BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Cuprins
Acte judiciare

Decizie nr.48 din 06.09.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.82g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din art.10 alin.(2) lit.a) şi lit.b) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (condiţiile de achitare a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală de către avocaţi în calitate de persoane asigurate)

Tipul documentului
Acte judiciare
Data adoptării
06.09.2016

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 82g/2016 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor  prevederi din art.10 alin.(2) lit.a)

şi lit.b) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire

la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (condiţiile de

achitare a primei de asigurare obligatorie de asistenţă

medicală de către avocaţi în calitate

de persoane asigurate)

nr. 48  din  06.09.2016

 (în vigoare 06.09.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 388-398 art. 90 din 11.11.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 14 iulie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmelor “inclusiv [...] şi avocaţii”; “şi al avocaţilor [...] de la data obţinerii [...] licenţei de avocat” din art.10 alin.(2) lit.a) şi lit.b) din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, ridicată de către Sergiu Radu, în dosarul nr.2-133/2016, pendinte la Judecătoria Străşeni.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 14 iulie 2016 de către judecătorul Dumitru Mîrzenco, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele cauzei

3. La 15 iulie 2013, Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a depus în instanţa de judecată cererea de chemare în judecată împotriva avocatului T.H privind încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

4. Pe parcursul anilor 2012, 2013 şi 2014 avocatul T.H. nu a achitat prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, acumulând datorii la Fondul de Asigurare Obligatorie de Asistenţă Medicală în sumă de 18498,65 lei.

5. Agenţia Teritorială Vest a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a invocat faptul că T.H exercită profesia de avocat şi se atribuie la categoria de plătitor al primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, iar prin neachitarea acesteia a încălcat prevederile Legii nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi a Legii nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

6. În şedinţa de judecată din 10 martie 2016, avocatul Sergiu Radu a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi din art.10 alin.(2) lit.a) şi lit.b) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 privind asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.

7. Prin încheierea din 1 iulie 2016, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 1998, nr.38-39, art.280) sunt următoarele:

Articolul 4

Subiecţii asigurării

“[...]

(4) Guvernul are calitatea de asigurat pentru următoarele categorii de persoane neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi aflate la evidenţa instituţiilor abilitate ale Republicii Moldova, specificate la alin.(9), cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual:

[...]

j) pensionari;

[...].”

Articolul 10

Asiguratul

“(1) Asiguratul este în drept să obţină de la asigurător informaţii despre îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor sale legale faţă de persoanele asigurate.

(2) Asiguratul, inclusiv notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii, este obligat:

a) în cazul unităţilor şi al persoanelor fizice, altele decât cele înregistrate de către organul înregistrării de stat, al notarilor publici, al executorilor judecătoreşti şi al avocaţilor, să se înregistreze ca plătitor de prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la agenţia teritorială a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină în termen de o lună de la data obţinerii certificatului de înregistrare, a licenţei de notar, de executor judecătoresc sau de avocat;

b) să achite primele de asigurare în mărimea, în modul şi în termenele stabilite de legislaţie;

[…].”

Articolul 17

Primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

“(1) Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reprezintă o sumă fixă sau o contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense, pe care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului pentru preluarea riscului asigurat al persoanei, conform prevederilor legislaţiei.

[…].”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 2003, nr.18-19, art.57) sunt următoarele:

Anexa nr.2

Categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, care se asigură în mod individual

“2. Notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii neangajaţi, indiferent de forma juridică de organizare a activităţii, care au obţinut licenţă în modul stabilit de lege.

[…].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că prin aplicarea prevederilor contestate, avocatul pensionar care este în exerciţiul funcţiei este obligat să achite prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, astfel fiind discriminat în raport cu alte persoane pensionate neangajate.

12. Autorul excepţiei susţine că, potrivit dispoziţiilor art.4 alin.(4) din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, Guvernul are calitatea de asigurat pentru pensionari.

13. În viziunea acestuia, prevederile contestate încalcă art.16 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Sergiu Radu, în dosarul nr.2-133/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Străşeni, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie unele prevederi din art.10 alin.(2) lit.a) şi lit.b) din Legea nr.1585–XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, care vizează în esenţă obligaţia avocatului, în calitate de subiect al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, de a achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

19. Curtea observă că autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolului 16 din Constituţie. Potrivit acestuia, a fost instituită o discriminare între avocatul pensionar, care este în exerciţiul funcţiei şi este obligat să achite prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, în raport cu alte persoane pensionate neangajate.

20. Curtea reţine că norma contestată stabileşte, cu titlu de principiu, calitatea de asigurat pentru notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii neangajaţi şi instituie obligativitatea achitării primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

21. Curtea menţionează că notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii neangajaţi, deţinând calitatea de asiguraţi şi de subiecţi ai asigurării obligatorii de asistenţă medicală, sunt prevăzuţi la pct.2 din Anexa nr.2 la Legea 1593-XV cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi incluşi în categoriile de plătitori ai primelor de asigurare medicală în sumă fixă, care se asigură în mod individual. Respectiv, aceştia urmează să achite prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală potrivit prevederilor legale.

22. Prevederile menţionate nu instituie nici o distincţie între persoanele care exercită aceste profesii care nu au ajuns la vârsta de pensionare şi cele care deja sunt pensionate.

23. În acelaşi timp, având în vedere problema abordată de autor, care priveşte achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală de către persoana care deţine licenţa de avocat şi activează în domeniu şi totodată are statut de pensionar, Curtea menţionează că, potrivit art.4 alin.(4) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998, Guvernul are calitatea de asigurat doar pentru persoanele neangajate, inclusiv pensionarii neangajaţi.

24. Prin prisma prevederilor legale menţionate, Curtea subliniază că la achitarea primei de asigurare medicală legiuitorul a stabilit distincţia între pensionarii neangajaţi şi cei angajaţi în câmpul muncii, astfel argumentele din sesizare raportate la prevederile legale au fost invocate eronat.

25. Prin urmare, ţinând cont de cele menţionate, Curtea nu poate constata raţiunea argumentelor autorului excepţiei de neconstituţionalitate ce vizează pretinsa încălcare a articolului 16 din Constituţie prin aplicarea prevederilor contestate.

26. În temeiul celor menţionate supra, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 26 alin.(1) şi 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi (3), 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din art.10 alin.(2) lit.a) şi lit.b) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, în partea ce ţine de obligaţia avocaţilor de a achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, ridicată de avocatul Sergiu Radu, în dosarul nr.2-133/2016, pendinte la Judecătoria Străşeni.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.