Decizie nr.41 din 08.05.2018 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.49g/2018 şi nr.50g/2018 privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 326 alineatele (1) şi (1/1) din Codul penal (traficul de influenţă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.49g/2018 şi nr.50g/2018

privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 326

alineatele (1) şi (1¹) din Codul penal

(traficul de influenţă)

nr. 41  din  08.05.2018

 (în vigoare 08.05.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 256-265 art. 116 din 13.07.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

Dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

Dlui Aurel BĂIEŞU,

Dlui Igor DOLEA,

Dlui Victor POPA,

Dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizările depuse la 2 mai 2018 şi 7 mai 2018,

Înregistrate la aceleaşi date,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 8 mai 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 326 alineatele (1) şi (1¹) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ridicate de către dl avocat Alexandru Cebanaş, în dosarul nr.1-784/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, şi de către dl avocat Marin Postu, în dosarul nr.1-585/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională, pe 2 mai 2018, de către judecătorul Ion Morozan de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, şi, respectiv, pe 7 mai 2018, de către un complet de judecată din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru (dnii judecători Ludmila Barbos, Ion Chirtoaca şi Radu Grecu), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

3. Având în vedere identitatea de obiect referitoare la articolul contestat, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei penale nr.1-784/17

4. Pe 12 septembrie 2016, prin ordonanţa ofiţerului de urmărire penală din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie, a fost dispusă începerea urmăririi penale in rem, în legătură cu săvârşirea unui presupus trafic de influenţă, infracţiune prevăzută de articolul 326 alin.(1) din Codul penal.

5. Pe 16 noiembrie 2016, prin ordonanţa unui procuror din cadrul Procuraturii Anticorupţie, dl D. Şcarabnuţa a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 326 alin.(1) din Codul penal. Ulterior, pe 25 ianuarie 2017, actul de învinuire a fost completat.

6. Pe 6 februarie 2017, procurorul a trimis cauza penală la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în vederea examinării acesteia.

7. Pe 27 februarie 2018, dl avocat Alexandru Cebanaş a depus la cancelaria Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, o cerere prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 326 alin.(1) din Codul penal.

8. Prin încheierea din 25 aprilie 2018, instanţa de judecată a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

1. Circumstanţele cauzei penale nr.1-585/16

9. Pe 22 august 2016, dl S. Cîrlig a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 326 alin.(1¹) [Traficul de influenţă] din Codul penal prin ordonanţa unui procuror din cadrul Procuraturii Anticorupţie. Pe 12 septembrie 2017, procurorul a trimis cauza penală la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în vederea examinării acesteia.

10. Pe 28 februarie 2018, dl avocat Marin Postu a depus la cancelaria Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, o cerere prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “Promisiunea [...] unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, când respectiva persoană [...] susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat la alin.(1)” de la articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal.

11. Prin încheierea din 29 martie 2018, instanţa de judecată a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 15

Universalitatea

“Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”

Articolul 16

Egalitatea

“[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

13. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 326

Traficul de influenţă

“(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(1¹) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje enumerate la alin.(1), pentru aceasta sau pentru o altă persoană, când respectiva persoană are sau susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, în scopul indicat la alin.(1),

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[...]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorul sesizării nr.49g/2018 susţine că prevederile articolului 326 alin.(1) din Codul penal contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi principiului universalităţii, garantate de dispoziţiile 1 alin.(3), 15 şi 16 alin.(2) din Constituţie, deoarece organele de urmărire penală au investigat doar acţiunile clientului său, nu şi acţiunile altor persoane care ar fi implicate în săvârşirea infracţiunii. În acest sens, autorul excepţiei menţionează că prevederile contestate “distorsionează şi minimizează lupta cu corupţia mare, medie sau mică”, pentru că se “investighează doar fapta presupusului traficant de influenţă, şi nu a întregului lanţ de corupţie”. Ca o soluţie, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile articolului 326 din Codul penal trebuie declarate neconstituţionale, urmând ca acţiunile traficantului de influenţă să fie examinate prin prisma articolelor 42, 324 şi 325 din Codul penal.

15. Autorul sesizării nr.50g/2018 susţine că dispoziţiile articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal conţin formulări vagi şi imprevizibile, care pot fi aplicate în mod arbitrar. În acest sens, autorul sesizării menţionează că legea penală nu defineşte în mod clar statutul “persoanei care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice”, iar aplicarea acestui text de lege faţă de persoane private ar constitui o interpretare arbitrară a legii. De asemenea, autorul sesizării afirmă că textele “promisiunea” şi “susţine că are o influenţă” sunt redactate în mod imprecis, deoarece nu este clar în ce măsură sunt afectate valorile sociale ocrotite de legea penală, dacă cumpărătorul de influenţă nu îşi îndeplineşte promisiunea şi traficantul de influenţă nu influenţează pe nimeni. Prin urmare, autorul sesizării consideră că textele legale criticate contravin articolelor 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de către dl avocat Alexandru Cebanaş, în dosarul nr.1-784/17, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, şi, respectiv, de către dl avocat Marin Postu, în dosarul nr.1-585/16, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru. Acestea sunt formulate de către subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea reţine că obiectul sesizării nr.49g/2018 îl constituie articolul 326 alin.(1) din Codul penal. Cu privire la obiectul sesizării nr.50g/2018, Curtea constată că, deşi se solicită controlul constituţionalităţii articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal în integralitatea sa, în motivarea sesizării autorul face referire doar la textele “promisiunea” şi “persoană [...] susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice”.

20. De asemenea, Curtea constată că autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile contestate sunt contrare prevederilor articolelor 1 alin.(3), 15, 16 alin.(2), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

21. Cu privire la afirmaţiile autorului sesizării nr.49g/2018, potrivit căruia prevederile articolului 326 alin.(1) din Codul penal contravin dispoziţiilor articolelor 1 alin.(3), 15 şi 16 alin.(2) din Constituţie, Curtea constată că motivele prezentate în sesizare, aşa cum sunt prevăzute şi la § 14 din prezenta decizie, reprezintă chestiuni ce ţin de aplicarea legii în raport cu situaţiile de fapt. Acestea nu ţin de competenţa Curţii. Potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor. Astfel, competenţa aprecierii aplicării corecte a legii le revine instanţelor de judecată învestite prin lege cu atribuţii de control judecătoresc [articolul 114 din Constituţie].

22. Cel de-al doilea argument invocat de către autorul sesizării nr.49g/2018 se referă la oportunitatea reglementării infracţiunii de trafic de influenţă. Sub acest aspect, Curtea reţine că oportunitatea incriminării anumitor fapte în legislaţia penală îi este atribuită prin Constituţie legislatorului. Curtea nu are competenţa să intervină în opţiunea legislatorului de a incrimina sau nu o faptă penală, atât timp cât aceasta nu contravine valorilor fundamentale ale democraţiei.

23. Cu titlu de observaţie, Curtea constată că reglementarea traficului de influenţă ca infracţiune reprezintă o consecinţă a adoptării Legii nr.428 din 30 octombrie 2003 pentru ratificarea Convenţiei penale a Consiliului Europei privind corupţia şi a Legii nr.158 din 6 iulie 2007 pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei. Astfel, potrivit Raportului explicativ al Convenţiei penale a Consiliului Europei privind corupţia, prin incriminarea traficului de influenţă se urmăreşte ajungerea la cercul apropiat al oficialilor sau al partidului politic de care acesta aparţine şi contracararea conduitei corupte a persoanelor care se află aproape de putere şi încearcă să obţină avantaje datorită acestei situaţii, contribuind astfel la instaurarea unui climat de corupţie. Acest fapt le permite Părţilor Contractante să sancţioneze aşa-zisa “corupţie ambiantă” (background corruption), care subminează încrederea cetăţenilor în integritatea administraţiei publice (§64).

24. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea nr.49g/2018 nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii.

25. Cu referire la afirmaţiile autorului sesizării nr.50g/2018 potrivit cărora dispoziţiile articolului 326 alin.(1¹) din Codul penal nu definesc în mod clar statutul “persoanei care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice”, fapt care, în opinia sa, permite aplicarea arbitrară a acestui text de lege faţă de persoane private, Curtea constată că norma criticată utilizează formula generală “respectiva persoană” când se referă la traficantul de influenţă. Legislatorul nu impune condiţii speciale faţă de acest subiect.

26. Singura condiţie impusă de legislator pentru traficantul de influenţă este ca acesta să fie o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice. Astfel, traficantul de influenţă are poziţia unei persoane din exterior (“outsider”), în sensul că “el însuşi nu poate lua deciziile, însă se foloseşte în mod ilegal de influenţa sa reală sau pretinsă asupra altor persoane” (Raportul explicativ al Convenţiei penale a Consiliului Europei privind corupţia, § 66). De altfel, Curtea observă că în jurisprudenţa sa Curtea Supremă a Canadei a reţinut că noţiunea de “persoană care are sau pretinde că are influenţă” include în mod clar persoane din afara guvernului (R. v. Giguere, [1983] 2 S.C.R. 448).

27. În acest sens, raţiunea unor asemenea condiţii faţă de traficantul de influenţă este justificată de faptul că prin incriminarea acestei infracţiuni legislatorul a urmărit să sancţioneze persoanele din anturajul factorului de decizie susceptibil de influenţare. În sens restrâns, acest anturaj poate fi format în mare parte din persoane publice care-şi pot exercita influenţa asupra decidentului, cu condiţia ca această influenţă să nu se bazeze pe raporturi de subordonare. Privit lato sensu, anturajul decidentului în sensul traficului de influenţă se extinde la orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile generale ale unui traficant, aşa cum au fost descrise la § 26 supra şi după cum urmează la § 29 infra. Prin urmare, Curtea reţine că textul “persoană [...] susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice” de la articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal este redactat cu suficientă precizie, fiind conform cu dispoziţiile articolelor 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

28. Cu referire la argumentele autorului sesizării nr.50g/2018, potrivit cărora textele “promisiunea” şi “susţine că are o influenţă” de la articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal sunt redactate în mod imprecis, deoarece nu este clar în ce măsură sunt afectate valorile sociale ocrotite de legea penală dacă cumpărătorul de influenţă nu îşi îndeplineşte promisiunea şi traficantul de influenţă nu influenţează pe nimeni, Curtea reţine că problema abordată de autorul sesizării se rezumă la momentul de consumare a infracţiunii. În acest sens, Curtea menţionează că textul “promisiunea” de la articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal reprezintă una dintre modalităţile normative de săvârşire a infracţiunii prin care nu se incriminează orice promisiune făcută de cumpărătorul de influenţă traficantului de influenţă, ci promisiunea de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje. Interpretarea textuală a termenului “a promite” semnifică, în acest context, asumarea obligaţiei de a face ceva. De asemenea, Curtea observă că legislatorul nu a stabilit condiţii referitoare la forma de exteriorizare a promisiunii, este important ca aceasta să fie clară pentru traficantul de influenţă, fără a fi necesară acceptarea acesteia.

29. Pe de altă parte, Curtea observă că prin textul “susţine că are o influenţă” de la articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal legislatorul s-a referit la influenţa ipotetică a traficantului de influenţă faţă de factorul de decizie susceptibil de influenţare. În acest sens, Curtea reţine că raţiunea unei asemenea reglementări se bazează pe faptul că infracţiunea de trafic de influenţă nu se referă doar la influenţa reală, ci se extinde şi în privinţa cazurilor când doar se susţine existenţa unei influenţe care încă nu a fost exercitată. De asemenea, Curtea constată că această pretinsă influenţă a traficantului nu cade sub incidenţa legii penale atât timp cât ea nu este însoţită de pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană. Mai mult, influenţa pe care traficantul pretinde că o are asupra decidentului trebuie să fie credibilă pentru cumpărătorul de influenţă şi, în acelaşi timp, realizabilă, neavând importanţă dacă influenţa este exercitată sau dacă produce rezultatul scontat, fapt care presupune că infracţiunile prevăzute de articolul 326 alineatele (1) şi (1¹) din Codul penal sunt formale.

30. Curtea reţine că incriminarea traficului de influenţă corespunde principiului necesităţii sancţionării, având în vedere că prin înţelegerea stabilită (quid pro quo) cumpărătorul de influenţă crede că influenţa va fi exercitată în mod efectiv de către traficant şi ca rezultat persoana publică va adopta o decizie favorabilă pentru acesta. În consecinţă, Curtea menţionează că înţelegerea dintre cumpărătorul de influenţă şi traficantul de influenţă are relevanţă sub aspect penal, deoarece această înţelegere are la bază scopul de a corupe. Astfel, legislatorul a considerat că negocierea în sine a influenţei creează o neîncredere a cetăţenilor în imparţialitatea persoanelor publice, fapt care reclamă reglementarea infracţiunii într-un mod independent de producerea anumitor consecinţe (e.g. acceptarea promisiunii; realizarea influenţei).

31. Aşadar, Curtea reţine că dispoziţiile contestate sunt redactate cu suficientă precizie, în conformitate cu prevederile articolelor 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie. Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea nr.50g/2018 este neîntemeiată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate:

- a articolului 326 alin.(1) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002;

- a textelor “promisiunea” şi “persoană [...] susţine că are o influenţă asupra unei persoane publice” de la articolul 326 alin.(1¹) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002,

ridicate de către dl avocat Alexandru Cebanaş, în dosarul nr.1-784/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, şi de către dl avocat Marin Postu, în dosarul nr.1-585/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.