Decizie nr.36 din 19.04.2018 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.173g/2017 şi nr.37g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 220 din Codul penal şi a articolului 89 din Codul contravenţional (proxenetismul şi practicarea prostituţiei)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 173g/2017 şi nr. 37g/2018

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 220 din

Codul penal şi a articolului 89 din Codul contravenţional

(proxenetismul şi practicarea prostituţiei)

nr. 36  din  19.04.2018

 (în vigoare 19.04.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 195-209 art. 104 din 15.06.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

Dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

Dlui Aurel BĂIEŞU,

Dlui Igor DOLEA,

Dlui Victor POPA,

Dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizările depuse la 27 decembrie 2017 şi 28 martie 2018,

Înregistrate la aceleaşi date,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 aprilie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 220 din Codul penal şi a articolului 89 din Codul contravenţional, ridicată de către dnii avocaţi Vitalie Nagacevschi şi Oleg Bondarenco, în dosarul nr.1-1345/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, şi de către dl avocat Victor Brînză, în dosarul nr.1-675/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost depuse la Curtea Constituţională, la 27 decembrie 2017, de către judecătorul Grigore Manoli de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, şi, respectiv, la 28 martie 2018, de către judecătorul Vladislav Holban de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

3. Având în vedere identitatea de obiect (în partea ce ţine de controlul constituţionalităţii articolului 220 din Codul penal), Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei penale nr.1-1345/17

4. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cauza penală de învinuire a dlui Igor Cuţitaru de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 220 alin.(2) lit.c) [Proxenetismul] din Codul penal.

5. Pe 18 decembrie 2017, în cadrul şedinţei de judecată, dnii avocaţi Vitalie Nagacevschi şi Oleg Bondarenco au solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 220 [Proxenetismul] din Codul penal şi a articolului 89 [Practicarea prostituţiei] din Codul contravenţional.

6. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

2. Circumstanţele cauzei penale nr.1-675/16

7. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Daniel Philippe Cosyn, a dnei Cosyn Aliona şi a dnei Silvia Jărdan de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 220 alin.(2) lit.a) şi c) [Proxenetismul] din Codul penal.

8. Persoanelor menţionate mai sus li se impută, potrivit rechizitoriului, faptul că ar fi organizat prestarea serviciilor sexuale în regim on-line (spectacole pornografice) pentru utilizatorii unor site-uri, contra plată.

9. Pe 19 martie 2018, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Victor Brînză a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 220 din Codul penal.

10. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul central, a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

12. Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Articolul 208¹

Pornografia infantilă

“Producerea, distribuirea, difuzarea, importarea, exportarea, oferirea, vinderea, procurarea, schimbarea, folosirea sau deţinerea de imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai mulţi copii implicaţi în activităţi sexuale explicite, reale sau simulate, ori de imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică,

se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.”

Articolul 220

Proxenetismul

“(1) Îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană, dacă fapta nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:

a) asupra a două sau mai multor persoane;

b) asupra unei femei gravide;

c) de două sau mai multe persoane;

d) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional

se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani.

(3) Aceleaşi acţiuni săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.”

13. Prevederile relevante ale Codului contravenţional sunt următoarele:

Articolul 89

Practicarea prostituţiei

“(1) Practicarea prostituţiei

se sancţionează cu amendă de la 24 la 36 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 40 de ore.

(2) Persoana angajată în prostituţie contrar voinţei sale este degrevată de răspundere contravenţională.”

Articolul 90

Producerea, comercializarea, difuzarea sau păstrarea produselor pornografice

“Producerea, comercializarea, difuzarea sau păstrarea produselor pornografice pentru a fi comercializate ori difuzate

se sancţionează cu amendă de la 24 la 30 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 60 la 90 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.”

14. Prevederile relevante ale Legii nr.30 din 7 martie 2013 cu privire la protecţia copiilor împotriva impactului negativ al informaţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Noţiuni principale

“În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

[…]

pornografie – prezentarea de manieră vulgară, brutală a contactelor sexuale de orice tip între persoane de sexe diferite sau de acelaşi sex, a altor manifestări indecente ale vieţii sexuale, precum şi prezentarea de o manieră impudică a organelor genitale.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizărilor

15. În motivarea sesizărilor, autorii au invocat că termenul “prostituţie” din articolul 220 [Proxenetismul] din Codul penal şi, respectiv, din articolul 89 [Practicarea prostituţiei] din Codul contravenţional nu este definit în legislaţie, fiind imprevizibil şi, prin urmare, permiţând o interpretare extensivă defavorabilă.

16. Mai mult, nici practica judiciară nu oferă o interpretare uniformă a termenului de “prostituţie”. Astfel, persoana nu poate să prevadă, fără echivoc, conduita care poate avea un caracter penal.

17. Potrivit autorilor sesizărilor, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal şi Codului contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, a fost ridicată de către dnii avocaţi Vitalie Nagacevschi şi Oleg Bondarenco, în dosarul nr.1-1345/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, respectiv, de către dl avocat Victor Brînză, în dosarul nr.1-675/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central. Sesizările sunt formulate de subiectele abilitate cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Curtea reţine că obiectul sesizării nr.173g/2017 îl constituie dispoziţiile articolului 220 [Proxenetismul] din Codul penal şi ale articolului 89 [Practicarea prostituţiei] din Codul contravenţional. Obiectul sesizării nr.37g/2018 îl constituie dispoziţiile articolului 220 din Codul penal.

22. Curtea constată că instanţele care au sesizat Curtea Constituţională trebuie să judece o cauză penală (nr.1-1345/17) intentată în baza articolului 220 alin.(2) lit.c) din Codul penal şi, respectiv, o cauză penală (nr.1-675/16) intentată în baza articolului 220 alin.(2) lit.a) şi c) din Codul penal.

23. Fără a da apreciere corectitudinii calificării juridice a faptei, Curtea reţine că sesizarea nr.173g/2017 în partea ce ţine de controlul constituţionalităţii articolului 89 din Codul contravenţional nu are legătură cu fondul litigiului principal. Această concluzie decurge din faptul că persoanei acuzate i se impută comiterea infracţiunii de proxenetism.

24. În acelaşi timp, Curtea observă că, deşi s-a solicitat controlul constituţionalităţii articolului 220 din Codul penal în întregul său, în realitate, autorii sesizărilor au criticat doar termenul “prostituţie” din articolul menţionat. Din acest motiv, Curtea se va pronunţa doar cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a termenului “prostituţie” din articolul 220 alin.(1) din Codul penal.

25. Potrivit autorilor sesizorilor, termenul în discuţie nu este previzibil şi, prin urmare, este contrar articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

26. Curtea reaminteşte, cu titlu preliminar, că incriminarea faptelor, stabilirea pedepsei pentru acestea, precum şi alte reglementări, ţin de competenţa Parlamentului şi se întemeiază pe raţiuni de politică penală.

27. Totuşi, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi pasaje obscure. În special, în materie penală, legislatorul trebuie să fie deosebit de precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi al pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

28. Astfel, legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile. Această cerinţă este îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor profesionişti ai dreptului, care sunt acţiunile şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa la care este pasibil, în cazul unor încălcări ale normei.

29. Totodată, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Din nou, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Del Rio Prada v. Spania [MC], 21 octombrie 2013, § 92 şi §93).

30. În orice caz, instanţele de judecată nu sunt îndreptăţite să recurgă la o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale sau la o aplicare prin analogie. O atare abordare este interzisă de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană. În consecinţă, cerinţa interpretării stricte a normei penale, ca şi interdicţia analogiei în aplicarea legii penale urmăresc protecţia persoanei împotriva arbitrarului.

31. În decizia Schimanek v. Austria, 1 februarie 2000, Curtea Europeană a reţinut că jurisprudenţa şi doctrina juridică au dezvoltat criterii suplimentare care au făcut legea aplicabilă suficient de accesibilă şi previzibilă. Aşadar, rezultă că pot contribui la aplicarea previzibilă a unei norme penale atât practica judiciară, cât şi doctrina juridică.

32. În prezenta cauză, Curtea reţine că autorii sesizărilor au invocat faptul că practica judiciară privind elucidarea conceptului de “prostituţie” este neuniformă. Astfel, unele instanţe judecătoreşti au apreciat că în cazul prestării serviciilor sexuale on-line [adică conversaţia on-line dintre un client şi un model de videochat, cu transmitere (aproape) instantanee a imaginilor video care conţin fie reprezentarea modelului de videochat angajat în activităţi sexuale explicite, fie reprezentarea unei părţi intime a corpului modelului de videochat, în scopul excitării sexuale a clientului şi al obţinerii unei recompense de către modelul de videochat] răspunderea poate fi aplicată în baza articolului 90 din Codul contravenţional, normă care sancţionează, între altele, difuzarea produselor pornografice (în acest sens, a se vedea: sentinţa Judecătoriei sectorului Centru, mun. Chişinău, din 3 august 2015, în dosarul nr.1-279/15; sentinţa Judecătoriei sectorului Ciocana, mun. Chişinău, din 14 iulie 2016, în dosarul nr.1-449/15; sentinţa Judecătoriei sectorului Ciocana, mun. Chişinău, din 14 iulie 2016, în dosarul nr.1-138/2016). Dimpotrivă, alte instanţe judecătoreşti, care s-au bazat pe o interpretare oferită de către Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralităţii, au considerat că prestarea de servicii sexuale on-line reprezintă “prostituţie” în sensul articolului 220 din Codul penal, şi nu pornografie (a se vedea: decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 21 iunie 2016, în dosarul nr.1ra-805/2016; decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 7 iunie 2017, în dosarul nr.1a-721/2017; decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2017, în dosarul nr.1a-768/17; decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2018, în dosarul nr.1a-2003/17; etc.).

33. În acest sens, Curtea observă că, potrivit Codului de procedură penală, interpretarea şi aplicarea neunitară a legii penale şi de procedură penală poate fi corectată prin intermediul instituţiei recursului în interesul legii. Recursul în interesul legii se judecă, în condiţiile articolelor 465¹-465⁴ din Codul de procedură penală, de către Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie.

34. În sprijinul celor enunţate mai sus, Curtea reţine că, în conformitate cu articolul 1 alin.(2) din Legea nr.789 din 26 martie 1996, Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti.

35. De altfel, şi Curtea Europeană nu ezită să afirme că rolul instanţelor supreme este să remedieze contradicţiile dintre soluţiile judiciare în cauze similare, pentru aplicarea efectivă a principiului certitudinii juridice (Ştefan şi Ştef v. România, 27 ianuarie 2009, § 33; Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 123).

36. Pe de altă parte, Curtea a constatat în analiza sa abstractă cu privire la previzibilitatea termenului contestat că în literatura de specialitate s-a subliniat că prin “prostituţie” se înţelege practicarea de acte sexuale cu diferite persoane care beneficiază de serviciile prostituatei, aceasta urmărind să-şi procure, pe o asemenea cale, mijloace de existenţă sau principalele mijloace de existenţă. O asemenea conotaţie se pretează sensului comun al termenului.

37. În acelaşi timp, există un consens ştiinţific că prostituţia nu poate presupune prestarea de servicii sexuale on-line. Aceasta pentru că prestarea de servicii sexuale on-line nu implică practicarea de acte sexuale cu persoanele care beneficiază de serviciile prostituatei. Prestarea unor asemenea servicii nu implică contactul direct al corpului persoanei cu corpul celui care beneficiază de serviciile acesteia. Altfel spus, din moment ce lipseşte un contact fizic, asemenea acţiuni, i.e. prestarea serviciilor sexuale on-line, nu intră sub incidenţa noţiunii de “prostituţie”, ci a celei de “pornografie”. În cele din urmă, Departamentul de Drept Penal al Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, în opinia sa scrisă prezentată Curţii, a menţionat că produsul pornografic difuzat on-line poate reprezenta obiectul imaterial fie al infracţiunii prevăzute la articolul 208¹ “Pornografia infantilă” din Codul penal, fie al faptei prevăzute la articolul 90 “Producerea, comercializarea, difuzarea sau păstrarea produselor pornografice” din Codul contravenţional. Astfel, alegerea normei concrete se va face, în fiecare caz, în funcţie de faptul dacă este vorba de pornografie infantilă (articolul 208¹ din Codul penal) sau de cea adultă (articolul 90 din Codul contravenţional).

38. În acest context, Curtea notează că, potrivit articolului 1 din Legea nr.30 din 7 martie 2013 cu privire la protecţia copiilor împotriva impactului negativ al informaţiei, pornografie constituie “prezentarea de manieră vulgară, brutală a contactelor sexuale de orice tip între persoane de sexe diferite sau de acelaşi sex, a altor manifestări indecente ale vieţii sexuale, precum şi prezentarea de o manieră impudică a organelor genitale”.

39. Totodată, potrivit articolului 9 alin.(1) din Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, “fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, următoarele comportamente, atunci când acestea sunt comise în mod intenţionat şi fără drept: a) producerea de materiale pornografice având ca subiect copii, în vederea difuzării acestora prin intermediul unui sistem; b) oferirea sau punerea la dispoziţie de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic; c) difuzarea sau transmiterea de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic; d) fapta de a-şi procura sau de a procura pentru alte persoane materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic; e) posesia de materiale pornografice având ca subiect copii, într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare de date informatice”.

40. De asemenea, conform articolului 3 al Protocolului facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituţia şi pornografia infantilă, “fiecare stat parte se asigură că, cel puţin, următoarele acte şi activităţi sunt acoperite în totalitate de dreptul său penal, indiferent dacă aceste infracţiuni sunt comise pe plan intern sau pe plan transnaţional, individual sau organizat: [...] c) producerea, distribuirea, difuzarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea sau deţinerea în scopul pornografiei infantile în sensul definiţiei de la articolul 2”.

41. În Manualul de interpretare a acestui protocol, editat de UNICEF, se menţionează: “Articolul 3 impune statelor părţi incriminarea producerii, distribuirii, difuzării, importului, exportului, oferirii, vânzării sau deţinerii în scopul pornografiei infantile în sensul definiţiei de la articolul 2. Pornografia poate, printre alte forme, să fie reprezentată în spectacole live, în fotografii, în filme, în înregistrări video şi în înregistrări sau difuzări de imagini digitale”.

42. Nu în ultimul rând, în Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului se stabileşte: “În contextul incriminării actelor legate de spectacolul pornografic, prezenta directivă se referă la actele care constau într-o expunere organizată în direct adresată unui public” [punctul 8) din Preambul]; “spectacol pornografic” înseamnă expunerea în direct adresată unui public, inclusiv prin tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor: (i) a unui copil implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat; ori (ii) a organelor genitale ale unui copil în principal cu scop sexual” [articolul 2 lit.e)].

43. Prin urmare, produsul pornografic este susceptibil de difuzare on-line. Această regulă funcţionează nu doar în cazul pornografiei infantile, ci şi în cazul pornografiei adulte. Totodată, în niciunul din aceste acte, pornografia on-line (i.e. serviciile sexuale on-line) nu este privită ca formă a prostituţiei, cele două noţiuni având câmp de aplicare diferit.

44. Aşadar, în această ipoteză, dacă legea penală ar fi aplicată făcându-se apel la interpretarea extensivă defavorabilă sau prin analogie, există riscul încălcării articolului 7 din Convenţia Europeană. De asemenea, constatarea juridică potrivit căreia o faptă constituie sau nu prostituţie, în sensul articolului 220 din Codul penal, trebuie să se facă de către instanţele de judecată, şi nu de către autorităţi ale executivului (a se vedea, mutatis mutandis, Dmitriyevskiy v. Rusia, 3 octombrie 2017, § 113).

45. Totodată, Curtea reiterează că există remedii de ordin legal la care se poate apela, în vederea unificării practicii judiciare de către Curtea Supremă de Justiţie. Aceste remedii vor putea asigura claritatea şi previzibilitatea normelor legale în discuţie. În eventualitatea în care interpretarea oferită de către Curtea Supremă de Justiţie (ca urmare a judecării unui recurs în interesul legii) ar putea ridica probleme de constituţionalitate, persoanele vor avea la dispoziţie, în continuare, posibilitatea de a ridica excepţia de neconstituţionalitate.

46. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinarea sa în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a termenului “prostituţie” din articolul 220 alin.(1) din Codul penal şi a articolului 89 din Codul contravenţional, ridicată de către dnii avocaţi Vitalie Nagacevschi şi Oleg Bondarenco, în dosarul nr.1-1345/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, şi de către dl avocat Victor Brînză, în dosarul nr.1-675/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.