Decizie nr.5 din 22.05.2013 privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.106 din 3 mai 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Sesizarea nr.19a/2013)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.106

din 3 mai 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

(Sesizarea nr.19a/2013)

nr. 5  din  22.05.2013

 (în vigoare 22.05.2013) 

Monitorul Oficial nr.130-134 art.16 din 21.06.2013

* * *

Curtea Constituţională,

Statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători,

cu participarea dnei Tatiana Berladean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 16 mai 2013,

înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 16 mai 2013, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de deputatul în Parlament, dl Serghei Sîrbu, privind controlul constituţionalităţii Legii 106 din 3 mai 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, referitoare la transferul Centrului Naţional Anticorupţie de sub controlul parlamentar sub controlul guvernamental.

2. Autorul sesizării a pretins, în special, că prevederile Legii nr.106 din 3 mai 2013 afectează independenţa funcţională a Centrului Naţional Anticorupţie şi este în contradicţie cu articolele 1, 8, 39, 54 din Constituţie.

3. Prin decizia din 16 mai 2013, sesizarea a fost declarată admisibiliă, fără a prejudicia fondul cauzei. Totodată, Curtea a respins demersul de suspendare a acţiunii legii contestate, în favoarea examinării sesizării în regim de urgenţă.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia scrisă a Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului. Doar Parlamentul şi-a exercitat acest drept.

5. În cadrul şedinţei plenare publice a Curţii sesizarea a fost susţinută de dl Serghei Sîrbu, deputat în Parlament. Parlamentul a fost reprezentat de dl Sergiu Chirică, consultant principal în cadrul Direcţiei juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Vladimir Grosu, viceministru al justiţiei. Preşedintele Republicii Moldova nu şi-a delegat reprezentantul.

ÎN FAPT

6. Prin Legea nr.106 din 3 mai 2013 se completează art.24 din Legea cu privire la Guvern, în organele centrale de specialitate ale administraţiei publice incluzând şi Centrul Naţional Anticorupţie. La fel, prin legea contestată au fost operate şi o serie de modificări în Legea nr.1104-XV din 6 iunie 2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie, care vizează modul de numire a directorului şi a vicedirectorilor, precum şi unele atribuţii ale acestora. În acelaşi timp, directorul Centrului a fost exclus din anexa la Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

7. Anterior, prin Legea nr.120 din 25 mai 2012, care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2012, s-au efectuat un şir de modificări conceptuale în activitatea Centrului Naţional Anticorupţie, acesta fiind plasat în afara organelor administraţiei publice centrale. Nefiind o instituţie guvernamentală, prin respectiva lege se stabilea că directorul şi vicedirectorii se numesc în funcţie de către Parlament, iar structura şi efectivul-limită ale Centrului, numărul şi reşedinţa subdiviziunilor teritoriale şi raza lor de activitate se aprobă de către legislativ la propunerea directorului Centrului.

8. În context, prin adoptarea Legii nr.106 din 3 mai 2013 Centrul Naţional Anticorupţie a fost repus sub controlul Guvernului.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (Monitorul Oficial, 1994, nr.1, art.1) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

“(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.”

Articolul 39

Dreptul la administrare

“(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.

(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

“(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

[…]”

Articolul 66

Atribuţiile de bază

“Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

a) adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;

[...]”

Articolul 72

Categorii de legi

“(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.

[…]”

Articolul 107

Administraţia publică centrală de specialitate

“[...]

(2) În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor, se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative.”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (Veştile 1990, nr.8, art.191; Republicată: M.O. 2002, nr.131-133, art.1018) sunt următoarele:

Articolul 24

Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice

“În republică activează:

[…]

2) alte autorităţi administrative centrale:

Biroul Naţional de Statistică

Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru

Biroul Relaţii Interetnice

Agenţia “Moldsilva”

Agenţia Rezerve Materiale

Agenţia Turismului

Centrul Naţional Anticorupţie.”

[Art.24 completat prin Legea nr.106 din 03.05.2013, în vigoare 10.05.2013]

11. Prevederile relevante ale Legii nr.1104-XV din 6 iunie 2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie (M.O. 2002, nr.91-94, art.668; Republicată: M.O. 2012, nr.209-211, art.683) sunt următoarele:

Articolul 1

Centrul Naţional Anticorupţie

“(1) Centrul Naţional Anticorupţie (denumit în continuare Centru) este un organ specializat în prevenirea şi combaterea corupţiei, a actelor conexe corupţiei şi a faptelor de comportament corupţional.

(2) Centrul este persoană juridică de drept public, finanţat integral din bugetul de stat, dispune de conturi trezoreriale, de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova şi de alte atribute necesare.

(3) Centrul este un organ apolitic, nu acordă asistenţă şi nu sprijină niciun partid politic.

(4) Centrul este independent în activitatea sa şi se supune doar legii. Centrul dispune de independenţă organizaţională, funcţională şi operaţională în condiţiile stabilite de lege.”

Articolul 7

Organizarea activităţii Centrului

“(1) Centrul este un organ unitar, centralizat şi ierarhic, constituit din aparat central şi subdiviziuni teritoriale.

(2) Centrul este independent în elaborarea programului de activitate şi în exercitarea funcţiilor sale.

(3) Structura şi efectivul-limită ale Centrului, numărul şi reşedinţa subdiviziunilor teritoriale şi raza lor de activitate se aprobă de către Guvern la propunerea directorului Centrului.

(4) Centrul este persoană juridică, dispune de un cont trezorerial şi de alte atribute necesare.

[...]”

[Art.7 modificat prin Legea nr.106 din 03.05.2013, în vigoare 10.05.2013]

Articolul 8

Numirea şi eliberarea din funcţie a directorului Centrului

“(1) Centrul este condus de un director, numit în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Prim-ministrului, pe un termen de 4 ani.

(2) Funcţia de director este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată.

(3) Candidatul la funcţia de director este selectat pe bază de concurs organizat de Comisia juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului.

[...]

(8) Directorul Centrului se eliberează din funcţie de Preşedintele Republicii Moldova la propunerea Prim-ministrului.

(10) În exercitarea atribuţiilor sale, directorul este asistat de doi adjuncţi, numiţi în funcţie de Guvern la propunerea directorului. Adjuncţii directorului Centrului trebuie să întrunească cerinţele stabilite la alin.(4). Eliberarea din funcţie a adjunctului directorului se aprobă de Guvern la propunerea directorului.

[Art.8 modificat prin Legea nr.106 din 03.05.2013, în vigoare 10.05.2013]

12. Prevederile relevante ale Convenţiei penale privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificată prin Legea nr.428-XV din 30 octombrie 2003 (M.O. 2003, nr.229-233, art.918), sunt următoarele:

Articolul 20

Autorităţi specializate

“Fiecare parte adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru ca persoane sau entităţi să fie specializate în lupta împotriva corupţiei. Ele vor dispune de independenţa necesară în cadrul principiilor fundamentale ale sistemului juridic al părţii, pentru a-şi putea exercita funcţiile în mod eficace şi libere de orice presiune ilicită. Părţile veghează ca personalul respectivelor entităţi să dispună de o pregătire şi de resurse financiare adaptate funcţiilor pe care le exercită.”

13. Prevederile relevante ale Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată prin Legea nr.158-XVI din 6 iulie 2007 (M.O. 2007, nr.103-106, art.451), sunt următoarele:

Articolul 5

Politici şi practici de prevenire a corupţiei

“1. Fiecare stat parte elaborează şi aplică sau are în vedere, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, politici de prevenire a corupţiei eficiente şi coordonate care favorizează participarea societăţii şi care reflectă principiile de stat de drept, buna gestiune a problemelor politice şi bunurile publice, de integritate, transparenţă şi responsabilitate.

2. Fiecare stat parte se străduieşte să pună la punct şi să promoveze practici eficiente pentru prevenirea corupţiei.

3. Fiecare stat parte se străduieşte să evalueze periodic instrumentele juridice şi măsurile administrative pertinente pentru a determina dacă acestea sunt corespunzătoare pentru a preveni şi combate corupţia.”

Articolul 6

Organismul sau organismele de prevenire a corupţiei

“1. Fiecare stat parte face astfel încât, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, să existe unul sau mai multe organisme, după cum convine, însărcinate să prevină corupţia prin mijloace precum:

a) aplicarea politicilor prevăzute la art.5 din prezenta convenţie şi, dacă este cazul, supervizarea şi coordonarea acestei aplicări;

b) sporirea şi difuzarea informaţiilor privind prevenirea corupţiei.

2. Fiecare stat parte acordă organismului sau organismelor menţionate la paragraful 1 al prezentului articol independenţa necesară, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, pentru a permite exercitarea eficientă a funcţiilor lor la adăpost de orice influenţă nedorită. Resursele materiale şi personalul specializat necesar, precum şi formarea de care acest personal poate avea nevoie pentru a-şi exercita funcţiile trebuie să le fie furnizate.”

ÎN DREPT

14. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă independenţa funcţională a autorităţii specializate în prevenirea şi combaterea corupţiei, Centrul Naţional Anticorupţie, în condiţiile unui stat de drept, consacrat de articolul 1 alin.(3) din Constituţie.

1. Argumentele autorului sesizării

15. Autorul sesizării menţionează că, prin adoptarea Legii nr.106 din 3 mai 2013, Centrul Naţional Anticorupţie şi-a pierdut în totalitate independenţa funcţională şi a trecut în subordinea directă a Guvernului, cu toate consecinţele de rigoare.

16. În opinia autorului sesizării, Parlamentul practic a anulat o reformă care a durat ani, o reformă la care au participat experţi internaţionali şi care a avut drept scop dezvoltarea cadrului naţional în domeniul luptei cu corupţia şi acordarea Centrului Naţional Anticorupţie a unui statut de organ specializat în domeniu, autonom şi independent de influenţele politice. Legea nr.106 vine cu modificări de substanţă doar peste câteva luni de la începutul implementării reformei, prin care s-a acordat o veritabilă independenţă Centrului Naţional Anticorupţie.

17. Autorul sesizării consideră că, prin recentele modificări, Centrul Naţional Anticorupţie a fost subordonat direct Guvernului şi şi-a pierdut în totalitate autonomia şi independenţa.

2. Argumentele autorităţilor

18. În opinia prezentată, Parlamentul a menţionat că Constituţia nu conţine prevederi exprese referitoare la Centrul Naţional Anticorupţie. Prin urmare, reglementarea statutului acestuia este lăsată la discreţia legislatorului.

19. În şedinţa publică, reprezentantul Guvernului a menţionat că prevederile Legii nr.106 din 3 mai 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nu cuprind aspecte de constituţionalitate, statul fiind liber să aleagă cel mai efectiv mod de combatere a flagelului corupţiei.

3. Aprecierea Curţii

20. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea remarcă faptul că articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

22. Având în vedere că autorul sesizării a contestat integral Legea nr.106 din 3 mai 2013, care cuprinde şi dispoziţii finale ce nu se încorporează în textul legilor modificate, Curtea reţine că obiectul sesizării îl constituie Legea nr.106 din 3 mai 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

23. Curtea reţine că prerogativa, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

24. Curtea menţionează că Centrul Naţional Anticorupţie este creat şi activează în baza legii organice, în scopul prevenirii şi combaterii corupţiei, a actelor conexe corupţiei şi a faptelor de comportament corupţional. Modalitatea de combatere a corupţiei nu este reglementată expres de normele constituţionale.

25. Astfel, Curtea reţine că în problemele şi aspectele în privinţa cărora Constituţie nu dispune Parlamentul are libertatea să decidă în mod autonom, prin voinţa majorităţii deputaţilor, manifestată prin vot. În acest sens, Parlamentul are competenţa exclusivă să stabilească prin lege organică statutul autorităţilor publice şi atribuţiile lor. În acest sens, este relevant articolul 66 din Constituţie care menţionează principala atribuţie a Parlamentului de a adopta legi, precum şi articolul 72 alin.(3) lit.r) din Constituţie, care pe lângă domeniile expres stipulate ce urmează a fi reglementate prin legi organice, prevede că legislativul poate adopta respectivele categorii de legi şi în alte domenii pe care le consideră necesare.

26. De asemenea, articolul 107 alin.(2) din Constituţie prevede:

“În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor, se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative. ”

27. În context, având în vedere faptul că Legea Supremă nu conţine dispoziţii privind Centrul Naţional Anticorupţie, instituirea, statutul şi atribuţiile acestuia constituie o prerogativă a Parlamentului.

28. Prin prisma celor menţionate, modificările şi completările efectuate prin Legea nr.106 din 3 mai 2013 constituie aspecte de oportunitate, care ar trebui să determine activitatea eficientă a respectivei instituţii, în acord cu prevederile şi recomandările internaţionale, şi nu cuprind aspecte de constituţionalitate.

29. În lumina celor expuse, Curtea reţine că Legea contestată nu face resortul jurisdicţiei constituţionale, deoarece nu comportă aspecte contradictorii cu normele constituţionale.

Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 60 lit.c), 61 alin.(1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.106 din 3 mai 2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.