Decizie nr.46 din 22.05.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.53g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a art.15 alin.(2) din Legea nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.53g/2017 privind excepţia de

 neconstituţionalitate a art.15 alin. (2) din Legea nr.64 din

23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare

nr. 46  din  22.05.2017

 (în vigoare 22.05.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 411-420 art. 104 din 24.11.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 aprilie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 mai 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a art.15 alin.(2) din Legea nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, ridicată de către avocatul Nicolae Roşca, în dosarul nr.3-142/2017, pendinte la Judecătoria Bălţi (sediul central).

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 28 aprilie 2017 de către judecătorul Svetlana Ghercavii, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 13 ianuarie 2017, M.S. a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui N.M., prin care a solicitat constatarea răspândirii informaţiei false, dezminţirea informaţiei false, repararea prejudiciului moral cauzat prin lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, precum şi repunerea în termenul de prescripţie de 20 de zile pentru depunerea cererii prealabile.

4. În cadrul procesului, reprezentantul pârâtului a invocat nerespectarea de către M.S. a procedurii prealabile prevăzută de Legea cu privire la libertatea de exprimare.

5. În timpul şedinţei de judecată, avocatul Nicolae Roşca a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.15 alin.(2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare.

6. Prin încheierea din 12 aprilie 2017, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 32

Libertatea opiniei şi a exprimării

“(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

“[…]

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare (M.O., 2010, nr.117-118, art.355) sunt următoarele:

Articolul 15

Cererea prealabilă

“(1) Persoana care se consideră defăimată poate solicita, prin cerere prealabilă, autorului informaţiei şi/sau persoanei juridice care a răspândit-o rectificarea sau dezminţirea informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi compensarea prejudiciului cauzat. În caz de deces al persoanei defăimate, cererea prealabilă se depune de către persoana interesată.

(2) Cererea prealabilă se depune în termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre informaţia defăimătoare. Acesta este un termen de prescripţie. La împlinirea unui an din ziua defăimării, persoana nu poate solicita repunerea sa în termenul de depunere a cererii prealabile.

(3) Persoana va indica în cerere informaţia pe care o consideră defăimătoare şi, în cazul răspândirii unor relatări cu privire la fapte, circumstanţele care demonstrează că informaţia este în esenţă falsă sau, în cazul răspândirii judecăţilor de valoare, circumstanţele care demonstrează că acestea nu se bazează pe un substrat factologic suficient.”

Articolul 16

Procedura de examinare a cererii prealabile

“(1) Cererea prealabilă se examinează în termen de 5 zile de către autorul informaţiei şi, după caz, de către persoana juridică ce a răspândit această informaţie.

(2) Dacă se constată că informaţia la care se referă cererea prealabilă este falsă sau nu se bazează pe un substrat factologic suficient, persoana juridică ce a răspândit informaţia sau autorul informaţiei satisface cererea prealabilă, fiind obligat să efectueze, după caz, rectificarea sau dezminţirea informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi compensarea, la cerere, a prejudiciilor cauzate.

(3) Rectificarea sau dezminţirea informaţiei, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor se efectuează în termen de 15 zile de la data examinării cererii prealabile, iar dacă informaţia a fost răspândită de mass-media şi publicaţia sau emisiunea care a răspândit această informaţie apare mai rar decât o dată la 15 zile, în următorul număr sau emisiune.

(4) Plata compensaţiilor în temeiul cererii prealabile se efectuează în termen de 15 zile de la data examinării cererii prealabile sau într-un alt termen convenit de părţi.

(5) În cazul refuzului de a satisface, integral sau parţial, cererea prealabilă, persoana lezată poate depune cerere de chemare în judecată.

(6) În cazul refuzului de satisfacere a cererii prealabile pe motivul omiterii termenului de prescripţie, persoana lezată poate solicita, concomitent cu depunerea cererii de chemare în judecată, repunerea în termenul de depunere a cererii prealabile.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că termenul de 20 de zile pentru exercitarea procedurii prealabile adresării în instanţa de judecată, instituit prin Legea cu privire la libertatea de exprimare, este un termen de prescripţie excesiv de scurt, astfel încât persoana lezată în drepturi ar putea din motive obiective să omită întreprinderea acţiunilor necesare pentru apărarea dreptului încălcat.

10. Autorul menţionează că dispoziţia contestată îngrădeşte accesul liber la justiţie şi împiedică exercitarea dreptului de apărare a onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale.

11. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate încalcă articolele 20, 32 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Nicolae Roşca, în dosarul nr.3-142/2017, care se află pe rolul Judecătoriei Bălţi (sediul central), este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei solicită controlul constituţionalităţii art.15 alin.(2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, invocând încălcarea articolelor 20, 32 şi 54 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie, libertatea opiniei şi exprimării şi, respectiv, restrângerea unor drepturi şi libertăţi.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art.15 din Legea cu privire la libertatea de exprimare au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, instanţa de contencios constituţional pronunţând, în acest sens, Decizia nr.43 din 8 iulie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.

18. În decizia menţionată, Curtea a reiterat că, prin prisma art.6 §1 din Convenţia Europeană, precum şi prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene, dreptul de acces la justiţie poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp acestea sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit.

19. Curtea a subliniat că necesitatea asigurării accesului efectiv la justiţie nu poate fi considerată însă ca reprezentând un obstacol pentru instituirea, prin lege, a unor condiţii de admisibilitate pentru cei care doresc să supună cauza lor judecăţii instanţelor judecătoreşti.

20. În context, Curtea a reiterat că condiţionarea sesizării instanţei de parcurgerea procedurii prealabile nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie, în accepţiunea interzisă de prevederile constituţionale de referinţă, atât timp cât partea interesată poate înainta în instanţa judecătorească cererea de chemare în judecată.

21. Totodată, Curtea reţine că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

22. În acest sens, şi Curtea Europeană a reţinut că folosirea termenelor limitative (de prescripţie sau de decădere dintr-un drept dacă nu este exercitat) urmăreşte un scop legitim în interesul general. Durata termenului este o chestiune asupra căreia statul are o marjă de apreciere, cu condiţia ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil. La fel, Curtea a statuat că una din consecinţele termenelor de prescripţie, sau de decădere, este aceea că titularul dreptului nu îl mai poate exercita (Hotărârea CEDO J.A. Pye (Oxford) Ltd şi JA. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, 30 august 2007).

23. De asemenea, Curtea menţionează că pierderea termenului de 20 de zile pentru depunerea cererii prealabile nu înlătură posibilitatea adresării în instanţa de judecată. Or, Legea cu privire la libertatea de exprimare stabileşte în mod expres la art.16 alin.(6) dreptul de a solicita instanţei de judecată repunerea în termenul de depunere a cererii prealabile.

24. În acelaşi timp, Curtea menţionează că, potrivit art.15 alin.(2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, termenul de prescripţie curge de la data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre informaţia defăimătoare. Prin urmare, Curtea reţine că apărarea dreptului la onoare, demnitate şi reputaţie profesională depinde şi de diligenţa persoanelor interesate de a acţiona în consecinţă.

25. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor contestate în raport cu articolul 32 din Constituţie, Curtea constată că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr.43 din 8 iulie 2016 sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză. Astfel, Curtea reiterează că dispoziţiile contestate, care reglementează exercitarea procedurii prealabile adresării în instanţa de judecată, nu vizează dreptul la libertatea opiniei şi exprimării. Prin urmare, dispoziţiile constituţionale consacrate în articolul 32 din Constituţie nu sunt incidente în cazul dat.

26. În contextul celor menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 15 alineatul (2) din Legea nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, ridicată de către avocatul Nicolae Roşca, în dosarul nr.3-142/2017, pendinte la Judecătoria Bălţi (sediul central).

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.