Decizie nr.4 din 19.01.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din alineatul (1) articolul 264 din Codul penal al Republicii Moldova (stabilirea gradului de vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din alineatul (1)

articolul 264 din Codul penal al Republicii Moldova

nr. 4  din  19.01.2017

 (în vigoare 19.01.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 253-264 art. 80 din 21.07.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 2 ianuarie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 ianuarie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” din articolul 264 alin.(1) din Codul penal, ridicată de către avocatul Alexandru Bot în dosarul nr.1-1616/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 2 ianuarie 2017 de către judecătorul Veniamin Chihai din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, se află cauza penală nr.1-1616/16 privind învinuirea lui T.I. de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 264 alin.(1) din Codul penal.

4. În cadrul şedinţei de judecată din 26 decembrie 2016, avocatul Alexandru Bot a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” din articolul 264 alin.(1) din Codul penal.

5. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 72

Categorii de legi

“(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

[…]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

n) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;”

7. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în M.O., 2009, nr.72-74, art.195) sunt următoarele:

Articolul 151

Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii

“(1) Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

[…]”

Articolul 152

Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii

“(1) Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care nu este periculoasă pentru viaţă şi nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătăţii, fie de o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă,

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 5 ani.

[…]”

Articolul 264

Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor

de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport

“(1) Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar (M.O., 2016, nr.157-162, art.316) sunt următoarele:

Articolul 65

Formele de organizare a activităţii de expertiză judiciară

“[…]

(2) Sistemul instituţiilor publice de expertiză judiciară include instituţiile specializate ale Ministerului Justiţiei şi Ministerului Sănătăţii, subdiviziunile tehnico-criminalistice operative sau de expertiză judiciară ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale Centrului Naţional Anticorupţie. Statul poate crea şi alte instituţii publice de expertiză judiciară. Alte instituţii publice pot fi considerate instituţii de expertiză judiciară dacă au în statele de personal experţi judiciari specializaţi conform domeniilor de competenţă. Toate instituţiile publice de expertiză judiciară activează în baza propriilor regulamente aprobate conform prevederilor legale.”

9. Prevederile relevante ale Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 (M.O., 1995, nr.34, art.373) sunt următoarele:

Articolul 57

Expertiza medico-legală

“(1) Expertiza medico-legală înseamnă activitatea de rezolvare a problemelor cu caracter medical ce apar în timpul urmăririi penale sau examinării cauzei în instanţă judecătorească.

[…]

(3) Ministerul Sănătăţii exercită conducerea metodică a expertizei medico-legale.

[…]”

10. Prevederile relevante ale Regulamentului Ministerului Sănătăţii nr.99 din 27 iunie 2003 de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale, aprobat prin ordinul Ministrului Sănătăţii nr.99 din 27 iunie 2003 (M.O., 2003, nr.170-172, art.224), sunt următoarele:

“67. Criteriile de calificare a vătămărilor corporale medii sunt:

a) lipsa pericolului pentru viaţă;

b) lipsa tuturor consecinţelor, prevăzute de prezentul Regulament, cu referinţă la vătămările corporale grave;

c) dereglarea sănătăţii de lungă durată;

d) incapacitatea permanentă însemnată de muncă.

68. Medicul legist, la constatarea caracterului şi duratei bolii sau a dereglării sănătăţii cauzate de vătămarea corporală, reiese din datele medicale obiective, inclusiv concretizate în cadrul efectuării expertizei.

69. Printr-o dereglare a sănătăţii de lungă durată se subînţeleg consecinţele determinate nemijlocit de vătămare (maladii, dereglări de funcţii etc.), care au o durată de peste 3 (trei) săptămâni (mai mult de 21 zile).

70. Printr-o incapacitate permanentă şi însemnată de muncă trebuie înţeleasă o incapacitate generală de muncă în volum mai mare de 10%, dar nu mai mare de 33% (o treime).

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că sintagma “vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” din articolul 264 alin.(1) din Codul penal nu este definită în legea penală. Prin urmare, această sintagmă nu corespunde principiului legalităţii incriminării sub aspectul previzibilităţii legii penale şi poate să conducă la instaurarea arbitrarului judiciar.

12. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că Parlamentul nu a abilitat Ministerul Sănătăţii cu competenţa de a aproba Regulamentul nr.99 din 27 iunie 2003 de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale, fapt pentru care acesta nu poate fi luat în considerare la determinarea gradului mediu de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

13. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 1, 4, 7, 8, 15 şi 23, 66 şi 72 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Alexandru Bot în dosarul nr.1-1616/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” din articolul 264 alin.(1) din Codul penal.

18. Articolul 264 alin.(1) din Codul penal instituie răspunderea pentru încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

19. Curtea constată că autorul excepţiei invocă, în esenţă, că în lipsa reglementării în Codul penal a modului de stabilire a gradului de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi în lipsa delegării de către legislativ a competenţei către altă autoritate de a reglementa, nu poate fi aplicat Regulamentul Ministerului Sănătăţii nr.99 din 27 iunie 2003 de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale.

20. Curtea reţine că, în virtutea articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi a regimului de executare a acestora ţine de competenţa legislativului.

21. Curtea menţionează că, în speţă, textul “încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” desemnează urmările prejudiciabile ale infracţiunii prevăzute la articolul 264 alin.(1) din Codul penal.

22. În acelaşi timp, Curtea reţine că la articolul 151 alin.(1) din Codul penal se instituie răspunderea pentru vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente.

23. Corelativ, din articolul 152 alin.(1) din Codul penal se desprind următoarele trăsături distinctive ale vătămării medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii: 1) lipsa pericolului pentru viaţă; 2) lipsa urmărilor prejudiciabile caracteristice pentru vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; 3) dereglarea îndelungată a sănătăţii; 4) pierderea considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă.

24. Plecând de la aceste premise, Curtea relevă că înţelesul textului “vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” se deduce din articolul 152 din Codul penal.

25. Concomitent, Curtea observă în particular că textul criticat este dezvoltat în punctele 67-70 din Regulamentul Ministerului Sănătăţii nr.99 din 27 iunie 2003 de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale.

26. Prin urmare, Curtea reţine că pretinsa lipsă de previzibilitate a prevederii contestate este neîntemeiată.

27. Pe de altă parte, Curtea notează că într-un proces penal, pentru determinarea gravităţii vătămărilor corporale, se dispune expertiza medico-legală în baza ordonanţei organului de urmărire penală sau a încheierii instanţei judecătoreşti.

28. Sub acest aspect, în accepţiunea articolului 57 alin.(1) din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995, expertiza medico-legală înseamnă activitatea de rezolvare a problemelor cu caracter medical ce apar în timpul urmăririi penale sau examinării cauzei în instanţa judecătorească.

29. Curtea menţionează că principiile activităţii de expertiză judiciară, modul de realizare a expertizelor judiciare, statutul expertului judiciar, formele de organizare a activităţii de expertiză judiciară sunt stabilite în Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar.

30. Astfel, potrivit articolului 65 alin.(2) din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, sistemul instituţiilor publice de expertiză judiciară include instituţiile specializate ale Ministerului Justiţiei şi Ministerului Sănătăţii, subdiviziunile tehnico-criminalistice operative sau de expertiză judiciară ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale Centrului Naţional Anticorupţie.

31. Totodată, Curtea relevă că articolul 57 alin.(3) din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 stabileşte că Ministerul Sănătăţii exercită conducerea metodică a expertizei medico-legale.

32. Adiţional, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că competenţa normativă delegată intervine atunci când legea ordonă în mod expres sau când este determinată de imperativul aplicării legii.

33. Sintetizând cele reliefate supra, Curtea conchide că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii” din articolul 264 alineatul (1) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de către avocatul Alexandru Bot, în dosarul nr.1-1616/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.