Decizie nr.49 din 31.05.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.62g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 220 din Codul penal (proxenetismul)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.62g/2018 privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 220 din Codul penal

(proxenetismul)

nr. 49  din  31.05.2018

 (în vigoare 31.05.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 285-294 art. 128 din 03.08.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 25 mai 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 31 mai 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei” din articolul 220 alin.(1) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.1-961/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 25 mai 2018, de către un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău (Oxana Robu, Svetlana Balmuş şi Igor Mânăscurtă), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 6 iunie 2017, dl Alexei Bolboceanu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 220 alin.(2) literele a) şi c) din Codul penal (pentru că ar fi îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către două persoane), fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de cinci ani. În baza articolului 90 din Codul penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat pe un termen de probă de patru ani.

4. Nefiind de acord cu această sentinţă, dl avocat Gheorghe Malic, apărătorul dlui Alexei Bolboceanu, a contestat sentinţa prin apel.

5. Pe 18 aprilie 2018, în cadrul şedinţei instanţei de apel, dl avocat Gheorghe Malic a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei” din articolul 220 alin.(1) din Codul penal.

6. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2018, s-a dispus trimiterea excepţiei de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

8. Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Articolul 220

Proxenetismul

“(1) Îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană, dacă fapta nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:

a) asupra a două sau mai multor persoane;

b) asupra unei femei gravide;

c) de două sau mai multe persoane;

d) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional

se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani.

(3) Aceleaşi acţiuni săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.”

9. Prevederile relevante ale Codului contravenţional sunt următoarele:

Articolul 89

Practicarea prostituţiei

“(1) Practicarea prostituţiei

se sancţionează cu amendă de la 24 la 36 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 40 de ore.

(2) Persoana angajată în prostituţie contrar voinţei sale este degrevată de răspundere contravenţională.”

DREPT COMPARAT

10. În Austria prostituţia este legalizată, cu excepţia regiunii Vorarlberg. De asemenea, Codul penal al Austriei nu prevede răspunderea penală pentru proxenetism, dar stabileşte la articolul 217 răspunderea penală pentru traficul de fiinţe umane.

11. În Belgia prostituţia este legalizată, însă acţiunile care facilitează practicarea prostituţiei sau care sunt îndreptate spre coruperea unui minor pentru a practica prostituţia constituie infracţiuni. În acest sens, articolul 379 din Codul penal al Belgiei prevede o pedeapsă cu închisoare de la 5 până la 10 ani pentru organizarea sau facilitarea practicării prostituţiei de către un minor, indiferent de sexul acestuia. Articolul 380 alin.(1) din Codul penal incriminează fapta persoanei care, pentru satisfacerea nevoilor sexuale ale altuia, angajează, pregăteşte sau reţine o persoană adultă, în scopul depravării sau prostituării, chiar cu consimţământul ei.

12. În Cehia prostituţia este legalizată. Totuşi, impunerea practicării prostituţiei sau facilitarea practicării prostituţiei, ori obţinerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană se pedepseşte în baza articolului 204 din Codul penal. Acţiunile menţionate, incriminate în baza Codului penal al Cehiei, sunt similare cu fapta prejudiciabilă a infracţiunii de proxenetism prevăzută de articolul 220 din Codul penal al Republicii Moldova: îndemnul la prostituţie, înlesnirea practicării prostituţiei, tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei.

13. În Danemarca prostituţia constituie o activitate legală, însă activitatea bordelurilor şi alte forme de proxenetism sunt ilegale. Prostituţia a fost dezincriminată pe 17 martie 1999, când au fost operate modificări în Codul penal. Totodată, Codul penal prevede la articolul 223a răspunderea penală pentru întreţinerea relaţiilor sexuale în calitate de client cu o persoană care nu a atins vârsta de 18 ani, care obţine venituri (în întregime sau parţial) prin practicarea prostituţiei. Conform articolului 228 din acelaşi Cod, se sancţionează determinarea unei persoane la întreţinerea relaţiilor sexuale amorale, comisă în scop de profit. Acelaşi articol sancţionează şi administrarea bordelurilor. Articolul 229 alin.(1) din Cod stabileşte răspunderea pentru orice persoană care, în scopul obţinerii unui câştig, promovează, în mod frecvent, imoralitatea sexuală, acţionând ca un intermediar, sau care obţine un profit de pe urma acestei activităţi. Totodată, alineatul (2) al articolului menţionat sancţionează punerea la dispoziţie a unei camere de hotel pentru practicarea prostituţiei.

14. În Elveţia prostituţia este legalizată. Totodată, proxenetismul este incriminat de Codul penal (Titlul 5 “Infracţiuni contra moralei”). Astfel, articolul 198 din Cod prevede că “persoana care, având scopul de a obţine foloase materiale, favorizează prostituţia va fi pedepsită cu închisoarea”. Articolul 199 din acelaşi Cod menţionează că “persoana care va practica activitatea de proxenetism sau care va conduce o casă de toleranţă se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani şi cu interzicerea unor drepturi. Ea se pedepseşte cu închisoarea de până la 10 ani dacă delincventul a forţat la prostituţie o persoană minoră”.

15. În Estonia articolul 176 din Codul penal prevede răspunderea penală pentru acţiunile comise în vederea facilitării practicării prostituţiei de către o persoană care nu a atins vârsta de 18 ani, comise prin negocieri, promisiuni sau prin orice altă metodă.

16. În Letonia prostituţia reprezintă o activitate legală, însă există anumite reguli pentru persoanele care practică prostituţia. Aceste persoane trebuie să se înregistreze, să fie supuse controalelor sanitare lunare şi să deţină o carte de sănătate. Cu privire la proxenetism, articolul 164 din Codul penal al Letoniei prevede răspunderea pentru: determinarea unei persoane la practicarea prostituţiei; atragerea persoanei în practicarea prostituţiei; îndemnul minorului la practicarea prostituţiei sau punerea la dispoziţia minorilor a localurilor pentru practicarea prostituţiei. Totodată, conform articolului 165 din Codul penal, constituie infracţiune folosirea în scop de profit a persoanei care practică prostituţia.

17. În Lituania articolul 308 din Codul penal incriminează acţiunile îndreptate spre coruperea unei persoane în practicarea prostituţiei.

18. În Malta prostituţia este legalizată. Totuşi, Codul penal incriminează fapta persoanei care, pentru satisfacerea nevoilor sexuale ale altuia, determină un minor să practice prostituţia sau instigă, încurajează sau facilitează coruperea unei asemenea persoane (articolul 204), respectiv fapta persoanei care, pentru satisfacerea nevoilor sexuale ale altuia, determină o persoană adultă să practice prostituţia, utilizând violenţa sau mijloace de înşelăciune (articolul 205).

19. În Ungaria prostituţia este legalizată. Totuşi, articolul 200 alin.(1) din Codul penal pedepseşte orice persoană care racolează o altă persoană pentru a o determina să întreţină relaţii sexuale cu un terţ, în scopul obţinerii unui câştig financiar.

20. Începând cu 1 februarie 2014, în România a intrat în vigoare un nou Cod penal. Acest act normativ a scos din sfera ilicitului penal practicarea prostituţiei. Totuşi, răspunderea penală pentru proxenetism este prevăzută la articolul 213 din Cod. Alineatul (1) al acestui articol stabileşte că determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Totodată, alineatul (4) al articolului în discuţie prevede că prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul. În acest sens, prin Decizia sa nr.874 din 15 decembrie 2015, Curtea Constituţională a României a reţinut că valorile sociale puse în pericol sunt diferite în cazul prostituţiei faţă de fapta de proxenetism, acesta din urmă fiind incriminată ca infracţiune autonomă. Autorul faptei de proxenetism nu se află în aceeaşi situaţie cu persoana care practică prostituţia, astfel încât tratamentul juridic diferenţiat este justificat. Prin urmare, Curtea Constituţională a României a decis că nu se încalcă principul egalităţii în această ipoteză.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

21. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat că textul “îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei” din articolul 220 alin.(1) [Proxenetismul] din Codul penal este imprevizibil, pentru că legea nu-l defineşte.

22. De asemenea, cel care îndeamnă sau determină la prostituţie ori cel care înlesneşte practicarea prostituţiei trebuie să răspundă penal în baza articolului 220 din Codul penal. La rândul ei, persoana care practică prostituţia poate fi trasă la răspundere contravenţională conform articolului 89 din Codul contravenţional. Astfel, există un tratament discriminatoriu, de vreme ce prima persoană este considerată infractor, iar cea de-a doua contravenient.

23. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 4, 16, 22, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

24. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

25. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

26. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.1-961/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

27. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei” din articolul 220 alin.(1) din Codul penal, normă care stabileşte răspunderea penală pentru infracţiunea de proxenetism.

28. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul în discuţie este imprevizibil şi ar institui un tratament discriminatoriu în raport cu persoanele care practică prostituţia, care, de altfel, sunt sancţionate în baza Codului contravenţional, nu în baza Codului penal.

29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte, cu titlu preliminar, că incriminarea faptelor, stabilirea pedepsei pentru acestea, precum şi alte reglementări ţin de competenţa Parlamentului şi se bazează pe raţiuni de politică penală. Parlamentul posedă, în acest sens, o marjă de discreţie, în măsura în care nu afectează de o manieră nejustificată drepturile fundamentale ale persoanei.

30. Cu privire la pretinsa imprevizibilitate a prevederilor contestate, Curtea reţine că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi al pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

31. Legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile. Această cerinţă este îndeplinită atunci când justiţiabilul are posibilitatea de a cunoaşte, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa la care poate fi supus, în cazul unei încălcări a normei.

32. Curtea reţine că îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei reprezintă modalităţi de comitere a infracţiunii de proxenetism. Acestea au un caracter alternativ. Totodată, se comite infracţiunea de proxenetism şi în ipoteza în care făptuitorul obţine foloase de pe urma practicării prostituţiei de către alte persoane.

33. Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a apreciat că textul contestat este imprevizibil, pentru că nu este definit.

34. Curtea menţionează că legea penală nu poate să abunde în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, §50).

35. Fiind sesizată anterior în vederea controlului constituţionalităţii termenului de “prostituţie” din articolul 220 din Codul penal, Curtea a constatat în Decizia sa nr.36 din 19 aprilie 2018 că, în mod curent, prin “prostituţie” se înţelege practicarea de acte sexuale cu diferite persoane care beneficiază de serviciile prostituatei, aceasta urmărind să-şi procure astfel mijloace de existenţă sau principalele mijloace de existenţă. Curtea a menţionat că o asemenea conotaţie nu este una imprevizibilă (§ 36). Altfel spus, există repere obiective care ajută interpretul la stabilirea sensului exact al textului contestat. Această concluzie este valabilă şi în contextul prezentei cauze.

36. Curtea observă că, având în vedere prevederile articolului 220 din Codul penal, instanţele judecătoreşti pot stabili caracteristicile esenţiale ale actului interzis doar în baza textului care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică. Mai mult, aşa cum afirmă în mod constant Curtea Europeană, rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor (Del Rio Prada v. Spania [MC], 21 octombrie 2013, § 93).

37. Prin urmare, Curtea consideră că este neîntemeiată critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate privind calitatea legii.

38. Cu privire la pretinsa neconformitate a prevederilor contestate cu principiul egalităţii, Curtea reţine că acest principiu este încălcat atunci când se aplică un tratament diferenţiat în situaţii similare, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă. În acelaşi context, şi Curtea Europeană a subliniat în jurisprudenţa sa că tratamentul diferenţiat echivalează cu o discriminare dacă nu are la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă (Stummer v. Austria [MC], 7 iulie 2011, § 87; Khamtokhu şi Aksenchik v. Rusia [MC], 24 ianuarie 2017, § 64).

39. Curtea notează că, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, Parlamentul are competenţa exclusivă de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legislatorul este liber sa aprecieze, pe lângă pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă, sub rezerva justificării alegerilor sale din punct de vedere constituţional.

40. Apreciind, in abstracto, pericolul social al faptei de proxenetism (concretizată în îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană, dacă fapta nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane), legislatorul a stabilit că aceasta se pedepseşte, potrivit articolului 220 alin.(1) din Codul penal, cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani. Aceeaşi faptă comisă: a) asupra a două sau mai multor persoane; b) asupra unei femei gravide; c) de două sau mai multe persoane; d) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 7 ani.

41. Potrivit articolului 89 alin.(1) din Codul contravenţional, practicarea prostituţiei se sancţionează cu amendă de la 24 la 36 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 40 de ore. Conform alineatului (2) al aceluiaşi articol, persoana angajată în prostituţie contrar voinţei sale este degrevată de răspundere contravenţională.

42. Cei care beneficiază de serviciile persoanelor care practică prostituţia, i.e. clienţii, nu pot fi traşi nici la răspundere penală, nici la răspundere contravenţională.

43. Curtea constată că proxenetismul prezintă un grad de pericol social mai mare decât practicarea prostituţiei. Acest grad de pericol este dedus din compararea sancţiunilor prevăzute la articolul 220 din Codul penal şi la articolul 89 din Codul contravenţional.

44. Curtea observă că şi în dreptul comparat se face deosebire, pe de o parte, între fapta de proxenetism, pedepsită penal, şi, pe de altă parte, fapta de practicare a prostituţiei. Aceasta din urmă nu este sancţionată în unele state din Uniunea Europeană (vezi supra §§ 10-21).

45. Mai mult, conform jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prostituţia este considerată ca o activitate de prestare a serviciilor contra plată şi se încadrează în noţiunea de “activităţi economice” (Aldona Malgorzata Jany and Others and Staatssecretaris van Justitie, 20 noiembrie 2001, cauza C-268/99, § 49). Această afirmaţie este valabilă doar în statele în care practicarea prostituţiei este legalizată.

46. Curtea menţionează că practicarea prostituţiei nu presupune acte sexuale izolate şi întâmplătoare, ci, dimpotrivă, o activitate efectuată în mod obişnuit, o îndeletnicire. Pentru participarea la o asemenea activitate persoana poate fi determinată de către o terţă persoană (proxenetul). Persoana care practică prostituţia urmăreşte să-şi procure în acest sens mijloace de existenţă.

47. Un grad prejudiciabil mai proeminent îi este imprimat faptei care constă în îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană, dacă nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane. Astfel, făptuitorul poate influenţa prin activitatea sa infracţională o persoană să ia hotărârea de a practica prostituţia, exploatând-o astfel, din punct de vedere sexual, şi punând-o în pericol (e.g. răspândirea bolilor venerice, posibile agresiuni din partea clienţilor).

48. Fapta de proxenetism este incompatibilă cu demnitatea şi cu valoarea persoanei umane, pentru că astfel persoana este considerată un mijloc, şi nu un scop.

49. Incriminarea faptei de proxenetism constituie un mijloc de protecţie a persoanelor vulnerabile din punctul de vedere al exploatării sexuale. În schimb, în cazul articolului 89 din Codul contravenţional, persoana ia decizia de a practica prostituţia, fără a fi exploatată de proxenet. Din acest motiv, este firesc ca proxenetismul să fie sancţionat mai dur decât practicarea prostituţiei.

50. Prin urmare, persoana care comite fapta de proxenetism nu se află într-o situaţie similară cu persoana care practică prostituţia. Fapta incriminată de articolul 220 din Codul penal şi, respectiv, fapta prevăzută la articolul 89 din Codul contravenţional diferă atât din perspectiva materialităţii lor, cât şi din perspectiva gradului de prejudiciabilitate. Nu este vorba de una şi aceeaşi acţiune, la care să participe persoana care se prostituează, precum şi cel care determină sau înlesneşte practicarea prostituţiei.

51. Mai mult, în contextul infracţiunii de proxenetism, persoana care este convinsă să practice prostituţia are calitatea de victimă a infracţiunii prevăzute la articolul 220 din Codul penal. Victima infracţiunii de proxenetism poate fi orice persoană. De regulă, particularităţile victimei nu au relevanţă la calificarea faptei, cu excepţia ipotezei prevăzute la articolul 220 alin.(2) lit.c) din Codul penal. În această situaţie, răspunderea penală se agravează dacă victima are calitatea de femeie gravidă.

52. În consecinţă, Curtea consideră nefondată critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate privind pretinsa încălcare a principiului egalităţii.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei” din articolul 220 alin.(1) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.1-961/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.