Decizie nr.45 din 22.05.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.52g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 4 alineatul (4) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate  a sesizării  nr. 52g/2017  privind  excepţia  de

neconstituţionalitate  a unor prevederi din articolul 4 alineatul (4)

din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la

asigurarea obligatorie de asistenţă medicală

nr. 45  din  22.05.2017

 (în vigoare 22.05.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 411-420 art. 103 din 24.11.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 aprilie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 mai 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual” din alineatul (4) al articolului 4 din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, ridicată de către avocatul Aureliu Scorţescu, în dosarul nr.2-3073/15, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 28 aprilie 2017 de către judecătorul Constantin Roşca, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 30 noiembrie 2015, Compania Naţională de Asigurări în Medicină a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată împotriva avocatului A.B., încadrat în gradul doi de invaliditate, prin care a solicitat încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe anul 2015 în sumă de 4056 lei, precum şi a penalităţii de întârziere în sumă de 486,72 lei.

4. În cadrul şedinţei de judecată din 27 martie 2017, reprezentantul lui A.B., avocatul Aureliu Scorţescu, a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual” din alineatul (4) al articolului 4 din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.

5. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 36

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

“(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit.

(3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi 4 infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 1998, nr.38 - 39, art.280) sunt următoarele:

Articolul 4

Subiecţii asigurării

“[...]

(4) Guvernul are calitatea de asigurat pentru următoarele categorii de persoane neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi aflate la evidenţa instituţiilor abilitate ale Republicii Moldova, specificate la alin.(9), cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual:

[...]

i) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii;

[...].”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 2003, nr.18-19, art.57) sunt următoarele:

“Anexa nr.2

Categoriile de plătitori

ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

 în sumă fixă, care se asigură în mod individual

[…]

2. Notarii publici, executorii judecătoreşti, mediatorii şi avocaţii neangajaţi, indiferent de forma juridică de organizare a activităţii, care au obţinut licenţă sau atestat în modul stabilit de lege.

[…]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că textul “cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual” din alineatul (4) al articolului 4 din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală creează o situaţie discriminatorie, deoarece persoanele cu dizabilităţi care exercită profesia de avocat sunt obligate să achite prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, însă în cazul în care aceste persoane nu sunt încadrate în câmpul muncii Guvernul are pentru ei calitatea de asigurat. Prin urmare, aceasta constituie o restrângere pecuniară, întrucât persoana cu dizabilităţi angajată este obligată să plătească pentru o prestaţie care de fapt este garantată de stat.

10. De asemenea, autorul excepţiei consideră că norma criticată îngrădeşte dreptul persoanei de a beneficia de asistenţă medicală garantată de stat, contrar prevederilor constituţionale.

11. În viziunea autorului excepţiei, prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3), 16, 36 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Aureliu Scorţescu, în dosarul nr.2-3073/15, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi instanţa judecătorească a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.4 alin.(4) din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, în ansamblul său, din analiza excepţiei de neconstituţionalitate reiese că, în realitate, autorul critică doar neconstituţionalitatea textului “cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual” din alineatul (4) al articolului 4 din legea menţionată.

17. Potrivit autorului excepţiei, prevederile criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3), care se referă la principiile statului de drept, art.16, privind egalitatea în drepturi, art.36, privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, şi art.54, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

18. În speţă, Curtea observă că art.4 din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 stabileşte în mod exhaustiv categoriile de persoane neangajate, inclusiv persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii, care sunt asigurate de Guvern, fără să fie obligate să achite primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Totodată, potrivit alin.(4) al aceluiaşi articol, persoanele obligate prin lege să se asigure în mod individual sunt exceptate de a fi asigurate din contul statului.

19. De asemenea, Curtea observă că, potrivit anexei nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medical, avocaţii fac parte din categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, care se asigură în mod individual, iar articolul 10 alin.(2) lit.b) din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 prevede că avocaţii sunt obligaţi să achite primele de asigurare în mărimea, în modul şi în termenele stabilite de legislaţie.

20. Aşadar, Curtea reţine că Guvernul are calitatea de asigurat doar pentru anumite categorii de persoane, care nu sunt angajate sau nu desfăşoară o activitate liber profesionistă şi care nu obţin venituri impozabile. Or, avocaţii, inclusiv cu dizabilităţi, obţinând venituri impozabile, nu sunt scutiţi de la plata impozitului pe venit, de la contribuţiile de asigurări sociale şi de la achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, potrivit prevederilor legale.

21. Prin urmare, Curtea reţine că instituirea pentru anumite categorii de persoane, inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi, a obligaţiei de a achita primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în cazul în care desfăşoară o activitate liber profesionistă nu poate conduce la încălcarea art.36 din Constituţie, care consacră dreptul fundamental la ocrotirea sănătăţii.

22. Cât priveşte încălcarea art.16 din Constituţie, Curtea reţine că textul de lege criticat nu contravine principiului egalităţii în faţa legii, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Or, prin reglementarea categoriilor de persoane neangajate, asigurate de Guvern, nu se instituie discriminări între persoane aflate în situaţii identice sau analoage.

23. Având în vedere acestea, dispoziţiile art.54 din Constituţie nu sunt aplicabile în speţă, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau libertăţi fundamentale.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, motiv pentru care nu poate fi examinată în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual” din alineatul (4) al articolului 4 din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, ridicată de către avocatul Aureliu Scorţescu, în dosarul nr.2-3073/15, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.