Decizie nr.48 din 06.04.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.194g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 126 alin.(1) din Codul penal în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.207 din 29 iulie 2016 (neclaritatea echivalentului unităţii convenţionale pentru determinarea proporţiilor mari)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.194g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 126 alin.(1) din Codul

penal în redactarea de până la intrarea în vigoare

a Legii nr. 207 din 29 iulie 2016

(neclaritatea echivalentului unităţii convenţionale

pentru determinarea proporţiilor mari)

nr. 48  din  06.04.2021

 (în vigoare 06.04.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.137-141 art. 84 din 04.06.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 3 decembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 6 aprilie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 126 alin.(1) din Codul penal, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.207 din 29 iulie 2016, ridicată de dl avocat Igor Chiriac, în interesele dlui Ion Cavcaliuc, parte în dosarul nr.21-616/2020, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Iurie Movilă din cadrul Judecătoriei Orhei, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o sentinţă a Judecătoriei Orhei din 25 octombrie 2013, dl Ion Cavcaliuc a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 190 alin.(4) [escrocheria săvârşită în proporţii mari] din Codul penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani.

4. Cuantumul proporţiilor daunelor cauzate a fost stabilit în baza articolului 126 [proporţii deosebit de mari, proporţii mari, daune considerabile şi daune esenţiale] din Codul penal în vigoare la acel moment, potrivit căruia constituiau proporţii mari pagubele în valoare de 2 500 unităţi convenţionale.

5. Prin Legea nr.207 din 29 iulie 2016, în vigoare din 7 noiembrie 2016, au fost modificate mai multe prevederi din Codul penal, inclusiv mărimea unităţii convenţionale, care a fost majorată de la 20 de lei la 50 de lei. De asemenea, prin această lege a fost modificat algoritmul de calcul al proporţiilor mari şi deosebit de mari. În particular, legislatorul a prevăzut ca bază de calcul salariul mediu lunar pe economie prognozat, stabilit prin hotărâre de Guvern, în vigoare la momentul comiterii faptei (20 de salarii pentru determinarea proporţiilor mari şi 40 de salarii pentru determinarea proporţiilor deosebit de mari).

6. Pe 22 august 2020, dl avocat Igor Chiriac a depus, în interesele condamnatului Ion Cavcaliuc, o cerere la Judecătoria Orhei, sediul central, privind aplicarea legii penale mai favorabile în temeiul articolelor 10 şi 10¹ din Codul penal.

7. Ulterior, în cadrul şedinţei de judecată dl avocat Igor Chiriac a ridicat, în interesele dlui Ion Cavcaliuc, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 126 alin.(1) [proporţii deosebit de mari, proporţii mari, daune considerabile şi daune esenţiale] din Codul penal în redacţia de până la intrarea în vigoare a Legii nr.207 din 29 iulie 2016, în faţa Judecătoriei Orhei, sediul central.

8. Printr-o încheiere din 23 noiembrie 2020, Judecătoria Orhei, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

10. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 10

Efectul retroactiv al legii penale

"(1) Legea penală care înlătură caracterul infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârşit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

[…]."

Articolul 10¹

Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

(1) Dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei privative de libertate, a muncii neremunerate în folosul comunităţii sau a amenzii, a intervenit o lege care prevede unul din aceste tipuri de pedeapsă, dar cu un maxim mai mic, sancţiunea aplicată se reduce la acest maxim dacă depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită.

[…]."

Articolul 64

Amenda

"[…]

(2) Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. Unitatea convenţională de amendă este egală cu 50 de lei.

[…]."

Articolul 126

Proporţii deosebit de mari, proporţii mari,

daune considerabile şi daune esenţiale

"(1) Se consideră proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depăşeşte 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei.

[…]."

11. Prevederile relevante ale Codului penal, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.207 din 29 iulie 2016, sunt următoarele:

Articolul 64

Amenda

"[…]

(2) Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. Unitatea convenţională de amendă este egală cu 20 de lei.

[…]."

Articolul 126

Proporţii deosebit de mari, proporţii mari,

daune considerabile şi daune esenţiale

"(1) Se consideră proporţii deosebit de mari, proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşeşte 5000 şi, respectiv 2500 unităţi convenţionale de amendă.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că prevederile articolului 126 alin.(1) din Codul penal în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.207 din 29 iulie 2016 sunt neclare, pentru că nu specifică dacă proporţiile mari se calculează conform echivalentului din momentul comiterii faptei (20 de lei) sau la momentul executării pedepsei (50 de lei).

13. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că în cazul în care instanţa s-ar conduce de prevederile în vigoare la momentul comiterii infracţiunii, indiferent dacă ulterior a fost sau nu modificată mărimea unităţii convenţionale, atunci s-ar încălca principiul retroactivităţii legii penale mai favorabile.

14. În opinia sa, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 8, 16, 20, 21, 22, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 126 alin.(1) din Codul penal, în redactarea Legii nr.292 din 21 decembrie 2007 privind modificarea şi completarea unor acte legislative, în vigoare până pe 7 noiembrie 2016. Aceste prevederi stabilesc că: "Se consideră proporţii deosebit de mari, proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul săvârşirii infracţiunii, depăşeşte 5 000 şi, respectiv 2 500 unităţi convenţionale de amendă."

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în privinţa determinării proporţiilor mari pentru calificarea unei fapte (a se vedea supra § 4-6). Curtea constată că prevederile contestate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu mai sunt în vigoare, acestea fiind modificate prin Legea nr.207 din 29 iulie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

20. Totuşi, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că pornind de la natura excepţiei de neconstituţionalitate, ea poate fi ridicată şi asupra actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase şi este determinantă în soluţionarea cauzei (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 73; DCC nr.132 din 19 noiembrie 2020, § 16).

21. În cauza în care a fost ridicată excepţia, Curtea reţine că persoana a fost recunoscută vinovată de comiterea escrocheriei în proporţii mari, iar aceste proporţii au fost determinate în baza prevederilor criticate.

22. Totodată, condamnatul a înaintat o cerere de aplicare a legii penale mai favorabile cu efect retroactiv cu referire la determinarea proporţiilor mari, în urma modificării Codului penal. Astfel, examinând cererea în discuţie, instanţa de fond ar putea să aplice prevederile articolului 126 alin.(1) din Codul penal, în redactarea Legii nr.292 din 21 decembrie 2007.

23. Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

24. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

25. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 27 şi jurisprudenţa citată acolo).

26. Curtea constată că autorul pretinde încălcarea articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 22 [neretroactivitatea legii], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, pentru că prevederile contestate nu stabilesc echivalentul unităţii convenţionale, fapt care ar putea aduce atingere principiului retroactivităţii legii penale mai favorabile.

27. Potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolele 1 alin.(3), 4, 7, 8, 16, 20, 21, 26 şi 54 din Constituţie. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.24 din 16 februarie 2021, § 26 şi jurisprudenţa citată acolo).

28. Articolul 23 alin.(2) din Constituţie implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental. Prin urmare, articolul 23 alin.(2) din Constituţie (care stabileşte condiţiile calităţii legii) nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental (a se vedea DCC nr.35 din 30 martie 2021, § 22). În această cauză, autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate ar încălca articolul 22 din Constituţie, care garantează principiul aplicării legii penale mai favorabile (lex mitior).

29. Cu titlu preliminar, Curtea reiterează că incriminarea faptelor în legile penale şi stabilirea pedepsei pentru acestea ţin de competenţa Parlamentului în conformitate cu prevederile articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie şi se bazează pe raţiuni de politică penală.

30. Curtea constată că prin Legea nr.207 din 29 iulie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (în vigoare din 7 noiembrie 2016) au fost modificate prevederile articolului 64 alin.(2) din Codul penal, care reglementează mărimea unităţii convenţionale, şi prevederile articolului 126 alin.(1) din acelaşi Cod, care reglementează conceptul de "proporţii mari".

31. Aşadar, mărimea unităţii convenţionale stabilită pentru amenda ca pedeapsă penală a fost majorată de la 20 de lei la 50 de lei.

32. Totodată, prin noile reglementări, legiuitorul a renunţat la concepţia de a stabili în legea penală proporţiile mari şi deosebit de mari conform criteriului unităţilor convenţionale (depăşirea a 2500 de unităţi convenţionale pentru proporţiile mari şi, respectiv, depăşirea a 5000 de unităţi convenţionale pentru proporţiile deosebit de mari), concepţie aplicabilă până la operarea amendamentelor enunţate (DCC nr.2 din 19 ianuarie 2017, § 20).

33. Astfel, la determinarea proporţiilor mari şi deosebit de mari, legislatorul a prevăzut ca bază de calcul salariul mediu lunar pe economie prognozat, stabilit prin hotărâre de Guvern, în vigoare la momentul săvârşirii faptei (20 de salarii pentru determinarea proporţiilor mari şi 40 de salarii pentru determinarea proporţiilor deosebit de mari) (ibidem, § 21).

34. Prin urmare, cu referire la pretinsa neclaritate a prevederilor articolului 126 alin.(1) din Codul penal, prevederi contestate de autorul excepţiei, Curtea reţine că atunci când referinţa pentru determinarea proporţiilor mari era de 2 500 unităţi convenţionale, o unitate era egală cu 20 de lei. Prin intrarea în vigoare a Legii nr.207 din 29 iulie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, atât unitatea convenţională, cât şi referinţa pentru determinarea proporţiilor au fost modificate concomitent, în modul redat mai sus.

35. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a stabilit că atunci când legea penală în vigoare la momentul comiterii infracţiunii şi legile penale ulterioare, adoptate până la pronunţarea unei hotărâri definitive, sunt diferite, instanţele judecătoreşti trebuie să aplice legea ale cărei dispoziţii îi sunt mai favorabile acuzatului (a se vedea, mutatis mutandis, Scoppola v. Italia (nr.2) [MC], 17 septembrie 2009, § 109; Koprivnikar v. Slovenia, 24 ianuarie 2017, § 49; Jidic v. România, 18 februarie 2020, § 80).

36. În acest sens, Curtea notează că articolele 10 şi 10¹ din Codul penal permit instanţelor de judecată să aplice legea penală mai favorabilă.

37. Totodată, în conformitate cu articolul 8 din Codul penal, caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârşirii faptei, iar potrivit articolului 10 alin.(2) din Codul penal, legea penală care înăspreşte pedeapsa sau agravează situaţia persoanei vinovate de săvârşirea unei infracţiuni nu are efect retroactiv.

38. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile articolului 126 alin.(1) din Codul penal nu afectează, în redactarea Legii nr.292 din 21 decembrie 2007, principiul lex mitior, garantat de articolul 22 din Constituţie.

39. Pentru că nu s-a constatat o ingerinţă în articolul 22 din Constituţie, Curtea reţine că nici articolul 23 alin.(2) din Constituţie nu este incident.

40. Curtea a subliniat că efectul retroactiv al legii penale ţine de aplicabilitatea noii legi penale mai favorabile în raport cu legea anterioară. O eventuală problemă de aplicare a legii mai favorabile de către instanţele de drept comun nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale în cazurile din categoria din care face parte prezenta cauză.

41. Instanţelor de judecată le revine sarcina de a stabili şi de a aplica, în fiecare caz particular, legea penală mai favorabilă.

42. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 126 alin.(1) din Codul penal, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.207 din 29 iulie 2016, ridicată de dl avocat Igor Chiriac, în interesele dlui Ion Cavcaliuc, parte în dosarul nr.21-616/2020, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.