Decizie nr.37 din 24.03.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.268g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 10 alin.(34) din Legea nr.1569 din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice (obligaţia de a scoate mijlocul de transport de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova)
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
D E C I Z I E
de inadmisibilitate a sesizării nr.268g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate
a unor prevederi din articolul 10 alin.(34) din Legea nr.1569 din 20 decembrie 2002
cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul
Republicii Moldova de către persoane fizice
(obligaţia de a scoate mijlocul de transport de
pe teritoriul vamal al Republicii Moldova)
nr. 37 din 24.03.2022
(în vigoare 24.03.2022)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.106-114 art. 59 din 15.04.2022
* * *
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,
dlui Nicolae ROŞCA,
dnei Liuba ŞOVA,
dlui Serghei ŢURCAN,
dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,
cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 decembrie 2021,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 24 martie 2022, în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "mijlocul de transport nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de legislaţie" din articolul 10 alin.(34) din Legea nr.1569 din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, ridicată de dl avocat Victor Ciumac, în interesele dlui Veaceslav Ignatiuc, reclamant în dosarul nr.3-2694/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.
2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna Galina Ciobanu, judecătoare din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 3 decembrie 2010, dl Veaceslav Ignatiuc a introdus pe teritoriul Republicii Moldova un mijloc de transport înmatriculat în Bulgaria.
4. La 15 octombrie 2019, în privinţa dlui Veaceslav Ignatiuc a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenţie şi o decizie pe baza articolului 287 alin.(8) [nescoaterea mijlocului de transport de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova] din Codul contravenţional, cu aplicarea unei sancţiuni sub formă de amendă în mărime de 4200 lei, pe care contravenientul a achitat-o.
5. La 15 august 2020, Biroul vamal Centru a emis în privinţa dlui Veaceslav Ignatiuc o decizie de regularizare potrivit articolului 12713 din Codul vamal, prin care a dispus perceperea contravalorii mijlocului de transport prohibit care nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova, adică a sumei de 10635 lei şi a penalităţii de 9487,82 lei.
6. La 27 octombrie 2020, dl avocat Victor Ciumac a formulat, în interesele dlui Veaceslav Ignatiuc, o acţiune în contencios administrativ împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la constatarea nulităţii deciziei de regularizare menţionate supra.
7. La 10 noiembrie 2021, dl avocat Victor Ciumac a ridicat, în interesele dlui Veaceslav Ignatiuc, excepţia de neconstituţionalitate a textului "mijlocul de transport nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de legislaţie" din articolul 10 alin.(34) din Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice.
8. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.
B. Legislaţia pertinentă
9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 21
Prezumţia nevinovăţiei
"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
[…]."
10. Prevederile relevante ale Legii nr.1569 din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice sunt următoarele:
Articolul 10
Introducerea şi scoaterea mijloacelor de transport auto
"[…]
(34) În cazul în care mijlocul de transport nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de legislaţie, iar acesta nu mai există (a fost distrus sau vândut la piese, fapt confirmat prin documente justificative), organul vamal va încasa pentru mijloacele de transport ce se încadrează în termenul admisibil de exploatare – drepturile de import, iar în cazul în care acestea sunt prohibite, va percepe contravaloarea lor conform legislaţiei în vigoare.
[În redactarea Legii nr.71 din 12 aprilie 2015, în vigoare din 1 mai 2015]
(34) În cazul în care mijlocul de transport nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de legislaţie, iar acesta nu mai există (a fost distrus sau vândut la piese, fapt confirmat prin documente justificative sau declaraţia pe propria răspundere a persoanei), organul vamal va încasa drepturile de import.
[În redactarea Legii nr.257 din 16 decembrie 2020, în vigoare din 1 ianuarie 2021]
[…]."
11. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:
Articolul 287
Încălcarea regulilor vamale
"[…]
(8) Nescoaterea de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a mărfurilor, vehiculelor, obiectelor şi altor valori prohibite introducerii pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau introduse cu obligaţia de a fi scoase de pe teritoriul ei vamal ori nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a mărfurilor, vehiculelor, obiectelor şi altor valori scoase cu obligaţia de a fi returnate în termenele stabilite în aceste obligaţii, ori nerespectarea măsurilor de politică economică şi altor restricţii prevăzute la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, în lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii
se sancţionează cu amendă de la 84 la 90 de unităţi convenţionale, cu obligarea scoaterii de pe teritoriul vamal a mijloacelor de transport prohibite introducerii pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau introduse cu obligaţia de a fi scoase de pe teritoriul ei vamal.
[…]."
12. Prevederile relevante ale Codului vamal, adoptat prin Legea nr.1149 din 20 iulie 2000, sunt următoarele:
Articolul 12713
Decizia de regularizare
"(1) Decizia de regularizare reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei şi/sau anulării obligaţiei vamale, a restituirii drepturilor de import sau de export plătite ori percepute în plus şi a măsurilor de politică economică şi care este executoriu din momentul aducerii acesteia la cunoştinţă plătitorului vamal.
(2) Titularul obligaţiei vamale semnează decizia de regularizare chiar şi în caz de dezacord. Decizia de regularizare poate fi atacată, în caz de dezacord, în conformitate cu prevederile prezentului cod."
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate
13. Autorul excepţiei susţine că textul "în cazul în care mijlocul de transport nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de legislaţie" din articolul 10 alin.(34) din Lege nu corespunde exigenţelor calităţii legii.
14. Autorul excepţiei menţionează că persoana fizică este sancţionată pentru nescoaterea mijlocului de transport de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova potrivit articolului 10 alin.(34) din Legea nr.1569 din 20 decembrie 2002 şi potrivit articolului 287 alin.(8) din Codul contravenţional. Prin urmare, persoana fizică este atrasă la răspundere de două ori pentru una şi aceeaşi faptă. În acest caz, este încălcat principiul non bis in idem, garantat de articolul 21 din Constituţie. Autorul excepţiei consideră că persoana fizică trebuie trasă doar la răspundere contravenţională, fiind aplicat principiul legii mai favorabile. De asemenea, autorul excepţiei susţine că tragerea la răspundere potrivit ambelor articole afectează dreptul de proprietate al persoanei.
15. Prin urmare, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 21, 23 şi 46 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.
17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
18. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către reclamant într-un proces din faţa instanţei de judecată este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.
19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă textul "mijlocul de transport nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de legislaţie" din articolul 10 alin.(34) din Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice. Aceste prevederi nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.
20. Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea § 5-7 supra).
21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului excepţiei, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.5 din 18 ianuarie 2022, § 23; DCC nr.17 din 15 februarie 2022, § 22).
22. Curtea observă că, deşi autorul excepţiei menţionează că textul contestat contravine articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 46 [dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie, în principal, acesta susţine că prin tragerea la răspundere conform articolului 10 alin.(34) din Lege şi articolului 287 alin.(8) din Codul contravenţional se încalcă principiul non bis in idem.
23. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea HCC nr.36 din 23 noiembrie 2021, § 23; HCC nr.37 din 7 decembrie 2021, § 27).
24. Cu referire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul excepţiei nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al textului contestat în raport cu norma constituţională. Curtea reţine că simpla enumerare a prevederilor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.13 din 1 februarie 2022, § 22).
25. Cu privire la interdicţia de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă, în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a prevăzut trei componente ale principiului ne bis in idem: 1) cele două seturi de proceduri trebuie să fie de natură "penală"; 2) ele trebuie să se refere la aceleaşi fapte; şi 3) trebuie să existe o dublare a procedurilor. În cazul în care se pretinde o încălcare a principiului ne bis in idem, aceste componente trebuie evaluate separat (Mihalache v. România, 8 iulie 2019, § 49) [DCC nr.153 din 19 octombrie 2021, § 27].
26. Cu privire la prima condiţie, Curtea notează că persoanele fizice şi juridice sunt responsabile pentru achitarea drepturilor de import la introducerea mijloacelor de transport auto în Republica Moldova. Taxa vamală, taxa pentru procedurile vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele şi orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri reprezintă drepturi de import (articolele 1 pct.26, 19, 20 şi 31 din Codul vamal). Achitarea drepturilor de import este o obligaţie generală aplicată tuturor persoanelor care introduc mijloacele de transport pe teritoriul ţării, nu unui grup care posedă un statut special (a se vedea, mutatis mutandis, Ruotsalainen v. Finlanda, 16 iunie 2009, § 46). Curtea mai observă că legislatorul a reglementat excepţii de la această obligaţie, cum ar fi regimul vamal de admitere temporară a mijloacelor de transport.
27. Astfel, persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de transport auto în cazul în care vor fi declarate prin acţiune şi plasate în regimul vamal de admitere temporară pe un termen de până la 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni consecutive, cu achitarea vinietei şi cu respectarea anumitor condiţii, inter alia, a condiţiei ca mijloacele de transport auto să fie scoase de pe teritoriul Republicii Moldova până la expirarea termenului acordat (articolul 10 alin.(3) lit.c) din Lege). Aşadar, în cadrul procedurii de admitere temporară a mijlocului de transport înmatriculat în alt stat, persoana fizică îşi asumă obligaţia de a scoate acest mijloc de transport de pe teritoriul Republicii Moldova până la expirarea termenului acordat.
28. Curtea observă că articolul 10 alin.(34) din Legea nr.1569 din 20 decembrie 2002 stabileşte că în cazul în care mijlocul de transport nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de legislaţie, iar acesta nu mai există (a fost distrus sau vândut la piese, fapt confirmat prin documente justificative), organul vamal va încasa pentru mijloacele de transport ce se încadrează în termenul admisibil de exploatare – drepturile de import, iar în cazul în care acestea sunt prohibite, va percepe contravaloarea mijlocului de transport conform legislaţiei în vigoare (în redactarea Legii nr.71 din 12 aprilie 2015, aplicabilă cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate).
29. Aşadar, Curtea reţine că plata drepturilor de import sau a contravalorii mijloacelor de transport prohibite, aşa cum este prevăzută în Lege, nu este o pedeapsă suplimentară, ci o măsură sui generis care constă în recuperarea drepturilor de import sau contravaloarea mijlocului de transport prohibit dacă mijlocul de transport nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de legislaţie. Plata în discuţie nu urmăreşte să pedepsească persoana pentru comiterea vreunei infracţiuni/contravenţii şi, prin urmare, nu are un caracter punitiv în comparaţie cu sancţiunea prevăzută de articolul 287 alin.(8) din Codul contravenţional.
30. Referitor la caracterul procedurilor, pe baza cărora se aplică măsura contestată, Curtea constată că organul vamal emite o decizie de regularizare, potrivit articolelor 12713 şi 2023 alin.(1) lit.g) din Codul vamal, prin care constată apariţia unei obligaţii vamale. Curtea reţine că decizia de regularizare are caracter administrativ, care impune achitarea drepturilor de import pentru încălcarea de către persoană a regimului vamal de admitere temporară a mijlocului de transport.
31. Curtea conchide că procedura stabilită de prevederile articolului 10 alin.(34) din Legea nr.1569 din 20 decembrie 2002 nu are un caracter penal.
32. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea nu reţine incidenţa principiului non bis în idem în prezenta cauză.
33. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "mijlocul de transport nu a fost scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit de legislaţie" din articolul 10 alin.(34) din Legea nr.1569 din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, ridicată de dl avocat Victor Ciumac, în interesele dlui Veaceslav Ignatiuc, reclamant în dosarul nr.3-2694/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE | Domnica MANOLE |
| Nr.37. Chişinău, 24 martie 2022. | |