Decizie nr.5 din 19.01.2017 de Inadmisibilitate a sesizării nr.6g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unei sintagme din alineatul (1) al articolului 318 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004 (executarea sancţiunii arestului contravenţional)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.6g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unei sintagme din alineatul (1) al articolului 318 din Codul de executare

al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004

(executarea sancţiunii arestului contravenţional)

nr. 5  din  19.01.2017

 (în vigoare 19.01.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 144-148 art. 55 din 05.05.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 10 ianuarie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 ianuarie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 10 ianuarie 2017 de dnii Iurie Iordan, Ghenadie Lîsîi şi Silvia Vrabii, judecători în cadrul Curţii de Apel Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “sancţiunea arestului contravenţional se execută în condiţiile stabilite pentru regim iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis” din alineatul (1) al articolului 318 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004, ridicată în dosarul nr.4r-3541/16, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

A. Circumstanţele litigiului principal

2. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 1 noiembrie 2016, J.L. a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 78¹ din Codul contravenţional şi i s-a aplicat în baza acestei norme o sancţiune contravenţională sub formă de închisoare pe un termen de 15 zile, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

3. Avocatul Cuptova Natalia a contestat cu recurs această hotărâre, susţinând, inter alia, că instanţa de fond a aplicat o pedeapsă care nu este prevăzută de norma contravenţională.

4. La 5 decembrie 2016, Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău a casat hotărârea Judecătoriei Străşeni din 1 noiembrie 2016 şi a remis cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă examinare în fond, în alt complet de judecată.

B. Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

“(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

[…]”

6. Prevederile relevante ale Codului de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004 (republicat în M.O., 2010, nr.214-220, art.704) sunt următoarele:

Articolul 318

Executarea sancţiunii arestului contravenţional

“(1) Sancţiunea arestului contravenţional se execută în condiţiile stabilite pentru regim iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis, conform prevederilor capitolului XXII din prezentul cod.

[…]”

7. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 (M.O., 2009, nr.3-6, art.15) sunt următoarele:

Articolul 5

Principiul legalităţii

“(1) Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârşirea unei contravenţii, nici supus sancţiunii contravenţionale decât în conformitate cu legea contravenţională.

[…]”

Articolul 32

Sancţiunea contravenţională

“(1) Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvârşit o contravenţie.

(2) Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sunt:

[…]

h) arestul contravenţional.

[…]”

Articolul 38

Arestul contravenţional

“(1) Arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională care constă în privarea de libertate pe un termen stabilit prin hotărâre judecătorească şi care se execută în condiţiile prevăzute de Codul de executare.

[…]”

Articolul 78¹

Violenţa în familie

“Maltratarea sau alte acţiuni violente, comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a integrităţii corporale

se sancţionează cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 40 la 60 de ore sau cu arest contravenţional de la 7 la 15 zile.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii menţionează că la examinarea în ordine de recurs a cauzei contravenţionale instanţa a pus la îndoială constituţionalitatea dispoziţiilor articolului 318 alin.(1) din Codul de executare, potrivit cărora “sancţiunea arestului contravenţional se execută în condiţiile stabilite pentru regim iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis”, în contextul în care Codul contravenţional al Republicii Moldova nici nu prevede pedeapsa sub formă de închisoare cu indicarea tipului penitenciarului.

9. Potrivit autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor articolului 38 alin.(1) din Codul contravenţional.

10. De asemenea, se menţionează că persoanei supuse sancţiunii contravenţionale sub formă de arest contravenţional i se aplică un tratament degradant în raport cu persoana care este supusă pedepsei penale. În acest sens, autorii susţin că, potrivit articolului 72 alin.(2) din Codul penal, pentru infracţiunile din imprudenţă, persoanele condamnate la închisoare execută pedeapsa în penitenciare de tip deschis, iar pentru o contravenţie cu gravitate redusă, precum cea prevăzută de articolul 78¹ din Codul contravenţional, prevederile articolului 318 alin.(1) din Codul de executare stabilesc că persoana urmează să execute pedeapsa în regim mai aspru decât pentru săvârşirea unei infracţiuni.

11. În fine, autorii excepţiei solicită Curţii Constituţionale să verifice constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate în sensul corespunderii cu prevederile articolelor 4 alin.(1) şi (2), 20 alin.(1), 21, 22, 23, 25, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de executare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de judecătorii din cadrul Curţii de Apel Chişinău, pe rolul căreia s-a aflat dosarul nr.4r-3541/2016, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. Curtea reţine că autorii excepţiei solicită de a declara neconstituţională doar sintagma “sancţiunea arestului contravenţional se execută în condiţiile stabilite pentru regim iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis” de la articolul 318 alin.(1) din Codul de executare.

17. Curtea observă că autorii excepţiei, invocând încălcarea articolelor 4 alin.(1) şi (2), 20 alin.(1), 21, 22, 23, 25, 26 şi 54 din Constituţie, au pretins, în esenţă, că prevederile criticate nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii.

18. Având în vedere jurisprudenţa sa şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la condiţiile pe care o lege trebuie să le îndeplinească pentru a fi conformă Constituţiei şi Convenţiei, Curtea relevă că o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie, numai dacă norma de drept este redactată cu suficientă precizie pentru a permite oricărei persoane să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, ea să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita.

19. Curtea constată că articolul 318 alin.(1) din Codul de executare stabileşte regimul şi modul de executare a sancţiunii arestului contravenţional.

20. De lege lata, arestul contravenţional constituie una dintre sancţiunile contravenţionale principale prevăzute de alin.(2) al art.32 din Codul contravenţional.

21. Potrivit articolului 38 din acelaşi cod, arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională, care se aplică, de regulă, pentru săvârşirea unei fapte care ameninţă sau pune în pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei şi doar pentru o durată maximă de 15 zile, cu excepţia aplicării acestei sancţiuni pe un termen de până la 30 de zile în cazul concursului de contravenţii sau al cumulului de hotărâri de sancţionare.

22. În plus, Curtea observă că executarea acestei sancţiuni, care poate fi aplicată numai de instanţa de judecată, este strict reglementată de lege, respectiv de Codul de executare. De altfel, potrivit normei de trimitere cuprinse în articolul 38 alin.(1) din Codul contravenţional, arestul contravenţional se execută în condiţiile prevăzute de Codul de executare.

23. În acest context, Curtea menţionează că este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe atât o conexiune logică pentru a da posibilitate destinatarilor să determine conţinutul domeniului reglementat, cât şi o corespondenţă sub aspectul forţei lor juridice. De asemenea, pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.

24. Astfel, cu referire la tehnica trimiterilor legislative, Curtea relevă că trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul unui anumit act normativ sau la un alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală în care sunt stabilite expres anumite prescripţii normative. Efectul dispoziţiei de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conţinutul normei care face trimitere.

25. Plecând de la aceste premise, Curtea apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt clar definite de lege, persoanele putându-şi da seama din conţinutul dispoziţiilor legale incidente, în particular articolul 38 alin.(1) din Codul contravenţional, care este actul normativ care reglementează modalitatea de executare a sancţiunii arestului contravenţional, prevederile criticate întrunind condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate circumscrise principiului legalităţii, prevăzut de dispoziţiile articolului 23 din Constituţie.

26. Or, având în vedere că legea contravenţională conţine prevederi care indică de fapt natura penală a contravenţiilor, Curtea menţionează că determinarea regimului şi modului de executare a sancţiunii arestului contravenţional reprezintă opţiunea legiuitorului în acord cu politica sa privind regimul juridic al contravenţiilor şi a fost exercitată potrivit normei constituţionale de la articolul 72 alin.(3) şi în marja de apreciere prevăzută de aceasta.

27. Curtea observă totodată că, în prezenta cauză, autorii excepţiei pretind neconstituţionalitatea textului de lege criticat şi din compararea acestuia cu normele ce reglementează categoriile penitenciarelor în care se execută pedeapsa cu închisoare, respectiv articolul 72 din Codul penal. Curtea reţine însă că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Prin urmare, Curtea constată că, în privinţa acestor susţineri, nu se află în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea unui text de lege.

28. Adiţional, Curtea observă că, în speţă, Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău a admis recursul declarat împotriva hotărârii Judecătoriei Străşeni din 1 noiembrie 2016, a casat această hotărâre şi a dispus remiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru o nouă examinare în fond, în alt complet de judecată.

29. În acest context, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică, a cărei rezolvare trebuie `să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu au consecinţe juridice la soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti în cadrul căreia a fost invocată, întrucât cauza contravenţională a fost remisă spre rejudecare în instanţa de fond.

30. Aşadar, Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate vizează o abordare in abstracto, care nu are legătură cu fondul litigiului principal, fiind inoperabilă în cadrul rezolvării excepţiilor de neconstituţionalitate, spre deosebire de controlul ordinar al constituţionalităţii normelor.

31. Pentru considerentele expuse supra, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “sancţiunea arestului contravenţional se execută în condiţiile stabilite pentru regim iniţial într-un penitenciar de tip semiînchis” din alineatul (1) al articolului 318 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004, ridicată de dnii Iurie Iordan, Ghenadie Lîsîi şi Silvia Vrabii, judecători în cadrul Curţii de Apel Chişinău, în dosarul nr.4r-3541/2016, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.