Decizie nr.35 din 20.04.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.114g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a pct.20 din Regulamentul cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 21 septembrie 2010

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate  a sesizării nr. 114g/2016privind  excepţia

de neconstituţionalitate a pct.20 din Regulamentul cu privire

 la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile

de învăţământ superior, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 21 septembrie 2010

nr. 35  din  20.04.2017

 (în vigoare 20.04.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 149-154 art. 59 din 12.05.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Igor DOLEA,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 27 septembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 20 aprilie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “Senatul, prin vot deschis, cu majoritatea simplă, ia decizia de a include sau nu candidaţii respectivi în buletinul de vot.” din pct.20 al Regulamentului cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 21 septembrie 2010, ridicată de către avocatul Alexandru Postica, în dosarul nr.2a-2340/15, pendinte la Curtea de Apel, mun.Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 27 septembrie 2016 de către judecătorii Nina Traciuc, Marina Anton şi Iurie Cotruţă din cadrul Curţii de Apel, mun.Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 12 noiembrie 2013 V.C. a depus la Senatul Universităţii de Stat din Moldova (USM) o cerere de participare la concurs în legătură cu expirarea termenului de 5 ani de la alegerea iniţială în aceeaşi funcţie şi a solicitat reconfirmarea în postul didactic de conferenţiar universitar la Catedra Teoria şi Istoria Dreptului din cadrul Facultăţii de Drept.

4. La şedinţa Senatului din 20 decembrie 2013, prin vot deschis, s-a decis neincluderea candidaturii V.C. în buletinele de vot, aceasta fiind, potrivit pct.20 din Regulamentul cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 21 septembrie 2010, o etapă preliminară votării candidaţilor la funcţia de conferenţiar universitar.

5. Nefiind de acord cu decizia Senatului USM, V.C. a depus la 20 martie 2014 o cerere de chemare în judecată împotriva Universităţii de Stat din Moldova, prin care a solicitat recunoaşterea refuzului de angajare în funcţia de conferenţiar universitar ca ilegală şi obligarea Senatului USM să încheie un contract de muncă pe o durată de 5 ani.

6. La 7 iulie 2014 Judecătoria Buiucani a recunoscut ilegal refuzul de angajare a V.C. în funcţia de conferenţiar universitar, a anulat decizia Senatului USM prin care a fost respinsă candidatura V.C. la funcţia de conferenţiar universitar şi a obligat USM să încheie un contract de muncă cu aceasta pe o durată de 5 ani în funcţia de conferenţiar universitar. Curtea de Apel Chişinău, prin decizia din 10 decembrie 2014, a respins apelul declarat de USM şi a menţinut hotărârea primei instanţe.

7. Prin decizia din 20 mai 2015, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de USM, a casat decizia instanţei de apel şi a restituit cauza spre rejudecare. În decizia sa, instanţa de recurs a menţionat că alegerea în funcţia de conferenţiar universitar în cadrul instituţiei de învăţământ de către Senat constituie un element inerent al autonomiei universitare organizaţionale, iar substituirea acestuia de către instanţa de judecată ar constitui o ingerinţă în gestiunea instituţiei universitare.

8. În cadrul şedinţei din 22 februarie 2016 reprezentantul V.C. a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a pct.20 din Regulamentul cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 21 septembrie 2010.

9. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2016 s-a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

 drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative. ”

Articolul 35

Dreptul la învăţătură

“ [...]

(6) Instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie.

[...]”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

“(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]”

11. Prevederile relevante ale Codului educaţiei Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 (M.O., 2014, nr.319-324, art.634) sunt următoarele:

Articolul 79

Autonomia universitară

“(1) Instituţiile de învăţământ superior dispun de statut de autonomie universitară.

(2) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de organizare şi autogestionare, de exercitare a libertăţilor academice fără niciun fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de asumare a unui ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu politicile şi strategiile naţionale ale dezvoltării învăţământului superior.

(3) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează, în principal, prin:

[...]

e) selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific, precum şi a celorlalte categorii de personal din instituţia de învăţământ;

[...]”

12. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 21 septembrie 2010 (M.O., 2010, nr.182-189, art.948), sunt următoarele:

III. Organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor didactice

“20. Alegerile în posturile de profesor universitar şi de conferenţiar universitar se efectuează de către Senat în termen de cel mult 45 zile de la expirarea termenului de înscriere la concurs, prin vot egal, secret şi liber exprimat. Şedinţa Senatului este deliberativă dacă la ea participă cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi. Senatul, prin vot deschis, cu majoritatea simplă, ia decizia de a include sau nu candidaţii respectivi în buletinul de vot. Pentru organizarea votării, Senatul alege din membrii Senatului, prin vot deschis, comisia de numărare a voturilor. Fiecare membru al Senatului votează o singură persoană din lista candidaţilor înscrişi în buletinul de vot. Buletinele în care au fost votaţi mai mulţi candidaţi se consideră nule. Prezenţa candidaţilor la şedinţa Senatului nu este obligatorie.

Este declarat ales în postul de profesor universitar sau de conferenţiar universitar candidatul care a acumulat majoritatea simplă (nu mai puţin de 50 la sută plus un vot) de voturi din numărul total de membri ai Senatului care au participat la votare. În cazul în care nici unul din candidaţi nu a acumulat minimumul necesar de voturi, votarea se repetă la aceeaşi şedinţă pentru primii 2 candidaţi care au acumulat numărul cel mai mare de voturi (dacă la concurs au participat mai mult de 2 candidaţi) sau pentru candidatul care a acumulat cele mai multe voturi (dacă la concurs au participat 2 candidaţi).

Dacă, în urma votării repetate, candidatul respectiv nu a acumulat majoritatea simplă de voturi, se anunţă un nou concurs peste un an de zile.

Persoanele care nu au trecut concursul pot participa la un nou concurs la acelaşi post în aceeaşi instituţie.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că dispoziţiile contestate sunt lipsite de previzibilitate, întrucât dau posibilitate Senatului universitar să excludă din concurs, prin vot deschis şi fără motive temeinice, anumiţi candidaţi, încălcându-se în acest fel art.23 alin.(2) din Constituţie.

14. De asemenea, autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin art.43 alin.(1) din Constituţie, care garantează dreptul la muncă şi protecţia acesteia, prin faptul că permit Senatului universităţii să voteze în mod deschis pentru ca anumiţi candidaţi, din lista celor propuşi de comisia de concurs a universităţii, să nu fie incluşi în buletinele de vot. În consecinţă, candidaţii excluşi din buletinele de vot nu pot fi aleşi în postul de profesor universitar sau conferenţiar universitar şi respectiv nu pot fi angajaţi în câmpul muncii.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului, în speţă a Regulamentului cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 21 septembrie 2010, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Alexandru Postica, în dosarul nr.2a-2340/15, pendinte la Curtea de Apel, mun.Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei solicită controlul constituţionalităţii textului “Senatul, prin vot deschis, cu majoritatea simplă, ia decizia de a include sau nu candidaţii respectivi în buletinul de vot.” din pct.20 al Regulamentului cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, invocând încălcarea articolelor 23 alin.(1) şi 43 alin.(1) din Constituţie, care garantează dreptul persoanelor de a-şi cunoaşte drepturile şi, respectiv, dreptul la muncă şi protecţia acesteia.

19. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele/actele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

20. Astfel, cu referire la pretinsa încălcare a dreptului la muncă, garantat de art.43 din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa constantă, a subliniat că acesta nu este un drept absolut şi asigură oricărei persoane posibilitatea de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii, stabilite de legiuitor.

21. Curtea a statuat că dreptul la muncă şi libera alegere a acesteia nu se referă la obligaţia statului de a garanta accesul tuturor cetăţenilor la toate profesiile, ci la posibilitatea concretă de alegere, pe care o are fiecare cetăţean, în condiţii identice cu cele ale oricărei alte persoane.

22. În speţă, Curtea observă că prevederea legală criticată, care ţine, în esenţă, de procedura de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, se află într-o strânsă legătură cu principiul autonomiei universitare (în speţă componenta academică a acesteia) şi dreptul universităţilor de a selecta şi promova cadrele didactice şi alte categorii de personal.

23. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit articolului 35 alin.(6) din Constituţie, instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că autonomia universitară, înscrisă în prevederile art.35 alin.(6) din Constituţie, implică în mod egal autonomia educaţională şi autonomia instituţională. Autonomia educaţională se exprimă prin autonomia universitară funcţională sau academică; autonomia instituţională cuprinde autonomia organizatorică, administrativă şi financiară. Aceste două forme ale autonomiei sunt inseparabile, or, fără libertatea academică (a activităţii didactice) autonomia instituţională nu poate fi garantată.

24. Curtea relevă că autonomia universitară în ceea ce priveşte selectarea personalului ştiinţifico-didactic este prevăzută într-un şir de acte internaţionale.

25. Astfel, Declaraţia de la Lisabona a Asociaţiei Universităţilor Europene (2007) printre cele patru domenii referitoare la autonomia universitară menţionează şi autonomia resurselor umane, care presupune libertatea universităţii de a recruta şi selecta resurse umane calificate, responsabilitatea încheierii contractelor de muncă, stabilirea nivelului salariilor, sporului la salariu în funcţie de valoarea potenţialului uman.

26. De asemenea, Declaraţia de la Praga din 2009 a Asociaţiei Universităţilor Europene prevede că universităţile trebuie să îşi întărească autonomia pentru a servi mai bine societatea şi în particular să asigure un cadru de reglementare care să permită conducătorilor universităţilor să adopte o structură internă eficientă, să selecteze şi să instruiască personalul lor, să elaboreze programele academice şi să utilizeze resursele financiare, toate acestea trebuind să fie în concordanţă cu misiunile şi profilurile lor specifice.

27. În acord cu instrumentele internaţionale, şi art.79 alin.(3) lit.e) din Codul educaţiei stabileşte că “autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează […] prin selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific, precum şi a celorlalte categorii de personal din instituţia de învăţământ”.

28. Prin urmare, prin prisma prevederilor enunţate, instituţiile de învăţământ superior trebuie să se bucure de o reală autonomie universitară, inclusiv în ce priveşte componenta academică a acestei autonomii, astfel încât să poată hotărî în mod independent cu privire la politica de personal şi să decidă fără nici o constrângere exterioară cu privire la misiunile educaţionale şi de cercetare asumate.

29. În Hotărârea nr.14 din 15 iunie 2015 Curtea a menţionat că, în virtutea autonomiei de care beneficiază, instituţia universitară este în drept să recruteze şi să selecteze resurse umane calificate, care întrunesc exigenţele profesionale necesare.

30. Examinând prevederile Regulamentului cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, Curtea observă că pentru a putea ocupa posturile de profesor universitar şi de conferenţiar universitar candidaţii parcurg mai multe etape de selectare, care implică mai întâi decizia Catedrei de a înainta comisiei de concurs candidatul. Ulterior, Comisia examinează materialele prezentate de Catedră şi, prin vot deschis, ia decizia de a recomanda sau nu Senatului persoana respectivă pentru alegerea în postul solicitat. Astfel, anterior deciziei Senatului, luată prin vot deschis, de a include sau nu candidaţii în buletinul de vot, votul deschis operează şi la selectarea candidaţilor de către Comisia de concurs.

31. Totodată, Curtea constată că decizia finală, de a alege sau nu candidatul în postul de profesor universitar sau de conferenţiar universitar, aparţine Senatului Universităţii. De altfel, Curtea menţionează că, deşi procedura de alegere de către Senat se constituie din două etape, iniţial prin vot deschis şi ulterior prin vot secret, care sunt consecutive şi obligatorii, juxtapunerea lor trebuie să fie privită ca o singură procedură la care participă aceiaşi membri ai Senatului cu drept deplin să decidă alegerea candidaţilor la funcţia de conferenţiar universitar în cadrul instituţiei de învăţământ.

32. Ţinând cont de ansamblul prevederilor care reglementează organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor didactice, Curtea nu poate accepta critica privind lipsa de previzibilitate a normei contestate.

33. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate excede domeniului său legal de competenţă şi nu poate reprezenta o problemă de constituţionalitate pe care Curtea Constituţională să o poată soluţiona prin raportare la normele constituţionale.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “Senatul, prin vot deschis, cu majoritatea simplă, ia decizia de a include sau nu candidaţii respectivi în buletinul de vot.” din pct.20 al Regulamentului cu privire la modul de ocupare a posturilor didactice în instituţiile de învăţământ superior, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.854 din 21 septembrie 2010, ridicată de către avocatul Alexandru Postica, în dosarul nr.2a-2340/15, pendinte la Curtea de Apel, mun.Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.