Decizie nr.36 din 14.06.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.61g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 17 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (termenul de contestare în instanţa de judecată a actelor administrative)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a  sesizării nr. 61g/2016 privind excepţia de

neconstituţionalitate a  articolului  17 alin.(1)  lit.c)  din  Legea

contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000

(termenul de contestare în instanţa de judecată

a actelor administrative)

nr. 36  din  14.06.2016

 (în vigoare 14.06.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 256-264 art. 71 din 12.08.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 23 mai 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 14 iunie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 17 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, ridicată de Nicolae Gîrbu în dosarul civil nr.3-108/2016, pendinte la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 23 mai 2016 de către judecătorul Ghenadie Bîrnaz, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 24 iunie 2014, printr-un ordin al Inspectoratului Ecologic de Stat, Nicolae Gîrbu a fost destituit din funcţia publică de auditor intern din cadrul Serviciului audit intern al Inspectoratului Ecologic de Stat, drept sancţiune disciplinară, aplicată pentru săvârşirea unei abateri disciplinare.

4. La 23 iulie 2014, Nicolae Gîrbu a înaintat o cerere prealabilă la Inspectoratul Ecologic de Stat, prin care a solicitat anularea ordinului din 24 iunie 2014, restabilirea în funcţia publică, achitarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi a prejudiciului moral. Scrisoarea Inspectoratului Ecologic de Stat, prin care a fost respinsă cererea prealabilă, a parvenit în adresa petentului la 26 august 2014.

5. La 22 septembrie 2014, nefiind de acord cu răspunsul, Nicolae Gîrbu a depus la Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău, o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat.

6. În cadrul şedinţei de judecată din 22 martie 2016, Nicolae Gîrbu a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 17 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000.

7. Prin încheierea din 28 aprilie 2016, instanţa a suspendat procesul, a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

“(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]”

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

“(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

[…]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (M.O., 2008, nr.230-232, art.840) sunt următoarele:

Articolul 60

Termenul de acţiune şi contestarea sancţiunii disciplinare

“(1) Termenul de acţiune a sancţiunii disciplinare nu poate depăşi un an de la data aplicării, cu excepţiile prevăzute de lege.

(2) Dacă, pe parcursul acestui termen, funcţionarul public nu va fi supus unei noi sancţiuni disciplinare, se consideră că lui nu i s-a aplicat sancţiune disciplinară.

(3) Actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi atacat de către funcţionarul public în instanţa de contencios administrativ în modul stabilit de lege.”

10. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (republicată: M.O., 2006, ediţie specială) sunt următoarele:

Articolul 16

Depunerea cererii de chemare în instanţa de contencios administrativ

“(1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

(2) Acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

(3) Reclamanţii, în acţiunile născute din raporturi de contencios administrativ, sînt scutiţi de plata taxei de stat.”

Articolul 17

Termenele de adresare în instanţa de contencios administrativ

“(1) Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la:

a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia;

b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri;

c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că norma de la articolul 17 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ este ambiguă în ceea ce priveşte termenul de adresare în instanţa de contencios administrativ, fapt ce îngrădeşte accesul la justiţie.

12. De asemenea, autorul excepţiei pretinde că prevederile contestate contravin dispoziţiilor articolului 355 alin.(1) lit.a) din Codul muncii, potrivit cărora cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. În contextul termenului instituit la articolul 355 alin.(1) lit.a) din Codul muncii, a fost invocată şi încălcarea articolului 16 din Constituţie, potrivit căruia toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali.

13. În concluzie, autorul excepţiei susţine că norma contestată încalcă prevederile articolelor 16, 20 alin.(1), 43, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii contenciosului administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de Nicolae Gîrbu în dosarul nr.3-108/2016, pendinte la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 17 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel, care curge de la “data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.”

19. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că autorul excepţiei, criticând dispoziţiile legale enunţate mai sus, a invocat pretinsa încălcare a articolelor 16, 20 alin.(1), 43, 53 şi 54 din Constituţie.

20. Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

21. Curtea consideră necesar a sublinia faptul că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate.

22. În acest sens, cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 16, 43, 53 şi 54 din Constituţie, Curtea menţionează că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a indicat legătura de cauzalitate între acestea şi prevederile contestate.

23. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor articolului 20 din Constituţie, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat că dreptul de acces la justiţie nu poate fi un drept absolut, el poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp acestea sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit.

24. Curtea subliniază că exercitarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.

25. Curtea observă că norma contestată stabileşte termenul de sesizare a instanţei de judecată privind anularea unui act administrativ şi momentul de la care începe să curgă acest termen. Astfel, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ în instanţa de contencios administrativ.

26. De asemenea, Curtea observă că articolul 60 alin.(3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public prevede expres că actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi atacat de către funcţionarul public în instanţa de contencios administrativ în modul stabilit de lege.

27. Astfel, prin prisma prevederilor enunţate, Curtea reţine că dispoziţiile articolului 17 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ în mod evident nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil, consacrate de articolul 20 din Constituţie, deoarece nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

28. În acelaşi timp, Curtea observă că, în esenţă, sesizarea cuprinde o analiză a normei contestate în raport cu alte prevederi legale, fapt care excede domeniului jurisdicţiei constituţionale.

29. Prin urmare, în temeiul celor expuse supra, Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 17 alin.(1) lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, ridicată de Nicolae Gîrbu în dosarul civil nr.3-108/2016, pendinte la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.