Decizie nr.50 din 06.09.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.101g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unei sintagme din pct.50 al Statutului disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013 (termenul desfăşurării anchetei de serviciu)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.101g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unei sintagme din pct. 50 al Statutului disciplinar al poliţistului, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013

(termenul desfăşurării anchetei de serviciu)

nr. 50  din  06.09.2016

 (în vigoare 06.09.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 379-386 art. 86 din 04.11.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 11 august 2016

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “fără a lua în calcul timpul aflării poliţistului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical” de la pct.50 din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013, ridicată de avocatul stagiar Cristian Bizian în dosarul nr.3-905/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun. Chişinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 11 august 2016 de către judecătorul Lucia Bagrin din cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 10 iunie 2016, M. B. a depus la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei privind anularea actului administrativ de sancţionare şi încasare a cheltuielilor de judecată.

4. În cadrul şedinţei de judecată reclamantul a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “fără a lua în calcul timpul aflării poliţistului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical” de la pct.50 din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013.

5. Prin încheierea din 27 iulie 2016, instanţa a suspendat procesul, a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 102

Actele Guvernului

“(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

[…]”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului (M.O., 2013, nr.42-47, art.145) sunt următoarele:

Articolul 55

Condiţiile de aplicare a sancţiunilor disciplinare

“(1) Sancţiunile disciplinare se aplică prin ordinul angajatorului numai după efectuarea anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară.

(2) La examinarea abaterii disciplinare, audierea poliţistului şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii.

[…]

(4) Poliţistul în privinţa căruia se desfăşoară ancheta de serviciu are dreptul să cunoască integral materialele anchetei, să solicite şi/sau să prezinte probe în apărare.

[…]

(7) Faptele care constituie abateri disciplinare, modul de aplicare, atenuare şi ridicare a sancţiunilor disciplinare sunt prevăzute în Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat de Guvern.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Statutului disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013 (M.O., 2013, nr.146-151, art.592), sunt următoarele:

“50. Durata desfăşurării anchetei de serviciu nu va depăşi termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare stabilit în pct.84 al prezentului Statut disciplinar, fără a lua în calcul timpul aflării poliţistului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.

51. Necesitatea şi motivele suspendării anchetei de serviciu se indică într-un raport şi se prezintă spre aprobare conducătorului care a iniţiat ancheta de serviciu sau persoanei care îl înlocuieşte.

52. Cu înştiinţarea şi acordul scris al conducătorului care a iniţiat ancheta de serviciu, aceasta este reluată, dacă au decăzut motivele şi temeiurile suspendării.

[…]

84. Sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării poliţistului în concediu anual de odihnă, în concediu de studii sau în concediu medical.”

9. Prevederile relevante ale Codului muncii al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003 (M.O., 2003, nr.159-162, art.648) sunt următoarele:

Articolul 208

Modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare

“(1) Până la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o explicaţie scrisă privind fapta comisă. Explicaţia privind fapta comisă poate fi prezentată de către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta explicaţia cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor.

(2) În funcţie de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să organizeze şi o anchetă de serviciu, a cărei durată nu poate depăşi o lună. În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-şi explice atitudinea şi să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele şi justificările pe care le consideră necesare.”

Articolul 209

Termenele de aplicare a sancţiunilor disciplinare

“(1) Sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.

[…]”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (M.O., 2008, nr.230-232, art.840) sunt următoarele:

Articolul 59

Aplicarea sancţiunilor disciplinare

“[…]

(2) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterii, cu excepţia sancţiunii disciplinare pentru încălcarea legislaţiei cu privire la declararea averii şi intereselor personale, la soluţionarea conflictelor de interese şi la regimul juridic al incompatibilităţilor şi restricţiilor, care se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a actului prin care se constată săvârşirea abaterii disciplinare.

(3) Sancţiunea disciplinară, cu excepţia celei specificate la art.58 lit.a), nu poate fi aplicată decât după cercetarea prealabilă a faptei imputate şi după audierea echitabilă a funcţionarului public de către comisia de disciplină, în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii.

(3/1) Curgerea termenelor specificate la alin.(2) şi (3) se suspendă pe perioada aflării funcţionarului în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, precum şi pe perioada suspendării raporturilor de serviciu în legătură cu boala sau trauma.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că sintagma “fără a lua în calcul timpul aflării poliţistului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical” de la pct.50 din Statutul disciplinar al poliţistului constituie o depăşire a termenului legal imperativ instituit prin Codul muncii pentru desfăşurarea anchetei de serviciu.

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prezumţia nevinovăţiei trebuie garantată pe parcursul desfăşurării anchetei de serviciu, care trebuie să se realizeze strict în ordinea şi în termenele prescrise de lege. Astfel, termenul de o lună pentru desfăşurarea anchetei de serviciu, instituit prin articolul 208 alin.(2) al Codului muncii, reprezintă o garanţie stabilită în favoarea angajatului, în cadrul acestui termen vinovăţia sau nevinovăţia angajatului poate fi demonstrată. În acest sens, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile contestate aduc atingere principiului prezumţiei nevinovăţiei, consacrat de articolul 21 din Constituţie.

13. Autorul excepţiei pretinde că prevederile contestate contravin, de asemenea, dispoziţiilor articolului 208 alin.(2) din Codul muncii, potrivit cărora: “În funcţie de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este în drept să organizeze şi o anchetă de serviciu, a cărei durată nu poate depăşi o lună. În cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-şi explice atitudinea şi să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei toate probele şi justificările pe care le consideră necesare”. În contextul termenului instituit la articolul 208 alin.(2) din Codul muncii, a fost invocată încălcarea articolului 102 din Constituţie, potrivit căruia hotărârile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul stagiar Cristian Bizian în dosarul nr.3-905/16, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. În speţă, autorul excepţiei susţine că sintagma “fără a lua în calcul timpul aflării poliţistului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical” de la pct.50 din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 9 iulie 2013, încălcă prevederile articolelor 21, 54 şi 102 din Constituţie.

18. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

19. În acest sens, Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

20. În acest context, Curtea observă că prevederile articolului 21 din Constituţie, care garantează prezumţia nevinovăţiei, nu are incidenţă în prezenta cauză.

21. Cu referire la critica normei contestate în raport cu dispoziţiile articolului 102 alin.(2) din Constituţie, Curtea reaminteşte că, în condiţiile separaţiei şi colaborării puterilor în stat (art.6 din Constituţie), Guvernul, potrivit articolului 102 alin.(2) din Constituţie, adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor. Astfel, legislativul, în calitatea sa de organ suprem, poate delega prin lege competenţe executivului în vederea realizării politicii interne şi externe a statului.

22. În acest sens, prin articolul 55 alin.(7) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, Parlamentul a abilitat Guvernul să aprobe Statutul disciplinar al poliţistului, în care să specifice faptele care constituie abateri disciplinare, să expună modul de aplicare, atenuare şi ridicare a sancţiunilor disciplinare.

23. În scopul implementării prevederilor articolului 55 alin.(7) al Legii nr.320 din 27 decembrie 2012, Guvernul, prin Hotărârea nr.502 din 9 iulie 2013, a aprobat Statutul disciplinar al poliţistului, reglementând procedura şi termenul de desfăşurare a anchetei de serviciu în privinţa abaterilor disciplinare.

24. Potrivit Statutului disciplinar al poliţistului, ancheta de serviciu se efectuează cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale poliţiştilor, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, a dispoziţiilor Statutului disciplinar şi contribuie la consolidarea disciplinei de serviciu, a legalităţii, prevenirea şi combaterea ilegalităţilor, educarea poliţiştilor în spiritul executării întocmai şi la timp a actelor normative (pct.37 şi 39).

25. Punctul 50 din Statutul disciplinar al poliţistului stabileşte că durata desfăşurării anchetei de serviciu nu va depăşi termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare stabilit în pct.84 al Statutului menţionat, fără a lua în calcul timpul aflării poliţistului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.

26. În acest sens, pct.84 din Statutul disciplinar al poliţistului prevede că sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării poliţistului în concediu anual de odihnă, în concediu de studii sau în concediu medical.

27. Curtea observă că prevederile pct.84 din Statutul disciplinar al poliţistului sunt similare cu norma de la articolul 209 din Codul muncii, care stabileşte că sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediu anual de odihnă, în concediu de studii sau în concediu medical.

28. De asemenea, potrivit articolului 59 alin.(3/1) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, curgerea termenelor referitoare la aplicarea sancţiunilor disciplinare se suspendă pe perioada aflării funcţionarului în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, precum şi pe perioada suspendării raporturilor de serviciu în legătură cu boala sau trauma.

29. Curtea reţine că termenul de aplicare a sancţiunilor disciplinare este în strânsă legătură cu durata desfăşurării anchetei de serviciu, iar termenul de o lună este un termen de prescripţie pentru răspunderea disciplinară, acesta fiind susceptibil de suspendare în condiţiile stabilite de lege.

30. Totodată, Curtea menţionează că aceste norme urmăresc scopul de protecţie a poliţistului. Or, ancheta de serviciu nu poate fi desfăşurată în perioada aflării angajatului în concediu anual de odihnă, în concediu de studii sau în concediu medical. În caz contrar am putea fi în prezenţa unor elemente care ar afecta dreptul la apărare.

31. Curtea observă că, în esenţă, sesizarea cuprinde o analiză a normei contestate în raport cu alte prevederi legale, fapt care excede domeniului jurisdicţiei constituţionale.

32. Prin urmare, în temeiul celor expuse supra, Curtea menţionează că sesizarea este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “fără a lua în calcul timpul aflării poliţistului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical” de la pct.50 din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea nr.502 din 9 iulie 2013, ridicată de avocatul stagiar Cristian Bizian în dosarul nr.3-905/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.