Decizie nr.50 din 22.05.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.61g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(3) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi a articolului 57 alin.(1) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului (contestarea deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.61g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a articolului 60 alin.(3) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia

publică şi statutul funcţionarului public şi a articolului 57 alin. (1) din

Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea

poliţiei şi statutul poliţistului

(contestarea deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare)

nr. 50  din  22.05.2017

 (în vigoare 22.05.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 421-427 art. 125 din 01.12.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 12 mai 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 mai 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(3) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi a articolului 57 alin.(1) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, ridicată de Alexandru Bot în dosarul nr.3a-2054/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 12 mai 2017 de către Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău (Budăi Nelea, Efros Valeriu, Muruianu Ion), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 17 martie 2016, printr-un ordin al Inspectoratului General al Poliţiei, M.R. a fost destituit din funcţia de şef al secţiei evidenţă a Centrului unic de monitorizare şi coordonare al Inspectoratului Naţional de Patrulare al IGP al MAI ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare.

4. La 6 aprilie 2016, M.R. a depus o cerere prealabilă la Inspectoratul General al Poliţiei, prin care a solicitat anularea ordinului de aplicare a sancţiunii disciplinare. Scrisoarea Inspectoratului General al Poliţiei, prin care a fost respinsă cererea prealabilă, a parvenit în adresa petentului la 11 mai 2016.

5. La 16 mai 2016, M.R. a depus la Judecătoria Centru, mun.Chişinău, o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat anularea ordinului din 17 martie 2016, restabilirea în funcţie şi achitarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru.

6. Prin hotărârea din 20 septembrie 2016, instanţa de judecată a respins cererea de chemare în judecată ca fiind tardivă. La 19 octombrie 2016, M.R. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe.

7. În cadrul şedinţei de judecată din 6 aprilie 2017, avocatul Alexandru Bot, reprezentând interesele lui M.R., a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(3) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi a articolului 57 alin.(1) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului.

8. Prin încheierea din 6 aprilie 2017, instanţa de apel a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

“(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 66

Atribuţiile de bază

“Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

[…]

c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;

[…]”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (M.O., 2008, nr.230-232, art.840) sunt următoarele:

Articolul 60

Termenul de acţiune şi contestarea sancţiunii disciplinare

“[…]

(3) Actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi atacat de către funcţionarul public în instanţa de contencios administrativ în modul stabilit de lege.”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului (M.O., 2013, nr.42-47, art.145) sunt următoarele:

Articolul 57

Contestarea deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare

“(1) Actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi contestat de către poliţist în instanţa de contencios administrativ în modul prevăzut de legislaţie.

[…]”

[Art.57 abrogat prin Legea nr.94 din 02.06.2017, în vigoare 07.07.2017]

12. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (republicată în M.O., 2006, ediţie specială) sunt următoarele:

Articolul 17

Termenele de adresare în instanţa de contencios administrativ

“(1) Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la:

a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia;

b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri;

c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile art.57 alin.(1) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului nu indică în mod expres că în cazul contestării de către poliţist a actului administrativ de sancţionare disciplinară acţiunea urmează a fi adresată nemijlocit în instanţa de contencios administrativ competentă, fără a fi necesară depunerea unei cereri prealabile, astfel precum este reglementat în alte acte legislative, prin aceasta lipsind justiţiabilii de un mecanism unic de contestare a actelor ce implică încetarea raporturilor de muncă.

14. De asemenea, autorul excepţiei menţionează că interpretarea prevederilor legale criticate, în sensul lipsei procedurii prealabile, se face în mod exclusiv printr-o hotărâre explicativă cu caracter de recomandare a Plenului Curţii Supreme de Justiţie, ceea ce contravine art.116 alin (1) din Constituţie, care statuează că judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

15. În opinia autorului, legiuitorul a depăşit vădit limitele restrângerii rezonabile a dreptului la muncă prin obligarea poliţistului de a contesta actul de sancţionare disciplinară în termenul de 30 de zile prevăzut de art.17 din Legea contenciosului administrativ, deşi, potrivit art.355 alin.(1) lit.a) din Codul muncii, acest termen este de 3 luni.

16. În efect, legislatorul a încălcat prevederile imperative ale art.66 lit.c) din Constituţie, care reglementează obligaţia acestuia de a asigura unitatea reglementărilor legislative.

17. Potrivit autorului, dispoziţiile legale contestate încalcă articolele 4, 16, 20 alin.(1), 43 alin.(1), 54, 66 lit.c) şi 116 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi a Legii nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Alexandru Bot în dosarul nr.3a-2054/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Curtea menţionează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

22. Curtea relevă că aplicabilitatea normei contestate pentru soluţionarea litigiului principal este o condiţie primordială pentru admisibilitatea sesizării şi examinarea acesteia în fond.

23. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi instanţa judecătorească a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.60 alin.(3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi art.57 alin.(1) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, din analiza circumstanţelor litigiului principal reiese că aplicabile speţei sunt doar dispoziţiile articolului 57 alin.(1) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului. Or, potrivit art.4 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, prevederile legii se aplică funcţionarilor publici cu statut special în partea care nu este reglementată prin legi speciale.

24. Astfel, în speţă, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art.57 alin.(1) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, potrivit cărora actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi contestat de către poliţist în instanţa de contencios administrativ în modul prevăzut de legislaţie.

25. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin articolelor 4, 16, 20 alin.(1), 43 alin.(1), 54, 66 lit.c) şi 116 alin.(1) din Constituţie.

26. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor articolului 20 din Constituţie, Curtea subliniază că exercitarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.

27. Curtea observă că norma criticată stabileşte în mod expres că actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi contestat de către poliţist în instanţa de contencios administrativ, fără a condiţiona parcurgerea unei proceduri prealabile.

28. Astfel, în conformitate cu prevederile art.17 din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ poate fi înaintată în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ în instanţa de contencios administrativ.

29. În acest sens, Curtea reţine că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia. De altfel, şi Curtea Europeană a reţinut că durata termenului este o chestiune asupra căreia statul are o marjă de apreciere, cu condiţia ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil. La fel, Curtea a statuat că una din consecinţele termenelor de prescripţie, sau de decădere, este aceea că titularul dreptului nu îl mai poate exercita (Hotărârea CEDO J.A. Pye (Oxford) Ltd şi JA. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, 30 august 2007).

30. În acelaşi timp, Curtea menţionează că textul legal criticat, stabilind instanţa competentă să soluţioneze litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale poliţistului sau ale funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, dispune în sensul asigurării accesului liber la justiţie, şi nu al blocării acestui drept.

31. Aşadar, Curtea nu poate reţine criticile aduse de autorul excepţiei precum că dispoziţiile art.57 alin.(1) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului încalcă articolele 16 şi 20 alin.(1) din Constituţie, deoarece acestea nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.

32. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 4, 43, 54, 66 lit.c) şi 116 alin.(1) din Constituţie, Curtea menţionează că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a indicat legătura de cauzalitate între acestea şi prevederile contestate. În acest sens, Curtea consideră necesar a sublinia faptul că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate.

33. Prin urmare, în temeiul celor expuse supra, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(3) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi a articolului 57 alin.(1) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, ridicată de Alexandru Bot în dosarul nr.3a-2054/16, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.