din 17 iulie 2014, a Hotărârii Parlamentului nr.1531-XIII din 25 februarie 1998 privind instituirea Fondului extrabugetar pentru manuale şi a Hotărârii Guvernului nr.876 din 22 decembrie 2015 cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. În conformitate cu prevederile art.41 alin.(3) din Codul educaţiei, elevii din învăţământul primar sunt asiguraţi cu manuale şcolare în mod gratuit. Totodată, alin.(4) al aceluiaşi articol prevede că elevii claselor V–XII sunt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei, iar potrivit alin.(5), elevii din familiile social vulnerabile beneficiază de facilităţi la închirierea manualelor şcolare, în condiţiile stabilite de Guvern.

4. La 22 decembrie 2015, în temeiul prevederilor legale enunţate supra şi al Hotărârii Parlamentului privind instituirea Fondului extrabugetar pentru manuale, Guvernul a aprobat Hotărârea nr.876 cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor. Potrivit punctului 3 din Anexa nr.3 la hotărârea menţionată, schema de închiriere prevede stabilirea şi încasarea unei plăţi (cotă-parte din costul manualului) pentru închirierea manualelor date în utilizare elevilor pentru un an de studii.

5. Totodată, plata de închiriere a manualelor se stabileşte anual de către Fondul special pentru manuale, creat prin Hotărârea Parlamentului nr.1531-XIII din 25 februarie 1998.

6. Prin urmare, autorul sesizării consideră că prevederile art.41 alineatele (4) şi (5) din Codul educaţiei contravin dispoziţiilor articolelor l alin.(3), 4, 16, 35, 54 din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 35

Dreptul la învăţătură

“(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

[…]

(4) Învăţământul de stat este gratuit.

[…]

(7) Învăţământul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit.

[…] ”.

8. Prevederile relevante ale Codului educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 (M.O., 2014, nr.319-324, art.634) sunt următoarele:

Articolul 41

Manualele şcolare

“(1) În instituţiile de învăţământ general se utilizează manuale şcolare, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate şi editate prin concurs, în baza unui regulament aprobat de Ministerul Educaţiei.

(2) În instituţiile de învăţământ general se pot utiliza şi manuale alternative, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate pe bază de concurs şi recomandate de Ministerul Educaţiei.

(3) Elevii din învăţământul primar sunt asiguraţi cu manuale şcolare în mod gratuit.

(4) Elevii claselor V–XII sunt asiguraţi cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educaţiei.

(5) Elevii din familiile social vulnerabile beneficiază de facilităţi la închirierea manualelor şcolare, în condiţiile stabilite de Guvern.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

9. În motivarea sesizării, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului susţine că dispoziţiile contestate, care impun achitarea unor plăţi de către elevii claselor V-XII pentru manualele şcolare, contravin principiului gratuităţii învăţământului de stat prevăzut de art.35 din Constituţie.

10. Autorul sesizării consideră că statul, prin impunerea achitării unor plăţi pentru manualele şcolare, comite ingerinţe care nu sunt necesare într-o societate democratică. Totodată, statului îi revine obligaţia negativă de a se abţine de la orice conduită care ar împiedica exercitarea dreptului fundamental garantat de art.35 din Constituţie.

11. În final, autorul sesizării pretinde că prevederile art.41 alin.(4) şi (5) din Codul educaţiei sunt contrare articolelor l alin.(3), 4, 16, 35, 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reţine următoarele.

13. În conformitate cu articolele 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind controlul constituţionalităţii legilor, hotărârilor Parlamentului şi hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Articolele 25 lit.i¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.i¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează Avocatul Poporului pentru drepturile copilului cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

15. Curtea menţionează că, potrivit normelor constituţionale, prerogativa Curţii este de a stabili corelaţia dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

16. Totodată, Curtea subliniază că, potrivit art.24 alin.(2) şi alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele, care demonstrează că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate.

17. Examinând sesizarea, Curtea constată că, deşi autorul, prin cerinţele finale ale sesizării, a solicitat Curţii să exercite controlul constituţionalităţii art.41 alin.(4) şi alin.(5) din Codul educaţiei nr.152 din 17 iulie 2014, a Hotărârii Parlamentului nr.1531-XIII din 25 februarie 1998 privind instituirea Fondului extrabugetar pentru manuale şi a Hotărârii Guvernului nr.876 din 22 decembrie 2015 cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor, în motivarea sesizării s-a referit, în esenţă, la dispoziţiile art.41 din Codul educaţiei în partea ce vizează asigurarea elevilor claselor V-XII cu manuale şcolare potrivit schemei de închiriere.

18. În acelaşi timp, Curtea observă că autorul sesizării, invocând încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse la art.1 alin.(3), care consacră statul de drept şi valorile care stau la baza acestuia, art.4, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului în raport cu normele internaţionale, art.16, referitor la egalitatea în faţa legii, art.35, privind dreptul la învăţătură, şi art.54, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, de facto, susţine că prin dispoziţiile legale criticate nu se asigură realizarea principiului gratuităţii învăţământului de stat, garantat de art.35 alin.(4) din Constituţie.

19. Curtea reţine că obiectul sesizării este similar cu obiectul sesizării nr.162a/2016, asupra căruia instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin Hotărârea nr.7 din 17 februarie 2017 pentru controlul constituţionalităţii articolului 41 alin.(4) din Codul educaţiei, considerentele acestei hotărârii fiind valabile şi urmează a fi aplicate mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

20. Prin Hotărârea nr.7 din 17 februarie 2017, Curtea a reţinut că, potrivit articolului 35 din Constituţie, dreptul la învăţătură este asigurat prin: (1) învăţământul general obligatoriu; (2) învăţământul liceal şi cel profesional, (3) învăţământul superior, precum şi alte forme de instruire şi de perfecţionare, iar articolul 35 alin.(7) din Constituţie prevede că învăţământul liceal, profesional şi superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit (§ 40).

21. Ţinând cont de prevederile articolului 35 alin.(1) şi alin.(7) din Constituţie, Curtea a statuat că prin învăţământul general obligatoriu constituanta legislativă a avut în vedere învăţământul primar şi gimnazial, căruia i-a acordat un regim juridic obligatoriu. Însă următoarele cicluri de învăţământ (liceal, profesional şi cel superior), aşa cum rezultă din logica interpretării art.35 din Constituţie, este accesibil tuturor numai pe bază de merit (§ 48).

22. Totodată, în această hotărâre Curtea a reţinut că în sfera învăţământului general obligatoriu regula este gratuitatea acestuia şi odată ce statul, potrivit prevederilor constituţionale, şi-a asumat responsabilitatea de a asigura învăţământul gratuit, respectiv urmează să realizeze această obligaţie pozitivă prin acordarea de mijloace necesare procesului de învăţământ în mod gratuit (§§ 41- 42).

23. În virtutea prevederilor constituţionale, potrivit cărora învăţământul general este obligatoriu şi gratuit, cheltuielile pentru formarea educaţională în instituţiile de învăţământ general obligatoriu trebuie să fie acoperite totalmente de la bugetul de stat (§ 49).

24. Prin urmare, Curtea a statuat că dispoziţiile art.41 alin.(4) din Codul educaţiei, în partea în care reglementează asigurarea elevilor claselor V-IX cu manuale şcolare conform schemei de închiriere, aprobată de Ministerul Educaţiei, sunt contrare principiului constituţional al gratuităţii învăţământului, prevăzut la articolul 35 din Constituţie (HCC nr.7 din 17 februarie 2017, § 54).

25. În contextul celor menţionate supra, Curtea reţine că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond şi urmează a fi declarată inadmisibilă.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.b) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea Avocatului Poporului pentru drepturile copilului, dna Maia Bănărescu, pentru controlul constituţionalităţii articolului 41 alin.(4) şi alin.(5) din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014, a Hotărârii Parlamentului nr.1531-XIII din 25 februarie 1998 privind instituirea Fondului extrabugetar pentru manuale şi a Hotărârii Guvernului nr.876 din 22 decembrie 2015 cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.