Decizie nr.44 din 08.07.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.78g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 68 şi 69 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi a articolelor 5 lit.b) şi 17 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (controlul legalităţii actelor autorităţii publice locale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.78g/2016 privind  excepţia de

neconstituţionalitate  a  articolelor 68  şi 69 din Legea nr.436

din  28  decembrie 2006 privind administraţia  publică locală

 şi a articolelor 5 lit.b) şi 17 alin.(2) din Legea contenciosului

administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000

(controlul legalităţii actelor autorităţii publice locale)

nr. 44  din  08.07.2016

 (în vigoare 08.07.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 478-490 art. 113 din 30.12.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Eugeniu Osipov, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 27 iunie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 8 iulie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 68 şi 69 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi a articolelor 5 lit.b) şi 17 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, ridicată de Vitalie Palega, reprezentant al I.P. “GAZPROIECT” în dosarul nr.3-1069/15, pendinte la Judecătoria Centru, mun.Chişinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 27 iunie 2016 de către judecătorul Nadejda Mazur din cadrul Judecătoriei Centru, mun.Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 2 aprilie 2015, Consiliul municipal Chişinău a modificat decizia sa din 2 octombrie 2014, prin care a transferat în proprietate către I.P. “Gazproiect” un teren aferent clădirii ce aparţine acestuia cu drept de proprietate.

4. Nefiind de acord cu decizia din 2 aprilie 2015, oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat s-a adresat Judecătoriei Centru, mun.Chişinău, cu cerere de chemare în judecată către Consiliul municipal Chişinău, intervenient accesoriu I.P. “Gazproiect”, prin care a solicitat anularea acesteia, invocând că decizia a fost adoptată cu încălcarea legislaţiei în vigoare.

5. La 14 martie 2016, reprezentatul intervenientului accesoriu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 68 şi 69 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi articolelor 5 şi 17 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000.

6. Prin încheierea din 21 iunie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

“În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

Articolul 109

Principiile de bază ale administrării publice locale

“(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

(2) Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cât şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

[...]”

Articolul 112

Autorităţile săteşti şi orăşeneşti

“(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi.

(2) Consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe.

(3) Modul de alegere a consiliilor locale şi a primarilor, precum şi atribuţiile lor, este stabilit de lege.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală (publicată în M.O., 2007, nr.32-35, art.116) sunt următoarele:

Articolul 68

Împuternicirile oficiului teritorial al Cancelariei de Stat

“(1) În cazul în care consideră că un act emis de autoritatea administraţiei publice locale este ilegal, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat notifică autorităţii locale emitente ilegalitatea actului controlat, cerând modificarea sau abrogarea lui totală sau parţială.

(2) În cazul exercitării controlului obligatoriu al legalităţii, sesizarea oficiului teritorial al Cancelariei de Stat trebuie făcută într-un termen de 30 de zile de la data primirii copiei de pe act.

(3) În termen de 30 de zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să modifice sau să abroge actul contestat.

(4) În cazul în care, în termenul stabilit la alin.(3), autoritatea locală emitentă şi-a menţinut poziţia sau nu a reexaminat actul contestat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data primirii notificării refuzului de a modifica sau de a abroga actul contestat sau în cazul tăcerii autorităţii locale emitente în termen de 60 de zile de la data notificării cererii de modificare sau de abrogare a actului în cauză.”

Articolul 69

Sesizarea directă a instanţei de contencios administrativ

“(1) În cazul în care consideră că actul poate avea consecinţe grave, în scopul prevenirii unei pagube iminente, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza direct instanţa de contencios administrativ după primirea actului pe care îl consideră ilegal, încunoştinţând de îndată autoritatea locală emitentă.

(2) Odată cu sesizarea instanţei de contencios administrativ, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate cere acesteia suspendarea actului contestat sau dispunerea unor alte măsuri provizorii.

(3) În termen de 3 zile de la primirea sesizării, instanţa de contencios administrativ, după audierea părţilor vizate, decide asupra suspendării actului şi/sau dispunerii unor alte măsuri provizorii solicitate de oficiul teritorial al Cancelariei de Stat.”

9. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (republicată în M.O., 2006, ediţie specială din 3 octombrie 2006) sunt următoarele:

Articolul 5

Subiecţii cu drept de sesizare în contenciosul administrativ

“[…]

b) Guvernul, Cancelaria de Stat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, preşedintele raionului şi primarul – în condiţiile Legii privind administraţia publică locală;

[…]”

Articolul 17

Termenele de adresare în instanţa de contencios administrativ

“[…]

(2) Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, Avocatul Poporului şi Avocatul Poporului pentru drepturile copilului sesizează instanţa de contencios administrativ în termenele prevăzute de legile organice cu privire la activitatea acestora.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei autorul susţine că prevederile criticate împuternicesc oficiul teritorial al Cancelariei de Stat cu efectuarea controlului de legalitate al actelor adoptate de consiliile locale în timp ce Legea nr.64 din 31 mai 1990 cu privire la Guvern nu prevede astfel de atribuţii.

11. Astfel, autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate încalcă principiul separării şi colaborării puterilor şi principiul autonomiei administraţiei publice locale şi, prin urmare, contravin articolelor 6, 109 alin.(1) şi (2) şi 112 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi a Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Vitalie Palega, reprezentant al I.P. “GAZPROIECT” în dosarul nr.3-1069/15, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea menţionează că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 68 şi 69 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi articolele 5 lit.b) şi 17 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, dispoziţiile cărora abilitează oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, în cazul în care consideră că un act emis de autoritatea administraţiei publice locale este ilegal, cu dreptul de a sesiza instanţa de contencios administrativ.

16. În speţă, Curtea reţine că autorul excepţiei pretinde că normele legale criticate sunt contrare articolelor 6, 109 alin.(1) şi (2) şi 112 din Constituţie.

17. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Totodată, Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

19. Curtea observă că, deşi prevederile legale criticate reglementează modul de verificare a actelor autorităţilor administraţiei publice locale de către oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, totuşi, acesta din urmă nu are dreptul de a anula actele autorităţii administraţiei publice locale emitente, în cazul în care consideră că actul poate avea consecinţe grave, limitându-se doar la sesizarea instanţei de contencios administrativ.

20. Astfel, Curtea nu poate reţine critica textului legii în raport cu dispoziţiile articolului 6 din Constituţie privind separarea puterilor în stat, întrucât oficiul teritorial al Cancelariei de Stat nu poate interveni în realizarea actului de justiţie şi, prin urmare, controlul legalităţii actelor nu poate fi privit ca o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat.

21. Referitor la pretinsa încălcare a principiului autonomiei locale, garantat de articolul 109 alin.(1) şi (2) din Constituţie, Curtea menţionează că efectuarea controlului de legalitate al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale este de natură administrativă şi nu afectează autonomia acestora, or, acest gen de control este prevăzut şi în acte internaţionale.

22. În acest sens, Curtea relevă că, potrivit articolului 8 al Cartei Europene a Autonomiei Locale, controlul administrativ asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice locale se exercită în formele şi în cazurile prevăzute de Constituţie sau de lege, iar acesta nu trebuie să privească, în mod normal, decât asigurarea respectării legalităţii şi a principiilor constituţionale. De asemenea, conform alin.(2) al aceluiaşi articol, controlul administrativ poate totuşi să includă un control de oportunitate, exercitat de către autorităţile ierarhic superioare, în ceea ce priveşte sarcinile a căror executare este delegată administraţiei publice locale.

23. În acelaşi timp, Curtea menţionează că norma articolului 112 din Constituţie, care stabileşte componenţa administraţiei publice locale şi modul de alegere a acesteia, nu are incidenţă în prezenta cauză.

24. În lumina celor expuse, Curtea reţine că, în lipsa argumentelor care ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă normele constituţionale invocate, sesizarea este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 26 alin.(1) şi 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi (3), 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 68 şi 69 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi a articolelor 5 lit.b) şi 17 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, ridicată de Vitalie Palega, reprezentant al I.P. “GAZPROIECT” în dosarul nr.3-1069/15, pendinte la Judecătoria Centru, mun.Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.