Decizie nr.43 din 05.04.2019 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.57g/2019 şi nr.65g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 196 din Codul de procedură penală (atacarea hotărârilor privind măsurile preventive)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.57g/2019 şi nr.65g/2019 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 196 din Codul de procedură penală

(atacarea hotărârilor privind măsurile preventive)

nr. 43  din  05.04.2019

 (în vigoare 05.04.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.193-202 art. 124 din 14.06.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizările depuse pe 26 martie 2019 şi, respectiv,

pe 1 aprilie 2019,

Înregistrate pe aceleaşi date,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 5 aprilie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 196 din Codul de procedură penală, ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr.10r-127/19 şi în dosarul nr.10r-1144/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost depuse la Curtea Constituţională pe 26 martie 2019 şi, respectiv, pe 1 aprilie 2019, de către un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Gheorghe Iovu, Alexandru Gafton şi Ghenadie Morozan), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuind-i numărul “57g/2019”.

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei penale nr.10r-127/19

4. Pe 17 octombrie 2018, dl Marcel Lungu a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o plângere privind anularea ordonanţei procurorului Ghenadie Pîrlii din cadrul Procuraturii Generale din 15 octombrie 2018 referitoare la prelungirea măsurii preventive a obligaţiei de a nu părăsi ţara, pentru o perioadă de 60 de zile. Prin încheierea judecătorului de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 5 decembrie 2018, plângerea a fost respinsă.

5. Pe 13 decembrie 2018, dl Marcel Lungu a atacat cu recurs această încheiere a judecătorului de instrucţie.

6. În şedinţa de judecată, dl Marcel Lungu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 196 din Codul de procedură penală. Potrivit dispoziţiilor contestate, ordonanţa procurorului cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu plângere în faţa judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărătorul ori reprezentantul său legal. Hotărârea judecătorului de instrucţie sau a instanţei cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu recurs în faţa instanţei ierarhic superioare, iar în cazul Curţii Supreme de Justiţie, recursul se examinează de alţi trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie.

7. Prin încheierea din 19 martie 2019, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

2. Circumstanţele cauzei penale nr.10r-1144/18

8. Pe 20 august 2018, dl Marcel Lungu a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o plângere privind anularea ordonanţei din 17 august 2018 a procurorului Ion Teţcu, din cadrul Procuraturii Generale, referitoare la prelungirea măsurii preventive a obligaţiei de a nu părăsi ţara pentru o perioadă de 30 de zile. Prin încheierea din 13 noiembrie 2018 a judecătorului de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, plângerea a fost respinsă.

9. Pe 28 noiembrie 2018, dl Marcel Lungu a atacat cu recurs această încheiere a judecătorului de instrucţie.

10. În şedinţa de judecată, dl Marcel Lungu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 196 din Codul de procedură penală.

11. Prin încheierea din 19 martie 2019, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

“Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

13. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 196

Atacarea hotărârilor privind măsurile preventive

“(1) Ordonanţa procurorului cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu plângere judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărătorul ori reprezentantul său legal.

(2) Hotărârea judecătorului de instrucţie sau a instanţei cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară, iar în cazul Curţii Supreme de Justiţie, recursul se examinează de alţi trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că dispoziţiile contestate de la articolul 196 din Codul de procedură penală, care prevăd atacarea hotărârilor privind măsurile preventive, nu corespund exigenţelor calităţii legii, pentru că nu reglementează cu suficientă claritate calea ordinară de atac prin recursul ordinar a încheierii judecătoreşti privind respingerea plângerii înaintate de către bănuit/învinuit împotriva ordonanţei procurorului privind prelungirea măsurii preventive a obligaţiei de a nu părăsi ţara.

15. În opinia autorului excepţiei, această omisiune de a reglementa calea ordinară de atac (recursul ordinar) este contrară prevederilor articolelor 4, 16, 20, 21, 23, 27, 28, 53, 54 şi 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr.10r-127/19 şi în dosarul nr.10r-1144/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, sesizările sunt formulate de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 196 din Codul de procedură penală, care prevede următoarele:

“(1) Ordonanţa procurorului cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu plângere judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărătorul ori reprezentantul său legal.

(2) Hotărârea judecătorului de instrucţie sau a instanţei cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară, iar în cazul Curţii Supreme de Justiţie, recursul se examinează de alţi trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie.”

20. Cu privire la critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia articolul 196 din Codul de procedură penală îngrădeşte dreptul de exercitare a căilor de atac, pentru că nu prevede calea de atac a recursului ordinar împotriva încheierilor judecătorului de instrucţie privind respingerea plângerii împotriva ordonanţei procurorului de prelungire a măsurii preventive a obligaţiei de a nu părăsi ţara, Curtea constată că textul legal criticat este conform cu articolul 119 din Constituţie, care reglementează folosirea căilor de atac. Acest drept se realizează în condiţiile legii şi, prin urmare, ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate.

21. Curtea observă că prevederile contestate reglementează calea de atac al acţiunilor organelor de urmărire penală la etapa urmăririi penale, până la constatarea vinovăţiei. Actul final asupra unei astfel de plângeri îl reprezintă încheierea irevocabilă a judecătorului de instrucţie, care nu soluţionează fondul cauzei, ci care priveşte o măsură procesuală preventivă. Acţiunile, inacţiunile şi erorile comise la etapa urmăririi penale pot fi atacate în cadrul examinării cauzei în fond, iar după pronunţarea sentinţei persoanele dispun de dreptul de a face apel şi recurs în instanţele superioare.

22. În acest sens, referindu-se la garanţiile unui control judiciar asupra măsurilor preventive, Curtea Europeană a reiterat că intervenţia unei singure autorităţi este conformă cu articolul 5 §4 din Convenţia Europeană, cu condiţia ca procedura urmată să aibă un caracter judiciar şi să îi acorde persoanei vizate garanţii adecvate (a se vedea Malai v. Moldova, 13 noiembrie 2008, §29).

23. Prin urmare, Curtea reţine că dreptul la contestarea dispunerii măsurilor preventive nu presupune accesul la toate căile de atac şi la toate instanţele judecătoreşti prevăzute în Codul de procedură penală. Prin instituirea unor proceduri speciale pentru situaţii speciale, inclusiv în privinţa exercitării căilor de atac, legislatorul respectă prevederile constituţionale ale articolelor 115 şi 119 din Constituţie. Prin urmare, nu se poate susţine că asemenea proceduri împiedică dreptul de a contesta dispunerea măsurilor preventive, câtă vreme toţi cei interesaţi au posibilitatea neîngrădită de a-şi prezenta argumentele în faţa unui judecător, în formele şi modalităţile instituite de lege.

24. De asemenea, Curtea constată că în prezenta cauză nu au incidenţă prevederile articolului 2 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană, care se referă la dreptul oricărei persoane “declarate vinovată de comiterea unei infracţiuni” de a cere “examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară”. Acest articol garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care se constată vinovăţia penală a unei persoane, iar nu la dreptul la recurs împotriva încheierilor privind măsurile preventive.

25. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizările sunt nefondate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 196 din Codul de procedură penală ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr.10r-127/19 şi în dosarul nr.10r-1144/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.