Decizie nr.37 din 30.03.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.185g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolele 203 alin.(2), 204 alin.(1), 305 alin.(2) şi alin.(7) din Codul de procedură penală (aplicarea sechestrului în cauzele penale [nr.2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a  sesizării nr. 185g/2020  privind  excepţia de

neconstituţionalitate a  unor dispoziţii  din  articolele 203 alin.(2),

204 alin.(1), 305 alin.(2) şi alin.(7) din Codul de procedură penală

(aplicarea sechestrului în cauzele penale [nr.2])

nr. 37  din  30.03.2021

 (în vigoare 30.03.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 108-110 art. 66 din 30.04.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 20 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 30 martie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarele texte din Codul de procedură penală:

- "repararea prejudiciului cauzat de infracţiune" din articolul 203 alin.(2)

- "pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune" din articolul 204 alin.(1)

- "cu excepţia cazului de punere a sechestrului" din articolul 305 alin.(2)

- "după efectuarea controlului temeiniciei demersului" din articolul 305 alin.(7), ridicată de dl avocat Sorin Tighinean şi de dl Igor Cirimpei, în interesele B.C. "Victoriabank" S.A., în dosarul nr.12r-74/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dnii Ion Bulhac şi Mihail Diaconu şi dna Maria Negru, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 7 august 2020, dl procuror Octavian Iachimovschi a înaintat un demers la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, privind autorizarea punerii sub sechestru, în scopul reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune şi eventualei confiscări, a mai multor bunuri care aparţin B.C. "Victoriabank" S.A., în cauza penală nr.2020960061.

4. Printr-o încheiere din aceeaşi dată a Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, a fost admis demersul procurorului.

5. Dnii avocaţi Gheorghe Malic şi Andrei Pîntea şi reprezentantul B.C. "Victoriabank" S.A., dl Igor Cirimpei, au contestat, în interesele B.C. "Victoriabank" S.A., încheierea menţionată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău.

6. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Sorin Tighinean şi reprezentantul B.C. "Victoriabank" S.A., dl Igor Cirimpei, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textelor menţionate supra la § 1.

7. Printr-o Încheiere din 15 septembrie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

8. Pe 17 decembrie 2020, Curtea de Apel Chişinău a respins recursul declarat de dnii avocaţi Gheorghe Malic şi Andrei Pîntea şi de reprezentantul B.C. "Victoriabank" S.A., dl Igor Cirimpei, şi a menţinut încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, din 7 august 2020.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos".

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 203

Punerea sub sechestru

"[...]

(2) Punerea sub sechestru a bunurilor se aplică pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat de infracţiune, acţiunea civilă sau eventuala confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor ori a contravalorii bunurilor prevăzute la art.106 alin.(2) şi art.106¹ din Codul penal."

Articolul 204

Bunurile care pot fi puse sub sechestru

"(1) Pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune pot fi puse sub sechestru bunurile bănuitului, învinuitului, inculpatului sau ale părţii civilmente responsabile în suma valorii probabile a pagubei

[…]."

Articolul 305

Modul de examinare a demersurilor referitoare la efectuarea

acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii

sau la aplicarea măsurilor procesuale de constrângere

"[…]

(2) La şedinţa de judecată participă persoana internată în instituţia medicală, dacă starea sănătăţii îi permite să participe, persoana în privinţa căreia se soluţionează chestiunea referitoare la măsurile procesuale de constrîngere, cu excepţia cazului de punere a sechestrului, apărătorul, reprezentanţii legali şi reprezentanţii persoanelor menţionate, în condiţiile prezentului cod. În acest caz se întocmeşte un proces-verbal.

[…]

(7) După efectuarea controlului temeiniciei demersului, judecătorul de instrucţie, prin încheiere, autorizează efectuarea acţiunii de urmărire penală ori a măsurii speciale de investigaţii ori aplicarea măsurilor procesuale de constrângere, sau respinge demersul.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

11. Autorii sesizării afirmă că textele "repararea prejudiciului cauzat de infracţiune" şi "pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune" din articolele 203 alin.(2) şi 204 alin.(1) din Codul de procedură penală au un caracter general, putând fi aplicate în raport cu toate infracţiunile din Codul penal, chiar şi cu cele care nu presupun existenţa unei victime, e.g. infracţiunea de spălare a banilor. De asemenea, textele contestate nu oferă criterii pentru determinarea pretinsului prejudiciu cauzat prin infracţiune. În opinia autorilor sesizării, acest fapt le permite organelor de anchetă să utilizeze formulări generale şi tipizate pentru a-şi motiva decizia de aplicare a sechestrului.

12. De asemenea, autorii sesizării notează că textul "după efectuarea controlului temeiniciei demersului" din articolul 305 alin.(7) din Codul de procedură penală este neclar, pentru că legislatorul a omis să stabilească conţinutul şi limitele controlului judecătoresc al demersului de aplicare a măsurilor procesuale de constrângere, e.g. aplicarea sechestrului.

13. În opinia autorilor sesizării, textele "repararea prejudiciului cauzat de infracţiune", "pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune" şi "după efectuarea controlului temeiniciei demersului din articolele 203 alin.(2), 204 alin.(1) şi, respectiv, 305 alin.(7) din Codul de procedură penală sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 22 şi 23 din Constituţie.

14. Totodată, autorii sesizării pretind că textul "cu excepţia cazului de punere a sechestrului" din articolul 305 alin.(2) din Codul de procedură penală nu asigură caracterul contradictoriu al procedurilor şi încalcă dreptul la apărare al persoanei acuzate în ipoteza aplicării sechestrului asupra bunurilor sale. Astfel, autorii sesizării afirmă că această prevedere ar încălca articolele 1 alin.(3), 4, 20, 23 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentanţii unei părţi din proces. Astfel, sesizările sunt formulate de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele "repararea prejudiciului cauzat de infracţiune", "pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune", "cu excepţia cazului de punere a sechestrului" şi "după efectuarea controlului temeiniciei demersului din articolele 203 alin.(2), 204 alin.(1), 305 alin.(2) şi alin.(7) din Codul de procedură penală.

19. Curtea observă că textele de lege contestate vizează măsura procesuală de punere sub sechestru, prevăzută de articolul 203 din Codul de procedură penală, bunurile care pot fi puse sub sechestru, prevăzute de articolul 204 din Codul de procedură penală, şi modul de examinare a demersurilor referitoare la aplicarea măsurilor procesuale de constrângere, prevăzut de articolul 305 din Codul de procedură penală.

20. Curtea reţine că articolul 204 alin.(1) din Codul de procedură penală a fost contestat anterior, însă fiind aduse alte critici (DCC nr.91 din 27 iulie 2018). Această situaţie nu constituie un impediment pentru controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.112 din 1 octombrie 2020, § 19 şi jurisprudenţa citată acolo).

21. Totodată, Curtea notează că textele "repararea prejudiciului cauzat de infracţiune", "cu excepţia cazului de punere a sechestrului" şi "după efectuarea controlului temeiniciei demersului" din articolele 203 alin.(2), 305 alin.(2) şi, respectiv, 305 alin.(7) din Codul de procedură penală nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Curtea reţine că o altă condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016).

23. Analizând sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză care avea ca obiect verificarea legalităţii încheierii judecătorului de instrucţie de autorizare a aplicării sechestrului asupra unor bunuri. Astfel, textele contestate au fost avute în vedere la examinarea acestei cauze de către instanţa de recurs.

24. Totodată, fiind ridicată excepţia de neconstituţionalitate, instanţa de recurs nu a suspendat dezbaterile judiciare până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum o impune articolul 7 alin.(3²) din Codul de procedură penală, ci s-a pronunţat asupra recursului, respingând cererea avocaţilor (a se vedea supra § 8).

25. Curtea a reţinut anterior că poate verifica constituţionalitatea prevederilor contestate dacă soluţia sa poate fi favorabilă situaţiei autorului excepţiei (a se vedea DCC nr.18 din 9 februarie 2021, § 25). În această cauză, eventuala declarare a neconstituţionalităţii prevederilor contestate le-ar putea servi autorilor excepţiei doar pe calea revizuirii procesului, pentru că instanţa de recurs i-a respins recursul declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucţie.

26. Astfel, având în vedere că această situaţie nu le poate fi imputată autorilor sesizării, Curtea va continua să examineze dacă sesizarea întruneşte celelalte condiţii de admisibilitate.

27. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (a se vedea DCC nr.11 din 26 ianuarie 2021, § 30; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 19; DCC nr.25 din 16 februarie 2021, § 22, DCC nr.27 din 16 februarie 2021, § 16).

28. Curtea constată că autorii sesizării afirmă că textele "repararea prejudiciului cauzat de infracţiune", "pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune" şi "după efectuarea controlului temeiniciei demersului" din articolele 203 alin.(2), 204 alin.(1) şi, respectiv, 305 alin.(7) din Codul de procedură penală sunt contrare articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 22 [neretroactivitatea legii] şi 23 [calitatea legii] din Constituţie.

29. De asemenea, autorii sesizării afirmă că textul "cu excepţia cazului de punere a sechestrului" din articolul 305 alin.(2) din Codul de procedură penală ar fi contrar articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [calitatea legii] şi 26 [dreptul la apărare] din Constituţie.

30. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1 alin.(3), 4 şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr.11 din 26 ianuarie 2021, § 32 şi jurisprudenţa citată acolo). Pentru a fi aplicabile, autorii excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie (ibidem).

31. În cele ce urmează, Curtea va verifica dacă prevederile contestate constituie ingerinţe în drepturile garantate de articolele 20, 22 şi 26 din Constituţie.

32. Din această perspectivă, Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Exigenţa articolul 6 § 1 din Convenţie, potrivit căreia cauzele trebuie examinate în mod echitabil, trebuie înţeleasă inclusiv prin prisma asigurării respectării principiilor fundamentale ale procesului judiciar, i.e. a principiului contradictorialităţii şi a principiului egalităţii armelor (DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, § 28).

33. Totodată, articolul 26 din Constituie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, îşi găseşte corespondenţa în articolul 6 § 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, în această cauză, articolul 26 din Constituţie operează, din perspectiva Convenţiei Europene, ca un aspect al procesului echitabil în materie penală.

34. Caracterul echitabil al procesului penal trebuie apreciat avându-se în vedere întreg procesul (HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, § 50).

35. Astfel, cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie în privinţa textului "cu excepţia cazului de punere a sechestrului" din articolul 305 alin.(2) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că examinarea demersului procurorului privind autorizarea aplicării sechestrului are loc fără participarea persoanei în privinţa căreia se soluţionează chestiunea. Totodată, potrivit articolului 305 alin.(8) din Codul de procedură penală, încheierea judecătorului de instrucţie prin care s-a autorizat aplicarea unei măsuri de constrângere poate fi contestată cu recurs la Curtea de apel. Prin urmare, partea apărării dispune de o cale de atac prin care poate să-şi prezinte poziţia, să conteste demersul procurorului şi să combată constatările primei instanţe (DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, § 31; DCC nr.11 din 26 ianuarie 2021, § 35).

36. Curtea observă că autorii sesizării au făcut uz de acest remediu legislativ în cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate (a se vedea § 5 supra).

37. De asemenea, Curtea reţine că, în baza articolului 209 din Codul de procedură penală, este posibilă contestarea actului de punere sub sechestru, iar articolul 210 din acelaşi Cod stabileşte cazurile în care bunurile pot fi scoase de sub sechestru.

38. Prin urmare, Curtea constată că textul "cu excepţia cazului de punere a sechestrului" din articolul 305 alin.(2) din Codul de procedură penală nu afectează dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil, de vreme ce există suficiente garanţii procesuale compensatorii în acest sens.

39. În aceste condiţii, Curtea reţine că textul contestat din articolul 305 alin.(2) din Codul de procedură penală nu prezintă vreo ingerinţă în drepturile garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie.

40. Cu privire la incidenţa articolului 22 din Constituţie în privinţa textelor "repararea prejudiciului cauzat de infracţiune", "pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune" şi "după efectuarea controlului temeiniciei demersului" din articolele 203 alin.(2), 204 alin.(1) şi, respectiv, 305 alin.(7) din Codul de procedură penală, Curtea reţine următoarele.

41. Curtea observă că articolul 22 din Constituţie impune, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legalitatea incriminării şi legalitatea pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, § 105). În jurisprudenţa sa referitoare la articolul 22 din Constituţie, Curtea a precizat că regula legalităţii incriminării şi a pedepselor interzice interpretarea extensivă şi aplicarea prin analogie a legii penale, în defavoarea acuzatului. În special, Curtea a precizat că acest articol interzice extinderea câmpului de aplicare al infracţiunilor existente asupra unor fapte care nu constituiau infracţiuni la momentul comiterii lor. De asemenea, Curtea a precizat că regula legalităţii incriminării, stabilită la articolul 22 din Constituţie, presupune ca legea să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele pentru acestea (a se vedea DCC nr.25 din 25 februarie 2019, § 16).

42. Exigenţa previzibilităţii impusă de articolul 22 din Constituţie este incidentă în cazul normelor de drept penal substanţial.

43. În hotărârea Scoppola v. Italia (nr.2) [MC], din 17 septembrie 2009, care viza calificarea unei dispoziţii legale ca aparţinând dreptului penal substanţial sau dreptului penal procedural, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat în ce măsură această dispoziţie influenţează calificarea infracţiunii sau severitatea pedepsei în cauză. Astfel, după ce a demonstrat că o dispoziţie calificată ca procedurală în dreptul naţional influenţa severitatea pedepsei aplicabile, Curtea Europeană a reţinut că aceasta făcea parte, în realitate, din dreptul penal substanţial, devenind incidentă ultima teză a articolului 7 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (ibidem, § 110-113; şi Previti v. Italia, 12 februarie 2013, § 80).

44. Aşadar, Curtea constată că existenţa unor dispoziţii de drept penal şi a unor dispoziţii de drept procedural în Codul penal sau în Codul de procedură penală nu constituie un criteriu relevant pentru stabilirea naturii lor. Prin urmare, pentru a stabili natura juridică a unei prevederi normative, Curtea va avea în vedere următoarele criterii: obiectul de reglementare al normei, scopul reglementării şi rezultatul la care conduce norma (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.85 din 9 iulie 2018, § 24).

45. Din perspectiva criteriilor menţionate, Curtea constată că textele "repararea prejudiciului cauzat de infracţiune", "pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune" şi "după efectuarea controlului temeiniciei demersului" din articolele 203 alin.(2), 204 alin.(1) şi, respectiv, 305 alin.(7) din Codul de procedură penală fac parte din norme de drept procedural. Articolele 203 alin.(2), 204 alin.(1) şi, respectiv, 305 alin.(7) din Codul de procedură penală reglementează punerea sub sechestru, bunurile care pot fi puse sub sechestru şi modul de examinare a demersurilor referitoare la efectuarea acţiunilor de urmărire penală ori a măsurilor speciale de investigaţii sau la aplicarea măsurilor procesuale de constrângere. Aceste norme nu influenţează calificarea infracţiunii sau severitatea pedepsei aplicabile.

46. În consecinţă, Curtea notează că previzibilitatea unei norme de procedură penală nu poate fi analizată prin prisma articolului 22 din Constituţie. Astfel, acest articol nu este incident în prezenta cauză.

47. Curtea reţine că standardul calităţii unei legi penale procedurale trebuie examinat în baza articolului 23 din Constituţie în coroborare cu un drept fundamental din Constituţie, altul decât nullum crimen, nulla poena sine lege, prevăzut de articolul 22 din Constituţie.

48. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorii sesizărilor, Curtea subliniază că nici articolele 1 alin.(3), 4 şi 23 din Constituţie nu sunt incidente.

49. Mai mult, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea şi imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorii sesizării îşi exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu modul în care au fost interpretate şi aplicate textele contestate într-o cauză penală concretă.

50. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 26 şi jurisprudenţa citată acolo). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

51. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarele texte din Codul de procedură penală: "repararea prejudiciului cauzat de infracţiune" din articolul 203 alin.(2); "pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune" din articolul 204 alin.(1); "cu excepţia cazului de punere a sechestrului" din articolul 305 alin.(2); "după efectuarea controlului temeiniciei demersului" din articolul 305 alin.(7), ridicată de dl avocat Sorin Tighinean şi de dl Igor Cirimpei, în interesele B.C. "Victoriabank" S.A., în dosarul nr.12r-74/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.