Decizie nr.46 din 18.05.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.235g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 1 alin.(1) din Legea nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova (dreptul la amnistiere al condamnatului care nu execută efectiv pedeapsa)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.235g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a

articolului 1 alin. (1) din Legea nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova

(dreptul la amnistiere al condamnatului care nu execută efectiv pedeapsa)

nr. 46  din  18.05.2020

 (în vigoare 18.05.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 165-176 art. 86 din 10.07.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 31 decembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 18 mai 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “pe parcursul executării pedepsei” din articolul 1 alin.(1) coroborat cu alin.(4) al aceluiaşi articol din Legea nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, ridicată de dna avocat Victoria Caracuian în dosarul nr.21-12/2019, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Silvia Slobodzean, de la Judecătoria Străşeni, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o sentinţă a Judecătoriei Străşeni din 18 martie 2016, dl Alexandru Popescu a fost condamnat în baza articolelor 187 alin.(2) literele b) şi f) [jaful comis de două sau mai multe persoane care a cauzat daune în proporţii considerabile] şi 287 alin.(2) lit.b) [huliganismul comis de două sau mai multe persoane] din Codul penal şi i s-a aplicat pedeapsa închisorii pe un termen de cinci ani şi, respectiv, amendă în mărime de 400 de unităţi convenţionale, adică echivalentul a 8000 de lei. Totodată, instanţa a suspendat executarea pedepsei închisorii pe un termen de probă de doi ani.

4. Pe 31 mai 2016, Curtea de Apel Chişinău a casat această sentinţă în partea referitoare la aplicarea pedepsei. Curtea de Apel Chişinău i-a aplicat dlui Alexandru Popescu pedeapsa închisorii pe un termen de cinci ani şi şase luni şi, respectiv, un an închisoare, în baza articolelor 187 alin.(2) literele b) şi f) şi 287 alin.(2) lit.b) din Codul penal. Pentru concurs de infracţiuni, prin cumulul parţial al pedepselor, instanţa de apel i-a aplicat persoanei în discuţie pedeapsa definitivă a închisorii de şase ani, cu executarea ei într-un penitenciar de tip semiînchis.

5. Pe 27 ianuarie 2017, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul ordinar al persoanei condamnate.

6. Pe 21 decembrie 2017, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare depus de către dna avocat Victoria Popov, a casat sentinţa primei instanţe, decizia instanţei de apel şi decizia instanţei de recurs ordinar în partea condamnării dlui Alexandru Popescu în baza articolului 187 alin.(2) literele b) şi f) din Codul penal. Curtea Supremă de Justiţie l-a condamnat pe dl Alexandru Popescu în baza articolului 187 alin.(2) lit.b) din Codul penal [jaful comis de două sau mai multe persoane] şi i-a aplicat pedeapsa închisorii de cinci ani de zile. De asemenea, ea a menţinut decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2016 în partea ce ţine de condamnarea dlui Alexandru Popescu în baza articolului 287 alin.(2) lit.b) din Codul penal la un an închisoare. Pentru concurs de infracţiuni, prin cumul parţial al pedepselor, instanţa de recurs i-a aplicat persoanei în discuţie pedeapsa definitivă a închisorii de cinci ani şi şase luni, cu executarea ei într-un penitenciar de tip semiînchis.

7. Printr-o încheiere din 14 august 2018, Judecătoria Străşeni, sediul central, a admis cererea procurorului de revizuire a procesului penal în partea referitoare la condamnarea dlui Alexandru Popescu în baza articolului 187 alin.(2) lit.b) din Codul penal. Pe parcursul procedurii de revizuire, procurorul a modificat învinuirea înaintată dlui Alexandru Popescu din articolul 187 alin.(2) lit.b) din Codul penal în articolul 187 alin.(1) din Codul penal. În consecinţă, printr-o sentinţă din 6 septembrie 2018, Judecătoria Străşeni l-a găsit vinovat pe Alexandru Popescu de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 187 alin.(1) din Codul penal [jaful] şi a dispus încetarea procesului în baza Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Această sentinţă nu a fost contestată în faţa instanţelor ierarhic superioare.

8. Pe 18 septembrie 2018, dl Alexandru Popescu a depus la Judecătoria Străşeni, sediul central, o cerere prin care a solicitat absolvirea de executarea pedepsei penale aplicate pentru infracţiunea de huliganism (închisoare de un an) în baza Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.

9. Printr-o încheiere din 3 octombrie 2018, Judecătoria Străşeni, sediul central, a respins această cerere.

10. Pe 20 noiembrie 2018, Curtea de Apel Chişinău a casat încheierea Judecătoriei Străşeni, sediul central, din 3 octombrie 2018 şi a trimis cazul la rejudecare.

11. Pe 22 octombrie 2019, dna avocat Victoria Caracuian, care reprezintă interesele dlui Alexandru Popescu, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “pe parcursul executării pedepsei” din articolul 1 alin.(1) coroborat cu alin.(4) al aceluiaşi articol din Legea nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.

12. Printr-o încheiere din 27 noiembrie 2019, Judecătoria Străşeni, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia Pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“[...]

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

“(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

[...]

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut.”

14. Prevederile relevante ale Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova sunt următoarele:

Articolul 1

“(1) Prezenta lege se aplică condiţionat şi exclusiv persoanelor bănuite, învinuite şi inculpate care manifestă căinţă activă în cadrul procesului penal şi celor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probaţiune sau termenului de probă şi sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidenţa prevederilor art.2-9, 11 şi 12.

[...]

(4) Dacă persoana care execută pedeapsa nu întruneşte condiţiile prevăzute la alin.(1), organul care pune în executare pedeapsa nu sesizează instanţa de judecată competentă cu aplicarea prezentei legi, decizie ce nu poate fi contestată. Dacă nu este de acord cu refuzul de a fi prezentat pentru aplicarea amnistiei, persoana condamnată poate solicita personal instanţei competente examinarea aplicării în privinţa sa a actului de amnistie.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

15. Autorul sesizării susţine că textul “pe parcursul executării pedepsei” din articolul 1 alin.(1) coroborat cu alin.(4) al aceluiaşi articol din Legea nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova este neconstituţional, deoarece implică un tratament discriminatoriu între persoanele cu statut de condamnat care execută efectiv pedeapsa cu închisoarea, pe de o parte, şi cele cu statut de condamnat care nu execută efectiv pedeapsa închisorii din varii motive, pe de altă parte.

16. Autorul excepţiei pretinde că textul de lege contestat încalcă articolele 16 alin.(2), 20 alin.(2) şi 25 alin.(6) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dna avocat Victoria Caracuian, în dosarul nr.21-12/2019, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “pe parcursul executării pedepsei” din articolul 1 alin.(1) coroborat cu alin.(4) al aceluiaşi articol din Legea nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Acest articol prevede condiţiile şi criteriile de aplicare a amnistiei. Astfel, amnistia se aplică condiţionat şi exclusiv persoanelor condamnate pentru anumite categorii de infracţiuni, care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei.

21. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează o cerere privind absolvirea unei persoane de pedeapsă în baza Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Prin urmare, Curtea admite că textul contestat este incident în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

23. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18).

24. Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile contestate implică un tratament discriminatoriu dintre condamnaţii care execută pedeapsa închisorii şi acei care nu o execută.

25. Curtea reiterează că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de articolul 16 din Constituţie, devine incident atunci când situaţia la care se referă dezavantajul implică exercitarea unui drept garantat de Constituţie (HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, § 61; HCC nr.3 din 4 februarie 2020, § 78).

26. În acelaşi sens, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat în jurisprudenţa sa constantă că articolul 14 din Convenţie, referitor la interzicerea discriminării, nu are o existenţă de sine stătătoare, pentru că produce efecte doar în legătură cu drepturile şi cu libertăţile garantate de celelalte dispoziţii substanţiale ale Convenţiei şi ale protocoalelor sale. Cu toate acestea, aplicabilitatea articolului 14 nu presupune vreo încălcare a uneia sau mai multora dintre aceste dispoziţii, manifestând, în acest sens, un caracter autonom. Pentru ca articolul 14 să devină incident, este suficient ca situaţia de fapt a unei cauze să se încadreze în câmpul de aplicare al unei dispoziţii substanţiale din Convenţie sau din Protocoalele la aceasta (Khamtokhu şi Aksenchik v. Rusia [MC], 24 ianuarie 2017, § 53; Aleksandr Aleksandrov v. Rusia, 27 martie 2018, § 17).

27. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că pretinsul tratament discriminatoriu ar încălca articolele 20 (care garantează dreptul de acces liber la justiţie) şi 25 (care garantează dreptul la libertate şi la siguranţa persoanei) din Constituţie.

28. Sub acest aspect, Curtea reiterează jurisprudenţa sa anterioară, în care a constatat că instituirea unor condiţii şi criterii de acordare a amnistiei nu poate fi catalogată ca fiind o îngrădire a accesului liber la justiţie garantat de articolul 20 din Constituţie (DCC nr.100 din 17 octombrie 2017, § 19). Dreptul condamnaţilor de acces la justiţie nu este restrâns de prevederile contestate. De altfel, însăşi excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa unei instanţe de judecată. Aşadar, prevederile contestate nu aduc vreo ingerinţă dreptului de acces liber la justiţie şi, prin urmare, articolul 20 din Constituţie nu este incident.

29. Având în vedere faptul că persoanei i-a fost aplicată pedeapsa închisorii, Curtea constată incidenţa dreptului la libertate individuală şi la siguranţă al persoanei. Pedeapsa închisorii cade sub incidenţa articolului 25 din Constituţie, pentru că executarea acestei pedepse presupune privarea de libertate a persoanei.

30. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că nu orice tratament discriminatoriu implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituţie. Pentru a se stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie trebuie să se constate că persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţial şi că această diferenţiere este una discriminatorie (HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, § 61; HCC nr.3 din 4 februarie 2020, § 78).

31. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că tratamentele diferenţiate sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (a se vedea Khamtokhu şi Aksenchik v. Rusia [MC], 24 ianuarie 2017, § 64).

32. Aşadar, mai întâi de toate, Curtea trebuie să verifice dacă în această cauză există situaţii similare sau comparabile care sunt tratate în mod diferit.

33. Curtea consideră că situaţiile invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt similare sau comparabile. Există două categorii diferite de condamnaţi: una care execută efectiv pedeapsa cu închisoarea şi alta care nu execută efectiv pedeapsa cu închisoarea. Prin urmare, există un element esenţial, care ţine de executarea pedepsei şi care deosebeşte aceste două categorii de subiecte. Ei se află în situaţii distincte şi, prin urmare, nu pot pretinde aplicarea unui tratament identic. Egalitatea între persoane presupune un tratament egal în situaţii egale. Situaţiile diferite trebuie tratate în mod diferit. Prin urmare, Curtea nu constată incidenţa articolului 16 din Constituţie. Această constatare scuteşte Curtea să verifice pretinsa încălcare a articolului 25 coroborat cu articolul 16 din Constituţie.

34. Mai mult, Curtea subliniază că, în baza articolului 72 alin.(3) lit.o) din Constituţie, Parlamentul reglementează acordarea amnistiei şi graţierii prin lege organică. Astfel, Constituţia nu prevede dreptul persoanei la amnistiere, ci stabileşte competenţa Parlamentului de a acorda, prin lege organică, amnistia, ca măsură excepţională determinată de raţiuni de politică penală, avându-se în vedere interesele generale ale societăţii (DCC nr.100 din 17 octombrie 2017, § 16).

35. În fine, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate care face obiectul prezentei cauze nu intră în sfera controlului de constituţionalitate, dat fiind faptul că motivele autorului se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi de aplicarea legii. Curtea reiterează că această competenţă le revine instanţelor de judecată (DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, § 22; DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 29). De altfel, Curtea Supremă de Justiţie a oferit îndrumări privind interpretarea şi aplicarea Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova (a se vedea Recomandarea Curţii Supreme de Justiţie nr.97 din 9 februarie 2017).

36. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 1 alin.(1) coroborat cu alin.(4) al aceluiaşi articol din Legea nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, ridicată de dna avocat Victoria Caracuian, în dosarul nr.21-12/2019, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.