Decizie nr.5 din 24.09.2002 privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE Decizie privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999 Nr.5 din 24.09.2002 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.137-138/25 din 10.10.2002 * * * Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător Mircea IUGA - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător-raportor Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător cu participarea Corinei Popa, grefier, deputaţilor în Parlament Iurie Roşca şi Ştefan Secăreanu, autorii sesizării, Gheorghe Susarenco, Vitalie Nagacevschi şi Bogdan Ciubotaru, reprezentanţii autorilor sesizării, Iurie Stoicov şi Ion Creangă, reprezentanţii Parlamentului, Galina Chirinciuc, reprezentantul permanent al Guvernului la Curtea Constituţională, conducîndu-se după art. 135 alin.(1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit. a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999. Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca şi Ştefan Secăreanu, depusă la 28 martie 2002, în conformitate cu prevederileart. 24 şi 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin Decizia Curţii Constituţionale din 20 mai 2002 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării sesizării au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Afacerilor Externe, Departamentului Trupelor de Grăniceri, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Catedrelor de Drept constituţional şi Drept administrativ şi de Drept internaţional de la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, Catedrei Discipline statale a Departamentului de Drept de la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori, explicaţiile participanţilor la proces, Curtea Constituţională a constatat: Prin Legea organică nr. 348-XV din 12 iulie 2001* Parlamentul a ratificat Tratatul între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat, semnat la Kiev la18 august 1999 (în continuare - Tratatul), intrat în vigoare la 18 noiembrie 2001 în urma schimbului instrumentelor de ratificare la 19 octombrie 2001. ------------------------ *M.O., 2001, nr. 86-88, art. 650. Legea pentru ratificarea Tratatului dintre Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat. Potrivit art. 10 din Tratat, Părţile Contractante vor semna un protocol adiţional la prezentul Tratat, care este partea lui integrantă şi care reglementează problemele transmiterii în proprietate Ucrainei a sectorului de autostradă Odesa-Reni în regiunea localităţii Palanca a Republicii Moldova, precum şi a sectorului de teren, prin care trece acesta, şi regimul lor de exploatare. Autorii sesizării solicită exercitarea controlului constituţionalităţii art. 10 menţionat, precum şi a Protocolului adiţional, potrivit căruia Republica Moldova transmite în proprietate (posesie, folosinţă şi administrare) Ucrainei sectorul de autostradă Odesa-Reni în regiunea localităţii Palanca a Republicii Moldova cu lungimea de 7,77 km şi a sectorului de teren, prin care trece acesta, cu suprafaţa de 18,0 ha. În opinia semnatarilor sesizării, art. 10 din Tratat şi Protocolul adiţional contravin principiilor constituţionale ale inalienabilităţii şi indivizibilităţii teritoriale a statului, consfinţite în art. 1 alin. (1) şi, respectiv, în art. 3 alin. (1) din Constituţie, care sînt incompatibile cu înstrăinarea teritoriului sub orice formă şi cu divizarea teritorială, teritoriul reprezentînd unul din elementele principale ale statului, şi aduc atingere art. 3 alin. (2) din Constituţie, care stipulează unele condiţii în ceea ce priveşte modificarea frontierelor. În sesizare se menţionează de asemenea că actele supuse controlului constituţionalităţii au fost încheiate cu încălcarea art. 8 alin. (2) din Constituţie, care prevede că intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de revizuirea acesteia. Raportînd actele supuse controlului constituţionalităţii la prevederile Legii Supreme, altor legi ale Republicii Moldova şi la normele internaţionale în domeniu, Curtea reţine următoarele. Potrivit art. 8 alin. (1) din Constituţie, Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. Astfel, la încheierea tratatelor internaţionale Republica Moldova urmează să se conformeze principiilor şi normelor internaţionale de drept, precum şi dispoziţiilor constituţionale şi legale naţionale, care guvernează problemele tratatelor. În contextul obiectului sesizării, Curtea opinează că atribuţia sa, stipulată în art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, privind exercitarea controlului constituţionalităţii asupra tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte urmează a fi examinată prin prisma altor dispoziţii constituţionale şi în coroborare cu normele naţionale şi internaţionale în domeniu, dat fiind că norma constituţională enunţată, avînd caracter general, nu specifică care tratate sînt supuse controlului constituţionalităţii şi la ce etapă: pînă sau după intrarea lor în vigoare. Potrivit prevederilor Convenţiei de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din 23 mai 1969 (în continuare - Convenţia), în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993*, prin tratat se înţelege un acord internaţional încheiat în scris între state şi guvernat de dreptul internaţional. ----------------------- *Tratate internaţionale, vol. 4, pag. 53. Art. 24 din Convenţie, care reglementează modul de intrare în vigoare a tratatelor, stipulează că un tratat intră în vigoare la data şi după modalităţile ce s-au fixat prin dispoziţiile sale sau prin acord între statele care au participat la negocieri. Prin consecvenţa principiilor dreptului internaţional Tratatul din 18 august 1999 între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat, în art. 12, stabileşte că acesta se supune ratificării şi intră în vigoare în a 30-a zi din data efectuării schimbului instrumentelor de ratificare. Odată intrat în vigoare, la 18 noiembrie 2001, Tratatul cade sub incidenţa principiului de drept internaţional "pacta sunt servanda" (art. 26 din Convenţie). Potrivit art. 27 din Convenţie, o parte nu poate invoca dispoziţiile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat. O confirmare a acestui principiu găsim şi în art. 62 pct. 2 lit. a) din Convenţie, potrivit căruia, în cazul în care este vorba despre un tratat care stabileşte o frontieră, nici o schimbare fundamentală a împrejurărilor în raport cu cele existente în momentul încheierii unui astfel de tratat nu poate pune la îndoială valabilitatea acestuia. Or, prin art. 8 alin. (1) din Constituţie Republica Moldova se obligă să respecte tratatele la care este parte. Mai mult ca atît, alin. (2) din acelaşi articol statuează că intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia. În cazul în care o asemenea revizuire nu a avut loc, tratatul internaţional intrat în vigoare devine executoriu. De observat, că stabilirea frontierei de stat între Republica Moldova şi Ucraina, care face obiectul tratatului contestat, se află în proces de desfăşurare, prin urmare nu se exclude operarea unor reglementări suplimentare. Invocînd principiul dreptului internaţional privind îndeplinirea de către stat a angajamentelor internaţionale, Curtea relevă că exercitarea controlului constituţionalităţii acestui tratat ar contrazice principiul internaţional privind executarea tratatelor cu bună credinţă, ceea ce ar aduce prejudicii credibilităţii Republicii Moldova ca partener în raporturile instituite prin tratatele internaţionale şi ar întîrzia sau chiar ar frîna dezvoltarea relaţiilor interstatale şi interguvernamentale ale ţării. Imposibilitatea exercitării controlului constituţionalităţii actelor contestate rezultă şi din prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr.595-XIV din 24 septembrie 1999 "Privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova", care stipulează că tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, recunoscute de Curtea Constituţională ca incompatibile cu Constituţia Republicii Moldova, nu sînt puse în vigoare şi nu sînt aplicate**. Or, această normă nu prevede efectele juridice ale unui tratat internaţional intrat în vigoare declarat neconstituţional. ----------------------- **M.O., 2000, nr.24-26, art.137. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 60 lit. c), art. 61 şi art. 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională D E C I D E: 1. Dispune sistarea procesului privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la18 august 1999. 2. Prezenta Decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PreşedinteLE Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 24 septembrie 2002. Nr. 5. OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art. 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale Prin sesizarea unui grup de deputaţi din Parlament s-a solicitat exercitarea controlului constituţionalităţii art. 10 din Tratatul între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional, ratificate de către Parlament prin Legea nr. 348-XV din 12 iulie 2001, în baza cărora în proprietatea Ucrainei s-a transmis din teritoriul Republicii Moldova un sector de autostradă cu teritoriul adiacent cu suprafaţa totală de 18 ha. Ca rezultat, pe acest teritoriu s-a instituit jurisdicţia Ucrainei, ceea ce, după opinia autorilor sesizării, contravine prevederilor cuprinse în art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (2) din Constituţie. Prin decizia Curţii Constituţionale din 24 septembrie 2002 procesul referitor la sesizarea menţionată a fost sistat pe motiv că exercitarea controlului constituţionalităţii Tratatului şi a Protocolului adiţional, contestate în sesizare, este imposibilă, întrucît actele în cauză au intrat în vigoare. În argumentarea acestei concluzii din Decizie se face trimitere la art. 24 şi 27 din Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor, art. 8 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţia Republicii Moldova şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 595-XIV din 24 septembrie 1999 "Privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova". Consider că sistarea procesului în această cauză şi argumentele invocate în susţinerea sistării procesului sînt nefondate. Art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţia Republicii Moldova, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale stipulează univoc că Curtea Constituţională, în exercitarea jurisdicţiei constituţionale, efectuează, la sesizare, controlul constituţionalităţii tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Atît Legea Supremă, cît şi legile menţionate nu prevăd condiţii speciale, excepţii sau interdicţii pentru controlul constituţionalităţii tratatelor internaţionale la care statul nostru este parte. Astfel, procesul în cauza privind controlul constituţionalităţii art. 10 din Tratatul şi Protocolul adiţional menţionate mai sus a fost sistat absolut neîntemeiat. În opinia mea, concluzia cuprinsă în Decizie, potrivit căreia atîta timp cît reglementările dreptului intern nu specifică ce fel de tratate internaţionale la care statul nostru este parte sînt supuse controlului constituţionalităţii clauzele Tratatului contestat nu pot fi supuse controlului constituţionalităţii, este nefondată pentru următoarele considerente. Din cuprinsul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale rezultă univoc şi incontestabil că legile şi hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrile şi ordonanţele Guvernului, precum şi tratatele internaţionale la care statul nostru este parte pot fi supuse de Curtea Constituţională exclusiv controlului constituţionalităţii a posteriori. Faptul că legislatorul a avut în vedere controlul a posteriori este confirmat de întreaga activitate a Curţii de la fondarea ei pînă în prezent - actele pasibile de controlul constituţionalităţii au fost şi sînt supuse controlului constituţionalităţii imperativ numai după intrarea lor în vigoare. Actele contestate, dar care nu au intrat în vigoare, nu sînt acceptate spre examinare în fond de către Curte. Din conţinutul normelor de drept enunţate rezultă univoc că legislatorul constituant, prin sintagma "precum şi", cuprinsă în dispoziţiile art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, a egalat legile şi actele normative cu tratatele internaţionale, stabilind pentru toate aceeaşi modalitate de controlul constituţional - a posteriori, prevăzînd controlul a priori doar pentru proiectele de legi constituţionale. Nu poate fi acceptată ca motiv de sistare a procesului nici trimiterea la art. 8 alin. (1) şi (2) din Constituţie, art. 27 din Convenţia de la Viena şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 595-XIV, întrucît actele enumerate nu stabilesc explicit modul şi procedura de examinare a sesizărilor ce au ca obiect controlul constituţionalităţii tratatelor internaţionale la care statul nostru este parte, fapt pentru care ele nu puteau servi drept temei pentru sistarea procesului. Nu poate fi reţinut nici argumentul din Decizie, potrivit căruia stabilirea frontierei de stat între Republica Moldova şi Ucraina se află în proces de desfăşurare şi că, prin urmare, aceasta nu exclude instituirea unor reglementări suplimentare. În sesizare nu se contestă procesul de stabilire a frontierei de stat între cele două ţări, ci neconstituţionalitatea unor prevederi ale Tratatului, care contravin dispoziţiilor Constituţiei Republicii Moldova, suprimînd principiile constituţionale privind unitatea teritoriului, suveranitatea şi independenţa statului. În viziunea mea, este eronată şi concluzia din Decizie despre necesitatea supunerii controlului constituţionalităţii a priori a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Afirmaţia privind caracterul eronat al tezei despre necesitatea supunerii controlului a priori a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte este confirmată atît de argumentele invocate mai sus, cît şi de conţinutul art. 22 din Legea nr. 595-XIV, lege la care se face referinţă în Decizia Curţii, în care se stipulează fără nici o excepţie că Curtea Constituţională, sesizată în conformitate cu legislaţia în vigoare, exercită controlul constituţionalităţii prevederilor tratatelor internaţionale la care statul nostru este parte sau a unor dispoziţii din ele. Dispoziţiile art. 22 din Legea precitată nu menţionează că instanţa de jurisdicţie constituţională supune tratatele internaţionale controlului constituţionalităţii a priori şi nu a posteriori. Or, reglementările legale în vigoare vizează tratatele intrate în vigoare şi nu proiectele acestora. Sînt ferm convins că sesizarea trebuia să fie examinată în fond şi să se pronunţe, conform Codului jurisdicţiei constituţionale, o hotărîre, prin care norma contestată urma să fie recunoscută neconstituţională pentru considerentul că ea contravine în mod incontestabil prevederilor cuprinse în art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Constituţie, care stabilesc că Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil, iar teritoriul acestui stat este inalienabil. Prin dispoziţiile actelor contestate, 18 ha din teritoriul naţional al statului - teritoriu care nu coincide cu frontiera de stat, au fost transmise în proprietate exclusivă şi în jurisdicţia altui stat. Pe acest teritoriu, amplasat pe o distanţă de 7,7 km pe teritoriul Republicii Moldova, a fost instituită jurisdicţia altui stat, fapt prin care au fost suprimate principiile constituţionale privind inalienabilitatea teritoriului statului, suveranitatea, unitaritatea, indivizibilitatea şi independenţa acestuia, s-a adus o gravă atingere garanţiilor, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor Republicii Moldova, care pe teritoriul ţării lor sînt supuşi, de fapt, jurisdicţiei unui alt stat, fiind limitaţi în drepturi şi în libertatea de a le exercita pe întreg teritoriul ţării: atît pe fîşia de pămînt-şosea (ce aparţinea Republicii Moldova) transmisă în proprietate exclusivă şi în jurisdicţia altui stat, cît şi după ea. Judecător al Curţii Constituţionale Mircea IUGA ADRESA CURŢII CONSTITUŢIONALE La 24 septembrie 2002 Curtea Constituţională a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999. Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca şi Ştefan Secăreanu, în viziunea cărora prevederile art. 10 din Tratat şi Protocolul adiţional contravin principiilor constituţionale ale inalienabilităţii şi indivizibilităţii teritoriale a statului proclamate în art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Constituţie. Autorii susţin că la încheierea tratatului au fost ignorate de asemenea prevederile art. 8 alin. (2) din Constituţie. În urma examinării sesizării Curtea Constituţională s-a pronunţat pentru sistarea procesului în această problemă, fundamentîndu-şi decizia prin reglementările internaţionale şi unele norme ale dreptului intern. Totodată, în procesul examinării sesizării Curtea a constatat că reglementările naţionale care guvernează problemele tratatelor internaţionale conţin lacune şi contradicţii, pentru eliminarea cărora se impune operarea unor modificări. Doamnei Eugenia OSTAPCIUC Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova Adresa poştală: Str. A. Lăpuşneanu, 28 Tel: 24.05.49 Fax: 24.52.23 MD 2004, Chişinău 24.55.30 E.mail: curtea @constit.mldnet.com. Astfel, art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie statuează că una din atribuţiile Curţii Constituţionale este exercitarea controlului constituţionalităţii tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, fără a specifica care tratate pot fi supuse controlului constituţionalităţii, la ce etapă şi conform cărei proceduri Republica Moldova devine parte la ele. Odată cu aderarea Republicii Moldova la Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor (4 august 1992) statulşi-a asumat angajamentul să respecte cu bună credinţă acest act internaţional şi să aducă legislaţia naţională în conformitate cu reglementările internaţionale în domeniu. Prin referire la Convenţia precitată, Curtea atenţionează Parlamentul asupra art. 26, 27 şi 62, potrivit cărora o parte nu poate invoca dispoziţiile dreptului său intern sau alte motive pentru a justifica neexecutarea unui tratat. În majoritatea ţărilor exercitarea controlului constituţionalităţii tratatelor internaţionale se realizează la etapa ratificării sau pînă la intrarea lor în vigoare (Rusia, Romînia, Bulgaria, Albania, Franţa, Armenia, Azerbaidjan ş.a.). Art. 8 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova stipulează că "intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia". Astfel, revizuirea Constituţiei precedă intrarea tratatului în vigoare. Recunoaşterea unui tratat internaţional intrat în vigoare drept neconstituţional nu conduce la revizuirea Constituţiei, prin urmare, tratatul internaţional poate fi supus controlului constituţionalităţii doar pînă la intrarea lui în vigoare. Art. 22 alin. (2) din Legea nr. 595-XIV din 24 septembrie 1999 "Privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova" stipulează că "tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, recunoscute de Curtea Constituţională ca incompatibile cu Constituţia Republicii Moldova, nu sînt puse în vigoare şi nu sînt aplicate". Această normă constituie temei pentru a reflecta asupra abilitării Curţii cu atribuţia de exercitare a controlului constituţionalităţii tratatelor internaţionale pînă la intrarea lor în vigoare. Considerăm oportun de a specifica în art. 135 din Constituţie categoriile de tratate care pot fi supuse controlului constituţionalităţii, precum şi momentul din care Republica Moldova devine parte la ele (ratificare, semnare, acceptare, aderare, aprobare etc.). Avînd în vedere cele expuse, în temeiul art. 79 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea propune organului legislativ să examineze oportunitatea necesităţii operării modificărilor în legislaţia naţională în vederea aducerii acesteia în concordanţă cu reglementările internaţionale. Potrivit art. 28/1 alin. (4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională (în redacţia Legii nr. 1137-XV din 14 iunie 2002) şi art. 79 alin. (2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, prezenta Adresă urmează să fie examinată într-un termen de cel mult 3 luni, iar rezultatele examinării comunicate Curţii Constituţionale. Copia prezentei Adrese va fi expediată Preşedintelui Republicii şi Guvernului pentru informare. Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ