Decizie nr.38 din 20.04.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.22a/2017 pentru controlul constituţionalităţii articolului 55 alineatul (1) din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească şi Hotărârii Guvernului nr.650 din 26 mai 2016 cu privire la organizarea şi funcţionarea Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti, precum şi a unor prevederi din Legea nr.151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.22a/2017 pentru controlul constituţionalităţii

articolului 55 alineatul (1) din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind

organizarea judecătorească şi Hotărârii Guvernului nr.650 din 26 mai 2016

cu privire la organizarea şi funcţionarea Agenţiei de administrare

a instanţelor judecătoreşti, precum şi a unor prevederi din Legea

nr.151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental

nr. 38  din  20.04.2017

 (în vigoare 20.04.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 40-47 art. 15 din 09.02.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 20 februarie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 20 aprilie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 20 februarie 2017, Curtea Supremă de Justiţie a adresat Curţii Constituţionale o sesizare, prin care solicită controlul constituţionalităţii articolului 55 alineatul (1) din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească şi Hotărârii Guvernului nr.650 din 26 mai 2016 cu privire la organizarea şi funcţionarea Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti, precum şi a articolelor 10 alineatul (1), 11 alineatul (3) şi 12 alineatul (2) din Legea nr.151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. Potrivit articolului 55 alin.(1) din Legea privind organizarea judecătorească, Ministerul Justiţiei exercită controlul asupra judecătoriilor şi Curţilor de apel în probleme organizatorice.

4. Exercitarea funcţiilor de gestionare în acest domeniu este asigurată de către Agenţia de administrare a instanţelor judecătoreşti, din subordinea Ministerului Justiţiei, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulamentul său, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.650 din 26 mai 2016.

5. De asemenea, articolul 10 alin.(1) din Legea nr.151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental, care reglementează procedura contencioasă în faţa Curţii Europene, prevede că “autorităţile, indiferent de statutul acestora, sunt obligate să transmită informaţiile solicitate şi actele privind procedurile desfăşurate în faţa acestora, indiferent de stadiul în care se află, în termenele şi condiţiile stabilite de Agentul guvernamental.”

6. La fel, potrivit dispoziţiilor articolului 11 alin.(3) [Soluţionarea pe cale amiabilă a cauzei aflate pe rolul Curţii Europene] din aceeaşi lege: “clauzele acordului se stabilesc în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze în parte şi sunt coordonate în prealabil cu Guvernul şi/sau cu alte autorităţi cărora li se atribuie pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului”, iar prevederile articolului 12 alin.(2) [Declaraţia unilaterală] stabilesc că “declaraţia unilaterală este consultată în prealabil cu Guvernul şi/sau cu alte autorităţi cărora li se atribuie pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului.”

7. Autorul sesizării pretinde că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 6, 114, 116 alin.(1), 119, 120 şi 123 din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

“În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

“Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

“Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

Articolul 120

Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi

al altor hotărâri judecătoreşti definitive

“Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive.”

Articolul 123

Atribuţiile

“(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători.

(2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege organică.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească (republicată în M.O., 2013, nr.15-17, art.62) sunt următoarele:

Articolul 23¹

Autoadministrarea judecătorească

“(1) Independenţa instanţelor judecătoreşti reprezintă independenţa organizaţională şi funcţională a acestora, care este realizată prin autoadministrare judecătorească.

(2) Autoadministrarea judecătorească este dreptul şi capacitatea reală a instanţelor judecătoreşti şi a judecătorilor de a soluţiona problemele funcţionării sistemului judecătoresc în mod autonom şi responsabil.

(3) Autoadministrarea judecătorească se realizează în baza principiilor reprezentativităţii şi eligibilităţii organelor autorităţii judecătoreşti, precum şi în baza angajării răspunderii organelor autoadministrării judecătoreşti pentru exercitarea în mod corespunzător a funcţiilor delegate.

(4) Organele autoadministrării judecătoreşti sunt Adunarea Generală a Judecătorilor şi Consiliul Superior al Magistraturii.”

Articolul 55

Controlul

“(1) Ministerul Justiţiei exercită controlul asupra judecătoriilor şi Curţilor de apel în probleme organizatorice.

(1¹) Auditul la instanţele judecătoreşti se efectuează de către Curtea de Conturi în conformitate cu procedura şi competenţele stabilite de lege.

(2) Controlul asupra încasării taxei de stat este exercitat de către organele fiscale de stat.

(3) Se interzice exercitarea de presiune, prin efectuarea controlului, asupra judecătorului la înfăptuirea justiţiei sau îngrădirea independenţei judecătorilor şi a instanţelor judecătoreşti prin alte metode.

(4) Încălcările depistate se elimină în modul stabilit.”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii (republicată în M.O., 2013, nr.15-17, art.65) sunt următoarele:

Articolul 1

Consiliul Superior al Magistraturii – organ de autoadministrare judecătorească

“(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.”

Articolul 7²

Verificarea activităţii organizatorice a instanţelor judecătoreşti la înfăptuirea justiţiei

“(1) Activitatea organizatorică a instanţelor judecătoreşti la înfăptuirea justiţiei se verifică cu scopul de a asigura:

a) celeritatea procesului;

b) transparenţa activităţii de înfăptuire a justiţiei şi deschiderea faţă de societate;

c) eficienţa activităţii instanţelor judecătoreşti, a judecătorilor şi a personalului instanţelor;

d) respectarea Codului de etică al judecătorului;

e) conduita profesională înaltă a personalului instanţelor judecătoreşti;

f) perfecţionarea continuă a performanţelor judecătorilor şi ale personalului instanţelor judecătoreşti.

[…]

(9) Volumul, metodele, temeiurile şi procedura de verificare a activităţii organizatorice a instanţelor judecătoreşti la înfăptuirea justiţiei se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii.”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental (M.O., 2015, nr.224-233, art.455) sunt următoarele:

Articolul 10

Procedura contencioasă în faţa Curţii Europene

“(1) După o notificare oficială parvenită din partea Curţii Europene cu privire la depunerea unei cereri individuale, Agentul guvernamental solicită autorităţilor materiale şi comentarii cu privire la circumstanţele de fapt şi de drept, explicându-le totodată riscurile şi perspectiva cazului. Autorităţile, indiferent de statutul acestora, sunt obligate să transmită informaţiile solicitate şi actele privind procedurile desfăşurate în faţa acestora, indiferent de stadiul în care se află, în termenele şi condiţiile stabilite de Agentul guvernamental.

(2) În cazul în care materialele şi comentariile solicitate sunt atribuite la secretul de stat, la categoria informaţiei cu accesibilitate limitată ori conţin date cu caracter personal, acestea vor fi transmise Agentului guvernamental în condiţiile stabilite de lege.

(3) Comentariile autorităţilor prezentate Agentului guvernamental pot fi folosite exclusiv în procedurile în faţa Curţii Europene.

[…]”

Articolul 11

Soluţionarea pe cale amiabilă a cauzei aflate pe rolul Curţii Europene

“(1) Soluţionarea amiabilă a unei cauze aflate pe rolul Curţii Europene poate fi iniţiată doar după o notificare oficială parvenită din partea Curţii Europene şi poate fi derulată concomitent cu procedura prevăzută la art.10, care se aplică în modul corespunzător.

[...]

(3) Procedura de soluţionare amiabilă este confidenţială şi se încheie prin semnarea de declaraţii mutuale propuse cu asistenţa Curţii Europene ori a unui acord scris între Agentul guvernamental şi reclamant sau reprezentantul acestuia. Clauzele acordului se stabilesc în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze în parte şi sunt coordonate în prealabil cu Guvernul şi/sau cu alte autorităţi cărora li se atribuie pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului.

[...]”

Articolul 12

Declaraţia unilaterală

“(1) În cazul în care reclamantul a refuzat soluţionarea amiabilă a cauzei aflate pe rolul Curţii Europene sau în cazurile în care o asemenea procedură nu poate fi iniţiată ori nu este posibilă, Agentul guvernamental poate formula o declaraţie unilaterală, prin care recunoaşte expres existenţa unei încălcări a Convenţiei şi se obligă să întreprindă toate măsurile de remediere necesare.

(2) Declaraţia unilaterală este consultată în prealabil cu Guvernul şi/sau cu alte autorităţi cărora li se atribuie pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului.

[...]”

12. Prevederile relevante ale Regulamentului prvind organizarea şi funcţionarea Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.650 din 26 mai 2016 (M.O., 2016, nr.151-155, art.718), sunt următoarele:

“1. Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti (în continuare – Regulament) stabileşte statutul juridic, misiunea, funcţiile, atribuţiile, drepturile şi modul de organizare a activităţii Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti (în continuare – Agenţia), precum şi locul acesteia în structura administraţiei publice centrale.

2. Agenţia este autoritate administrativă în subordinea Ministerului Justiţiei, cu statut de persoană juridică de drept public, dispune de ştampilă cu denumirea sa în limba de stat, precum şi de conturi trezoreriale.

3. Agenţia îşi exercită atribuţiile cu respectarea strictă a garanţiilor şi independenţei sistemului judecătoresc, fără nici un amestec în înfăptuirea justiţiei.

[...]

7. Agenţia asigură activitatea organizatorică şi administrativă a judecătoriilor şi a curţilor de apel (în continuare – instanţe judecătoreşti), în limitele competenţelor stabilite.

8. În scopul realizării misiunii sale, Agenţia exercită următoarele funcţii de bază:

1) asigură activitatea organizatorică a instanţelor judecătoreşti;

2) ţine evidenţa şi analiza statisticii judiciare;

3) dezvoltă sistemul informaţional judiciar;

4) gestionează activitatea de instruire a personalului secretariatelor instanţelor judecătoreşti;

5) organizează activitatea de management financiar, controlul şi auditul intern în cadrul instanţelor judecătoreşti;

6) îndeplineşte alte funcţii atribuite în competenţa Agenţiei, conform legislaţiei.

9. Agenţia are următoarele atribuţii:

1) în domeniul asigurării activităţii organizatorice a instanţelor judecătoreşti:

a) elaborează propuneri pentru eficientizarea şi uniformizarea activităţii instanţelor judecătoreşti;

b) avizează proiecte de acte legislative şi normative, precum şi înaintează propuneri pentru elaborarea proiectelor de acte legislative şi normative corespunzătoare domeniilor sale de competenţă;

c) participă la elaborarea şi implementarea documentelor de politici şi întocmirea rapoartelor privind implementarea acestora;

d) asigură instanţele judecătoreşti cu sedii şi condiţii adecvate de muncă, potrivit standardelor în domeniu;

e) coordonează planificarea investiţiilor şi reparaţiilor capitale pentru instanţele judecătoreşti şi coordonează alocarea fondurilor de la bugetul de stat în acest scop;

f) coordonează procesul de reorganizare a sistemului instanţelor judecătoreşti;

g) acordă asistenţă metodică privind ţinerea evidenţei legislaţiei şi a practicii judiciare, precum şi publică studii în domeniu;

h) monitorizează modul de efectuare a lucrărilor de arhivă şi secretariat;

2) în domeniul statisticii judiciare:

a) dezvoltă mecanismul şi regulile de ţinere a statisticii judiciare;

b) efectuează colectarea, analiza şi sistematizarea datelor privind statistica judiciară;

c) verifică corectitudinea întocmirii rapoartelor statistice prezentate de instanţele judecătoreşti, precum şi a rapoartelor statistice generate de Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor;

d) asigură ţinerea evidenţei, păstrării şi stocării rapoartelor statistice generalizate şi a informaţiei aferente prezentate de către instanţele judecătoreşti;

e) colectează, verifică, stochează şi ţine evidenţa fişelor de evidenţă statistică a inculpaţilor şi a taloanelor de control prezentate de instanţele judecătoreşti şi a listelor acestora, precum şi asigură corespunderea numărului de fişe de evidenţă a inculpaţilor cu numărul de condamnaţi din rapoartele statistice;

f) colectează şi generalizează altă informaţie ce ţine de statistica judiciară prezentată de instanţele de judecată;

g) acordă asistenţă şi sprijin metodologic personalului instanţelor judecătoreşti în ceea ce priveşte evidenţa, generalizarea şi analiza statisticii judiciare;

h) examinează cererile şi adresările instituţiilor interesate şi reprezentanţilor societăţii civile privind furnizarea informaţiei statistice;

i) întocmeşte rapoartele trimestriale şi anuale cu privire la statistica judiciară şi le prezintă pentru informare Curţii Supreme de Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii şi altor organe interesate, precum şi le publică pe pagina web oficială a Ministerului Justiţiei şi pe portalul instanţelor judecătoreşti;

3) în domeniul sistemului informaţional judiciar:

a) administrează sistemul informaţional judiciar;

b) asigură mentenanţa şi dezvoltarea sistemului informaţional judiciar, corespunderea acestuia cu prevederile legislaţiei;

c) examinează adresările instanţelor judecătoreşti referitor la erorile din Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor şi coordonează efectuarea modificărilor, rectificărilor solicitate, pentru a asigura corespunderea acestuia cu cerinţele stabilite de legislaţie;

d) monitorizează permanent repartizarea aleatorie a dosarelor în instanţele judecătoreşti;

e) elaborează rapoarte lunare privind repartizarea aleatorie a dosarelor în instanţele judecătoreşti şi le publică pe portalul instanţelor judecătoreşti;

f) prezintă informaţia necesară ministrului justiţiei, în calitatea sa de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, şi întocmeşte sesizările privind suspiciunile de manipulare în procesul de repartizare aleatorie a dosarelor pentru a fi prezentate Consiliului Superior al Magistraturii;

g) participă la elaborarea şi implementarea documentelor de politici în privinţa sistemului informaţional judiciar şi întocmeşte rapoarte privind implementarea acestora;

h) prezintă propuneri privind elaborarea, modificarea, completarea cadrului legal în domeniul sistemului informaţional judiciar, precum şi participă la avizarea regulamentelor Consiliului Superior al Magistraturii, a altor regulamente şi acte normative ce reglementează acest domeniu;

i) gestionează activitatea de creare, exploatare şi ţinere a conţinutului informaţional al Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, precum şi asigură controlul asupra funcţionalităţii acestuia;

j) elaborează rapoarte anuale privind funcţionarea portalului instanţelor judecătoreşti;

k) coordonează activitatea de asigurare a instanţelor judecătoreşti cu echipament tehnic şi programe necesare pentru funcţionarea sistemului informaţional judiciar;

l) acordă asistenţă metodologică şi asigură instruirea personalului instanţelor judecătoreşti în scopul utilizării sistemului informaţional judiciar;

4) în domeniul de gestionare a activităţii de instruire a personalului secretariatelor instanţelor judecătoreşti:

a) identifică necesităţile de instruire a personalului secretariatelor instanţelor judecătoreşti;

b) solicită de la instanţele judecătoreşti informaţia privind delegarea personalului secretariatelor instanţelor judecătoreşti la cursurile de instruire;

c) acumulează, generalizează şi remite către organizatorii cursurilor de instruire şi instanţele judecătoreşti informaţia privind personalul desemnat al secretariatelor instanţelor judecătoreşti şi formarea grupurilor pentru participarea la cursurile de instruire;

5) în domeniul managementului financiar, controlului şi auditului intern în cadrul instanţelor judecătoreşti:

a) efectuează auditul intern în cadrul instanţelor judecătoreşti conform Legii nr.229 din 23 septembrie 2010 privind controlul financiar public intern şi alte acte normative;

b) prezintă pentru informare Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii rapoartele misiunilor de audit intern în cadrul judecătoriilor şi curţilor de apel;

c) acordă suport consultativ instanţelor judecătoreşti pentru asigurarea eficacităţii sistemului de management financiar şi control;

d) oferă recomandări pentru îmbunătăţirea managementului financiar şi control;

e) elaborează propuneri pentru îmbunătăţirea cadrului normativ privind finanţarea instanţelor judecătoreşti;

f) supraveghează utilizarea corectă, conform destinaţiei, a mijloacelor financiare alocate instanţelor judecătoreşti;

6) în alte domenii:

a) stabileşte şi menţine relaţiile cu autorităţile publice, precum şi cu alte organe, instituţii şi organizaţii, inclusiv cu cele de peste hotare, pentru a îmbunătăţi organizarea activităţii instanţelor judecătoreşti şi pentru a spori eficienţa activităţii Agenţiei;

b) prezintă informaţia necesară ministrului justiţiei, în calitatea sa de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, la întocmirea sesizărilor privind faptele judecătorilor care pot constitui abateri disciplinare;

c) primeşte cetăţenii în audienţă şi examinează petiţiile acestora, în limitele competenţelor funcţionale.

[…]

17. Agenţia conlucrează cu autorităţile publice şi instanţele judecătoreşti, precum şi cu alte organe, instituţii şi organizaţii în problemele ce ţin de competenţa sa, inclusiv cu autorităţi şi instituţii internaţionale.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

13. Autorul sesizării consideră că, prin exercitarea de către Ministerul Justiţiei a controlului asupra judecătoriilor şi Curţilor de apel în probleme organizatorice, precum şi prin obligarea instanţelor de judecată de a transmite Agentului guvernamental comentarii şi consultaţii solicitate în cazul unei notificări oficiale parvenite din partea Curţii Europene cu privire la depunerea unei cereri individuale, se aduce atingere principiului constituţional al separării puterilor în stat, garantat de art.6.

14. De asemenea, autorul sesizării susţine că dispoziţiile articolului 55 alin.(1) din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995, potrivit cărora “Ministerul Justiţiei exercită controlul asupra judecătoriilor şi Curţilor de apel în probleme organizatorice”, contravin prevederilor articolului 23/1 alin.(1) din aceeaşi lege, care specifică faptul că “independenţa instanţelor judecătoreşti reprezintă independenţa organizaţională şi funcţională a acestora, care este realizată prin autoadministrare judecătorească”. Or, în conformitate cu articolul 1 alin.(2) din Legea nr.947 din 19 iulie 1996, Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească. Astfel, în opinia autorului sesizării, printr-o interpretare rezonabilă, articolul 55 alin.(1) din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 este neconstituţional.

15. Totodată, autorul susţine că dispoziţiile articolelor 10 alin.(1), 11 alin.(3) şi 12 alin.(2) din Legea nr.151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental contravin prevederilor articolelor 119 şi 120 din Constituţie, deoarece obligă judecătorii, care s-au pronunţat într-o cauză, să revină asupra opiniei lor pentru a prezenta comentarii referitoare la circumstanţele de fapt şi de drept solicitate de către Agentul guvernamental, în contextul cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene, sau opiniile sale referitoare la acordurile pe care le poate încheia Agentul cu un reclamant în cazul soluţionării pe cale amiabilă a unei cauze.

16. Potrivit autorului sesizării, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 6, 114, 116 alin.(1), 119, 120 şi 123 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea relevă următoarele.

18. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor şi a hotărârilor Guvernului, în speţă a Legii nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, Legii nr.151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental şi Hotărârii Guvernului nr.650 din 26 mai 2016 cu privire la organizarea şi funcţionarea Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea menţionează că articolele 25 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează Curtea Supremă de Justiţie cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

20. Curtea menţionează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

21. În speţă, Curtea reţine că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie articolul 55 alin.(1) din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, articolele 10 alin.(1), 11 alin.(3) şi 12 alin.(2) din Legea nr.151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental şi Hotărârea Guvernului nr.650 din 26 mai 2016 cu privire la organizarea şi funcţionarea Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti, în partea ce ţine de 1) dreptul Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti din subordinea Ministerului Justiţiei de a exercita controlul asupra judecătoriilor şi Curţilor de apel în probleme organizatorice şi 2) obligarea instanţelor judecătoreşti de a prezenta actele şi informaţiile solicitate de către Agentul guvernamental.

22. Curtea observă că deşi autorul sesizării invocă pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), care enunţă elementele definitorii ale statului, 6 “Separaţia şi colaborarea puterilor”, 114 “Înfăptuirea justiţiei”, 116 “Statutul judecătorilor”, 119 “Folosirea căilor de atac”, 120 “Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive” şi 123 “Atribuţiile [Consiliului Superior al Magistraturii]” din Constituţie, în esenţă, susţine că prevederile contestate încalcă principiile constituţionale privind separaţia puterilor în stat şi independenţa justiţiei.

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, potrivit principiului separaţiei puterilor (legislativă, executivă şi judecătorească), nici una dintre cele trei puteri nu prevalează asupra celeilalte, nu se subordonează una alteia şi nu îşi asumă prerogative specifice celorlalte. Cu toate acestea, separaţia puterilor nu este una rigidă, absolută, deoarece ar conduce la blocaje şi dezechilibre instituţionale. De aceea, în arhitectura instituţională a statului, principiul separaţiei puterilor în stat ia forma delimitării unor autorităţi publice independente (una faţă de cealaltă), cu prerogative diferite (prin care se realizează activităţi specifice), dar şi a colaborării dintre puteri dublată de controlul reciproc (HCC nr.23 din 9 noiembrie 2011, §§ 17-18).

24. La fel, Curtea a relevat că principiul echilibrului instituţional, cunoscut astăzi sub denumirea “checks and balances” (în traducere aproximativă din limba engleză însemnând “sistemul de frâne şi contrabalanţe”), stă la baza democraţiei şi presupune echilibrul puterilor şi controlul lor reciproc, astfel încât puterile statale să aibă aproximativ aceeaşi pondere, adică să fie echilibrate, pentru a se putea limita reciproc, evitând astfel ca puterea statală să fie folosită în mod abuziv. Acest sistem de frâne şi contrabalanţe reprezintă condiţia sine qua non a democraţiei moderne, împiedicând omnipotenţa legislativului, pe cea a executivului sau a judiciarului.

25. În acelaşi timp, în Hotărârea nr.23 din 25 iulie 2016, Curtea a reliefat că: “[…] Pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle pe care le are, puterea judecătorească trebuie să fie independentă faţă de puterea legislativă şi cea executivă, fapt care implică libertate faţă de orice influenţă care poate fi exercitată de acestea. Independenţa puterii judecătoreşti este elementul-cheie în ceea ce priveşte garantarea drepturilor şi libertăţilor omului în conformitate cu legea şi, prin urmare, nu reprezintă un scop în sine” (§§ 56-57).

26. Examinând sesizarea, Curtea menţionează că, potrivit prevederilor articolului 55 alin.(1) din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, Ministerul Justiţiei exercită controlul asupra judecătoriilor şi Curţilor de apel în probleme organizatorice.

27. Curtea observă că exercitarea funcţiilor de gestionare în acest domeniu este asigurată de către Agenţia de administrare a instanţelor judecătoreşti, din subordinea Ministerului Justiţiei, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulamentul său, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.650 din 26 mai 2016. Astfel, pct.9 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti prevede în mod expres şi exhaustiv care sunt atribuţiile Agenţiei în domeniul asigurării activităţii organizatorice a instanţelor judecătoreşti, în domeniul statisticii judiciare, în domeniul sistemului informaţional judiciar, în domeniul de gestionare a activităţii de instruire a personalului secretariatelor instanţelor judecătoreşti şi în domeniul managementului financiar, controlului şi auditului intern în cadrul instanţelor judecătoreşti.

28. În acest sens, sub aspectul atribuţiilor Agenţiei, din dispoziţiile punctului 3 din acelaşi regulament, Curtea constată că Agenţia este obligată să îşi exercite atribuţiile cu respectarea strictă a garanţiilor şi independenţei sistemului judecătoresc, fără nici un amestec în înfăptuirea justiţiei.

29. Totodată, Curtea observă că, potrivit articolului 7/2 din Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, verificarea activităţii organizatorice a instanţelor judecătoreşti la înfăptuirea justiţiei se efectuează de către Consiliul Superior al Magistraturii, şi nu de către Ministerul Justiţiei.

30. Aşadar, Curtea reţine că în speţă nu se aduce atingere dispoziţiilor articolelor 114 şi 116 alin.(1) din Constituţie, care consacră principiul independenţei judecătorilor, fără de care nu se poate vorbi de o activitate autentică de înfăptuire a justiţiei. Or, realizarea principiului independenţei judecătorului, pus la baza autonomiei puterii judecătoreşti, se asigură prin procedura de înfăptuire a justiţiei, precum şi prin modul de numire, suspendare, demisie şi eliberare din funcţie a judecătorului.

31. Prin urmare, Curtea reţine că abilitarea Ministerului Justiţiei, în particular a Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti, de a exercita controlul asupra judecătoriilor şi Curţilor de apel în probleme organizatorice vizează o problemă de oportunitate [fapt desprins şi din argumentele autorului sesizării, conform cărora nu ar fi necesar un astfel de control], şi nu de constituţionalitate. De altfel, un act normativ poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care se atestă o legătură indisolubilă de conţinut între prevederile abordate sub aspectul neconstituţionalităţii şi normele Legii Supreme.

32. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolelor 10 alin.(1), 11 alin.(3) şi 12 alin.(2) din Legea nr.151 din 30 iulie 2015, în partea ce ţine de obligarea instanţelor judecătoreşti de a prezenta actele şi informaţiile solicitate de către Agentul guvernamental, sub aspectul separării puterilor în stat, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a subliniat că, potrivit articolului 6 din Constituţie, deşi în Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate, ele totodată sunt obligate să colaboreze în exercitarea prerogativelor ce le revin (HCC nr.34 din 11 iulie 1996).

33. În acest sens, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile articolului 5 din Legea nr.151 din 30 iulie 2015, Agentul guvernamental reprezintă Republica Moldova la Curtea Europeană, întreprinde măsuri pentru prevenirea constatării de către Curtea Europeană a încălcărilor Convenţiei Europene în cauzele îndreptate împotriva Republicii Moldova, întreprinde măsuri pentru remedierea pretinselor încălcări ale Convenţiei şi pentru repararea prejudiciilor cauzate, precum şi propune autorităţilor pentru adoptare măsuri de implementare adecvată a Convenţiei şi de aplicare a standardelor de respectare a drepturilor omului instituite prin jurisprudenţa Curţii Europene.

34. Astfel, Curtea constată că, ţinând cont de principiul constituţional al colaborării loiale între instituţiile şi autorităţile statului, legiuitorul a instituit o obligaţie în sarcina autorităţilor, inclusiv a instanţelor judecătoreşti, să prezente actele şi informaţiile solicitate de Agentul guvernamental. Prin urmare, este evident că instituţiile şi autorităţile statului trebuie să colaboreze la realizarea sarcinii de reprezentare a Republicii Moldova la Curtea Europeană, în această formulă concretizându-se şi principiul echilibrului între puterile statului.

35. Totodată, Curtea menţionează că prevederile contestate circumscriu eforturile de identificare a unor repere concrete menite să pună în practică colaborarea loială. Astfel, instanţele judecătoreşti puse în situaţia de a colabora trebuie să contribuie la configurarea principiului loialităţii, în măsura în care nu s-ar aduce atingere principiului independenţei judecătorului în înfăptuirea acutului de justiţie şi caracterului definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti.

36. Prin urmare, având în vedere raţionamentele enunţate supra, Curtea reţine că sesizarea este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de către Curtea Supremă de Justiţie pentru controlul constituţionalităţii articolului 55 alineatul (1) din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească şi Hotărârii Guvernului nr.650 din 26 mai 2016 cu privire la organizarea şi funcţionarea Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti, precum şi a articolelor 10 alin.(1), 11 alin.(3) şi 12 alin.(2) din Legea nr.151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.