Decizie nr.4 din 04.12.2012 privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea cu privire la libertatea de exprimare (Sesizarea nr.22a/2012)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii unor

prevederi din Legea cu privire la libertatea de exprimare

(Sesizarea nr.22a/2012)

nr. 4  din  04.12.2012

 (în vigoare 04.12.2012) 

Monitorul Oficial nr.273-279 art.29 din 28.12.2012

* * *

Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Victor PUŞCAŞ, judecător-raportor,

Dl Dumitru PULBERE,

Dl Petru RAILEAN,

Dna Elena SAFALERU,

Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Avînd în vedere sesizarea depusă la 13 iulie 2012, înregistrată la aceeaşi dată,

Examinînd sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberînd în şedinţă plenară închisă,

Pronunţă următoarea decizie:

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 13 iulie 2012, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de deputatul în Parlament dl Serghei Sîrbu, privind controlul constituţionalităţii articolului 15 alin.(2), articolului 17, articolului 18 alin.(2) lit.g) şi articolului 18 alin.(4) lit.c) din Legea nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare.

2. Autorul sesizării a pretins, în special, că, în contradicţie cu articolele 1, 6, 20, 26, 53, 54, 66, 114, 115 şi 116 din Constituţie, aplicarea procedurii prealabile, prin care cetăţeanul, care se consideră vătămat într-un drept al său, este obligat în cauzele de defăimare şi de apărare a vieţii private şi familiei să depună cerere prealabilă înainte de a se adresa în instanţa de judecată, reprezintă o restrîngere a drepturilor de acces liber la justiţie, la apărare şi la un recurs efectiv.

3. În şedinţă, avînd în vedere concluziile Curţii expuse în Hotărîrea recentă nr.14 din 15 noiembrie 2012, autorul a considerat inutile unele pretenţii din sesizarea sa şi, în consecinţă, a renunţat la controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 15 alin.(2), cu excepţia ultimei propoziţii, articolului 17, cu excepţia alin.(4), articolului 18 alin.(2) lit.g) şi articolului 18 alin.(4) lit.c) din Legea cu privire la libertatea de exprimare.

4. În şedinţa publică a Curţii, reprezentanţii Parlamentului şi Guvernului au opinat că Hotărîrea nr.14 din 15 noiembrie 2012 vizează procedura prealabilă pentru care se solicită exercitarea controlului constituţionalităţii în prezenta cauză, iar cerinţele autorului, enunţate în cadrul şedinţei, sînt diferite de cele iniţiale, din care cauză pot face obiectul doar al unei noi sesizări.

5. Curtea reţine că, în demersul său, autorul sesizării a reieşit din prevederile art.31 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, potrivit cărora subiectul este în drept să modifice temeiul sau obiectul sesizării, să renunţe la sesizare parţial sau total.

6. Curtea atestă că normele menţinute de autorul sesizării în şedinţa din 4 decembrie 2012 pentru controlul constituţionalităţii sînt cuprinse în sesizare şi au constituit obiectul examinării de către Curtea Constituţională în prezenta cauză sub un alt unghi – cel al caracterului obligatoriu sau opţional al procedurii prealabile. Fiind contestate prin altă prismă însă, aceste norme necesită o nouă examinare.

7. Astfel, ultima propoziţie din art.15 alin.(2) din Legea nr.64 nu se referă la obligativitatea procedurii prealabile, ci prevede posibilitatea şi data-limită de restabilire a termenului de prescripţie pentru depunerea cererii prealabile. Luată separat, norma art.17 alin.(4) din Legea nr.64 reglementează un alt domeniu, interzicînd adresarea în instanţă cu alte pretenţii, suplimentare, decît cele expuse în cererea prealabilă, în special, pretenţii privind repararea prejudiciilor.

8. În astfel de circumstanţe, Curtea reţine că aspectele reglementate de normele menţionate mai sus reprezintă un alt obiect, pentru care sînt necesare alte investigaţii şi alte argumente din partea Curţii, precum şi a participanţilor la proces. Această concluzie a Curţii este cu atît mai justificată, cu cît autorul nu a expus în sesizare motivele pentru care consideră că termenul de prescripţie şi obiectul cererii prealabile, vizate în ultima propoziţie din art.15 alin.(2) şi art.17 alin.(4) din Legea nr.64, nu corespund Constituţiei.

9. În temeiul celor enunţate, Curtea conchide că ultima propoziţie din art.15 alin.(2) şi art.17 alin.(4) din Legea nr.64, menţinute de către autor pentru controlul constituţionalităţii, pot constitui numai obiectul unei alte sesizări, pe care subiectul este în drept să o depună la Curtea Constituţională.

10. Avînd în vedere că prin modificarea obiectului sesizării autorul şi-a retras parţial sesizarea, iar partea rămasă a obiectului sesizării nu poate fi examinată în prezenta cauză, Curtea decide sistarea cauzei.

În baza celor expuse, conducîndu-se de prevederile art.26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.60 lit.a), art.61 alin.(1) şi alin.(3) şi art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 15 alin.(2), cu excepţia ultimei propoziţii, articolului 17, cu excepţia alin.(4), articolului 18 alin.(2) lit.g) şi articolului 18 alin.(4) lit.c) din Legea nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare.

2. Se explică autorului sesizării că el este în drept să înainteze o nouă sesizare pentru controlul constituţionalităţii ultimei propoziţii din art.15 alin.(2) şi a prevederilor art.17 alin.(4) din Legea nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare.

3. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.