Decizie nr.55 din 13.04.2021 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.55g/2021 şi nr.69g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 176 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală (alte circumstanţe esenţiale avute în vedere la aplicarea măsurilor preventive)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.55g/2021 şi nr.69g/2021

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 176

alin. (3) pct. 8) din Codul de procedură penală

(alte circumstanţe esenţiale avute în vedere

la aplicarea măsurilor preventive)

nr. 55  din  13.04.2021

 (în vigoare 13.04.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.142-145 art. 91 din 11.06.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 10 martie 2021 şi, respectiv, pe 26 martie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarelor,

Deliberând pe 13 aprilie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizările nr.55g/2021 şi nr.69g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 176 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Vasile Nicoară în interesele dlui Andrei Neguţa, învinuit în dosarul nr.16-160/21, în faţa Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, şi, respectiv, în interesele dlui Viorel Bârcă, învinuit în dosarul nr.1-698/2021, în faţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dna Maria Tertea, judecător în cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, şi, respectiv, de un complet de judecată de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, format din doamna Ana Cucerescu şi domnii Petru Păun şi Eugeniu Beşelea, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor în partea controlului constituţionalităţii articolului 176 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 55g/2021.

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei penale nr.16-160/2021

4. Pe 6 decembrie 2020, Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale a pornit urmărirea penală pe faptul comiterii infracţiunii prevăzute de articolele 27, 248 alin.(5) lit.b) [tentativă de contrabandă cu substanţe anabolizante comisă de două sau mai multe persoane] din Codul penal (în redactarea de până la intrarea în vigoare pe 1 ianuarie 2021 a Legii nr.257 din 16 decembrie 2020), în cauza penală nr.2020869085.

5. Printr-o ordonanţă din 28 decembrie 2020, dl Victor Socol, procuror delegat în Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, a dispus reţinerea dlui Andrei Neguţă, suspectat pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă.

6. Printr-o ordonanţă din 29 decembrie 2020, dl Andrei Neguţă a fost pus sub învinuire în baza articolelor 27, 42 alin.(5), 46, 248 alin.(5) lit.b) din Codul penal (în redactarea de până la intrarea în vigoare pe 1 ianuarie 2021 a Legii nr.257 din 16 decembrie 2020).

7. În aceeaşi zi, dl Victor Socol, procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, a înaintat un demers către judecătorul de instrucţie, cu privire la aplicarea arestului preventiv în privinţa învinuitului dl Andrei Neguţă, pe un termen de 30 de zile.

8. Printr-o Încheiere din 30 decembrie 2020, dna Maria Tertea, judecător de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, a admis parţial demersul procurorului, aplicându-i învinuitului măsura arestului la domiciliu pe un termen de 30 de zile.

9. Această încheiere a fost contestată cu recurs în faţa Curţii de Apel Chişinău de către procuror.

10. Pe 12 ianuarie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul declarat de dl Victor Socol, procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, a casat încheierea contestată şi a dispus aplicarea arestului preventiv pe un termen de 30 de zile în privinţa învinuitului Andrei Neguţă. Totodată, instanţa de recurs a menţionat că termenul arestului preventiv trebuie calculat din momentul reţinerii şi include perioada aflării învinuitului sub arest la domiciliu.

i) Prima prelungire a măsurii preventive

11. Pe 21 ianuarie 2021, dl Alexandr Guzic, procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, a solicitat, în faţa judecătorului de instrucţie, prelungirea arestului preventiv pentru o perioadă de 30 de zile în privinţa învinuitului Andrei Neguţă.

12. Pe 26 ianuarie 2021, examinând motivele prelungirii arestului preventiv, judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, dna Maria Tertea, a înlocuit măsura arestului preventiv cu arest la domiciliu pe un termen de 30 de zile, eliberând imediat învinuitul din arestul preventiv.

13. Dl Victor Socol, procuror în Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, şi dl avocat Vasile Nicoară au contestat, în faţa Curţii de Apel Chişinău, încheierea judecătorului de instrucţie.

14. Printr-o decizie din 3 februarie 2021, Curtea de Apel Chişinău a respins recursurile declarate ca inadmisibile.

ii) Cea de-a doua prelungire a măsurii preventive

15. Pe 18 februarie 2021, procurorul de caz, dl Victor Socol, a solicitat prelungirea arestului la domiciliu pe un termen de 30 de zile.

16. Pe 25 februarie 2021, dl avocat Vasile Nicoară a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 176 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală

17. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, dna Maria Tertea, judecător de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

18. Totodată, în cadrul aceleiaşi şedinţe de judecată, dna judecător Maria Tertea a admis demersul procurorului cu privire la prelungirea măsurii sub formă de arest la domiciliu pe un termen de 30 de zile.

19. Dl avocat Vasile Nicoară a contestat cu recurs încheierea de prelungire a arestului la domiciliu, iar prin decizia din 9 martie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul declarat, dispunând liberarea provizorie a persoanei sub control judiciar.

2. Circumstanţele cauzei penale nr.1-698/2021

20. Pe 8 septembrie 2020, un procuror a pornit o cauză penală în privinţa dlui Viorel Bîrcă în baza articolului 191 alin.(5) [escrocherie în proporţii deosebit de mari] din Codul penal. Pe 4 decembrie 2020, dl Viorel Bîrcă a fost reţinut, iar pe 5 decembrie 2020, a fost pus sub învinuire.

21. Printr-o încheiere din 5 decembrie 2020, judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, i-a aplicat dlui Viorel Bârcă arestul la domiciliu pe un termen de 30 de zile.

22. Ulterior, pe 23 decembrie 2020, pe 1 februarie 2021 şi pe 2 martie 2021, judecătorul de instrucţie a prelungit arestul la domiciliu, invocând, inter alia, articolul 178 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală.

23. Pe 11 martie 2021, procurorul de caz i-a prezentat rechizitoriul şi a trimis cauza în instanţa de judecată.

24. Pe 19 martie 2021, procurorul de caz a solicitat, din nou, prelungirea termenului arestului la domiciliu în privinţa dlui Viorel Bîrcă.

25. Pe 22 martie 2021, în cadrul şedinţei preliminare, dl avocat Vasile Nicoară a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 176 alin.(3) pct.8) şi a textului "şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă, până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate, dezbaterile judiciare se suspendă" din articolul 7 alin.(3²) din Codul de procedură penală.

26. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate doar în privinţa articolului 176 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

27. Totodată, aceeaşi instanţă a admis demersul procurorului privind prelungirea arestului la domiciliu pe un termen de 30 de zile.

B. Legislaţia pertinentă

28. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

[…]

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea – în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut."

29. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 176

Temeiurile pentru aplicarea măsurilor preventive

"(1) Măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală, sau, după caz, de către instanţa de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile, susţinute prin probe, de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă, să exercite presiune asupra martorilor, să nimicească sau să deterioreze mijloacele de probă sau să împiedice într-un alt mod stabilirea adevărului în procesul penal, să săvârşească alte infracţiuni ori că punerea în libertate a acestuia va cauza dezordine publică. De asemenea, ele pot fi aplicate de către instanţă pentru asigurarea executării sentinţei.

[...]

(3) La soluţionarea chestiunii privind necesitatea aplicării măsurii preventive respective, procurorul şi instanţa de judecată vor aprecia şi vor motiva, în mod obligatoriu, dacă măsura preventivă este proporţională cu circumstanţele individuale ale cauzei penale, inclusiv luând în considerare:

[...]

8) alte circumstanţe esenţiale prezentate de bănuit, învinuit, inculpat sau de către procuror, organul de urmărire penală.

[...]."

Articolul 185

Arestarea preventivă

"(1) Arestarea preventivă constă în deţinerea învinuitului, inculpatului în stare de arest în locurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Arestarea preventivă constituie o măsură excepţională şi se dispune doar atunci când se demonstrează că alte măsuri nu sunt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestării.

(2) Arestarea preventivă poate fi aplicată în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art.176, luând în considerare şi dacă:

[…]."

Articolul 186

Termenul ţinerii persoanei în stare de arest şi prelungirea lui

"[…]

(9) Prelungirea termenului de arest preventiv se dispune cu respectarea condiţiilor stabilite de prezentul cod pentru aplicarea iniţială a măsurii de arest preventiv. Suplimentar, la soluţionarea demersului privind prelungirea termenului de arest preventiv, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată are obligaţia să examineze dacă, pentru înlăturarea riscurilor ce au determinat aplicarea măsurii de arest preventiv, este suficientă aplicarea altor măsuri preventive neprivative de libertate şi dacă există sau nu temeiuri relevante şi suficiente pentru prelungirea măsurii de arest preventiv.

[…]."

Articolul 188

Arestarea la domiciliu

"(1) Arestarea la domiciliu constă în izolarea învinuitului, inculpatului de societate în locuinţa acestuia, cu stabilirea anumitor restricţii.

(2) Arestarea la domiciliu se aplică faţă de învinuit, inculpat în baza hotărârii judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată în modul prevăzut în art.185 şi 186, în condiţiile care permit aplicarea măsurii preventive sub formă de arest, însă izolarea lui totală nu este raţională în legătură cu vârsta, starea sănătăţii, starea familială sau cu alte împrejurări.

[…]."

Articolul 308

Examinarea demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării

preventive, arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului

"(1) […] În demersul procurorului se indică fapta care face obiectul învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, circumstanţele, însoţite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvârşit fapta, circumstanţele care justifică insuficienţa altor măsuri preventive, motivele, temeiurile şi necesitatea de aplicare a arestării preventive sau a arestării la domiciliu potrivit condiţiilor şi criteriilor stabilite la art.176, 185 şi 186, argumentele şi circumstanţele de fapt şi lista probelor în susţinerea demersului, precum şi faptul că învinuitului i s-au explicat consecinţele generate de încălcarea măsurii preventive. La demers se anexează toate materialele şi probele care confirmă sau infirmă insuficienţa altor măsuri preventive, temeiurile de aplicare a arestării preventive şi a arestării la domiciliu.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate

30. Autorul sesizărilor susţine că pct.8) alin.(3) din articolul 176 al Codului de procedură penală este neclar şi imprevizibil.

31. În particular, autorul sesizărilor menţionează că prevederea contestată este formulată de o manieră generală, fapt care îi permite procurorului şi organului de urmărire penală să prezinte alte motive decât cele prevăzute de articolul 5 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pentru a justifica aplicarea măsurii preventive privative de libertate. Astfel, autorul susţine că interpretarea extensivă a prevederii contestate poate conduce la privarea ilegală de libertate a persoanei.

32. De asemenea, autorul afirmă că prevederea contestată permite utilizarea, în mod repetitiv, a unor motive irelevante pentru a justifica aplicarea măsurii preventive privative de libertate.

33. În cele din urmă, autorul sesizărilor susţine că prevederea contestată este contrară articolelor 1 alin.(3), 23 şi 25 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

34. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

35. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unei prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

36. Curtea constată că, în ambele cauze penale, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

37. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie pct.8) din alin.(3) al articolului 176 din Codul de procedură penală. Prevederile contestate stabilesc că "la soluţionarea chestiunii privind necesitatea aplicării măsurii preventive respective, procurorul şi instanţa de judecată vor aprecia şi vor motiva, în mod obligatoriu, dacă măsura preventivă este proporţională cu circumstanţele individuale ale cauzei penale, inclusiv luând în considerare: [...] 8) alte circumstanţe esenţiale prezentate de bănuit, învinuit, inculpat sau de către procuror, organul de urmărire penală."

38. Totodată, Curtea notează că articolul 176 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

39. Curtea reţine că o altă condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016).

40. Astfel, Curtea observă că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze care au avut ca obiect examinarea unui demers privind prelungirea măsurii preventive sub formă de arest la domiciliu. Prin urmare, norma contestată a fost avută în vedere la examinarea acestor cauze de către instanţele de judecată (a se vedea § 18 şi § 27 supra).

41. Totuşi, această situaţie se deosebeşte de cea în care Curtea şi-a oprit examinarea la etapa aplicabilităţii normei contestate din cauză că instanţa de judecată, ridicând excepţia de neconstituţionalitate, nu a suspendat dezbaterile judiciare până la adoptarea hotărârii de către Curte (a se vedea DCC nr.18 din 9 februarie 2021, § 23-26).

42. Curtea a menţionat anterior că celeritatea examinării cauzelor privind aplicarea măsurilor preventive şi caracterul lor special justifică imposibilitatea suspendării procedurii de soluţionare a acestor categorii de dosare (a se vedea HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 14).

43. Prin urmare, Curtea rămâne competentă să examineze prevederile criticate. În eventualitatea în care Curtea nu ar exercita controlul de constituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate ar fi lipsită de eficacitate (a se vedea HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 14).

44. Aşadar, Curtea va continua să examineze dacă sesizarea întruneşte celelalte condiţii de admisibilitate.

45. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 27 şi jurisprudenţa citată acolo).

46. Autorul sesizărilor invocă faptul că norma contestată încalcă articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 23 [calitatea legii], 25 [dreptul la libertate individuală şi la siguranţă al persoanei] din Constituţie.

47. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.11 din 26 ianuarie 2021, §32; DCC nr.23 din 16 februarie 2021, § 21).

48. Articolul 25 din Constituţie garantează dreptul la libertate individuală şi la siguranţă al persoanei. Ad similis, în conformitate cu articolul 5 § 1 din Convenţia Europeană, orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Scopul principal al dispoziţiilor citate este de a proteja persoana împotriva unei lipsiri arbitrare sau nejustificate de libertate (McKay v. Regatul Unit [MC], 3 octombrie 2006, § 30). Totuşi, dreptul la libertate şi la siguranţă nu este unul absolut (a se vedea HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 45-49).

49. În Hotărârea sa nr.3 din 23 februarie 2016, Curtea Constituţională a stabilit că motive pentru privarea de libertate a celui bănuit de comiterea unei infracţiuni sunt următoarele riscuri: 1) sustragerea de la judecată; 2) afectarea înfăptuirii justiţiei; 3) comiterea altor infracţiuni; 4) producerea de dezordini publice. Aceste riscuri nu trebuie cumulate, fiind suficientă existenţa unui risc pentru aplicarea arestului preventiv. Riscurile trebuie demonstrate prin probe bazate pe fapte (ibidem, § 73, 93, 94).

50. Curtea notează că aceste riscuri sunt prevăzute la alin.(1) al articolului 176 din Codul de procedură penală. Astfel, o persoană poate fi plasată în detenţie doar atunci când bănuiala comiterii unei infracţiuni de către aceasta este coroborată cu existenţa acestor riscuri, care trebuie, de asemenea, justificate.

51. În acelaşi timp, articolul 176 alin.(3) din Codul de procedură penală oferă o listă neexhaustivă a circumstanţelor care trebuie apreciate şi avute în vedere de către procuror şi instanţa de judecată, atunci când examinează proporţionalitatea măsurii preventive. Astfel, aceste circumstanţe urmează a fi stabilite pentru individualizarea măsurilor preventive.

52. Sub acest aspect, norma îi permite bănuitului, învinuitului, inculpatului, în egală măsură cu procurorul şi organul de urmărire penală, să prezinte circumstanţe esenţiale care pot sau nu justifica aplicarea sau înlocuirea unei măsuri preventive.

53. Prin urmare, norma contestată nu prezintă vreo problemă din perspectiva dreptului la libertate şi la siguranţă al persoanei. Dimpotrivă, ea îi permite procurorului şi instanţei de judecată să aibă în vedere, în fiecare caz particular, şi alte circumstanţe, care nu pot fi redate de o manieră exhaustivă. În acest context, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că normele rigide şi insensibile cu privire la circumstanţele particulare ale cauzei limitează dreptul instanţei de a individualiza măsura aplicată (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.5 din 6 martie 2018, § 70; HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 83).

54. Curtea reţine că Codul de procedură penală nu poate să abunde în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept procedural penal (a se vedea DCC nr.11 din 26 ianuarie 2021, § 40 şi jurisprudenţa citată acolo).

55. Aşadar, pentru că nu s-a demonstrat incidenţa dreptului la libertate şi la siguranţă al persoanei, invocat de autorul sesizărilor, Curtea subliniază că nici articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie nu sunt incidente.

56. Mai mult, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea şi la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul sesizărilor îşi exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care este interpretată şi aplicată prevederea contestată într-o cauză penală concretă.

57. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 26 şi jurisprudenţa citată acolo). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

58. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările nr.55g/2021 şi nr.69g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 176 alin.(3) pct.8) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Vasile Nicoară în interesele dlui Andrei Neguţa, învinuit în dosarul nr.16-160/21, în faţa Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, şi, respectiv, în interesele dlui Viorel Bârcă, învinuit în dosarul nr.1-698/2021, în faţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.