Decizie nr.57 din 06.09.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.87g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul contravenţional al Republicii Moldova (privarea de dreptul de a conduce vehicule)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.87g/2016 privind excepţia

de neconstituţionalitate  a unor  prevederi  din Codul

contravenţional  al  Republicii  Moldova

(privarea de dreptul de a conduce vehicule)

nr. 57  din  06.09.2016

 (în vigoare 06.09.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 399-404 art. 96 din 18.11.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 22 iulie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:

- a sintagmei “privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule” de la lit.f) alin.(2) al articolului 32;

- a sintagmei “privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la 6 luni la 3 ani” de la alin.(4) al articolului 35;

- a sintagmei “la expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule […] persoana este repusă în acest drept” de la alin.(6) al articolului 36;

- a sintagmei “se sancţionează cu amendă de 150 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani” de la alin.(1) al articolului 233

din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de Andrian Moroi, parte în dosarul nr.4C-1047/16, pendinte la Judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 22 iulie 2016 de către judecătorul Natalia Clevadî din cadrul Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău, se află dosarul nr.4C-1047/16, prin care A.M., este învinuit de săvârşirea contravenţiei prevăzute de articolul 233 alin.(1) din Codul contravenţional.

4. La 11 iulie 2016, în cadrul examinării cauzei în instanţa de judecată Andrian Moroi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul contravenţional menţionate la §1.

5. Prin încheierea din 20 iulie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

”(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

“(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]”

7. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 (M. O., 2009, nr.3 - 6, art.15) sunt următoarele:

Articolul 32

Sancţiunea contravenţională

“[…]

(2) Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sînt:

[…]

b) amenda;

c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;

[…]

f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de a deţine armă şi de portarmă);

[…]

(3) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii şi punctele de penalizare pot fi aplicate şi ca sancţiuni complementare.”

Articolul 34

Amenda

“[…]

(5) Dacă persoana sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute la art.228-245 nu a plătit benevol şi integral amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, aceasta se înlocuieşte cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, prin ridicarea dreptului de a conduce vehicule, pe un termen de la 6 luni la un an.”

Articolul 35

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.

Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii

“(1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv prin privarea acesteia de dreptul special. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.

[…]

(4) Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la 6 luni la 3 ani, iar în cazurile prevăzute la art.36, pe un termen de la 6 luni la un an.”

Articolul 36

Aplicarea punctelor de penalizare.

Privarea de dreptul special

“(1) În cazurile şi în mărimea prevăzute de sancţiunea normei contravenţionale din capitolul XIII al cărţii întâi, conducătorului de vehicul declarat vinovat de săvârşirea contravenţiei, odată cu aplicarea sancţiunii principale, i se aplică un număr de puncte de penalizare ca sancţiune complementară.

(2) Dacă aplicarea sancţiunii în modul prevăzut la alin.(1) condiţionează acumularea a 15 puncte de penalizare, agentul constatator remite cauza contravenţională spre examinare în instanţa de judecată competentă, care, odată cu sancţiunea principală şi cu aplicarea punctelor de penalizare, aplică privarea de dreptul special de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la un an ca sancţiune complementară.

[…]

(6) La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de dreptul de a deţine armă şi de portarmă, persoana este repusă în acest drept.”

Articolul 233

Conducerea vehiculului în stare de ebrietate produsă de alcool,

predarea conducerii lui către o persoană care se află în stare

 de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe

“(1) Conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depăşeşte gradul maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracţiune,

se sancţionează cu amendă de 150 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul sesizării susţine că sancţiunea contravenţională “privarea de dreptul de a conduce vehicule” este disproporţionată în raport cu persoanele pentru care conducerea mijlocului de transport este singura sursă de existenţă.

9. Totodată, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt lipsite de claritate datorită faptului că sancţiunea prevăzută de art.233 alin.(1) din Codul contravenţional este formată atât din amendă, cât şi din privarea de dreptul de a conduce vehicule, ambele însă fiind pedepse principale.

10. Autorul excepţiei mai susţine că lipsa de claritate se datorează şi confundării la art.34 alin.(5) din Codul contravenţional a sancţiunii contravenţionale “privarea de dreptul de a conduce vehicule” cu sancţiunea “privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate”, ambele fiind reglementate separat la art.32 alin.(2) lit.c) şi f) din acelaşi Cod.

11. În acelaşi timp, autorul excepţiei mai susţine că prevederile art.36 alin.(6) şi art.233 alin.(1) din Codul contravenţional nu prevăd temeiuri şi modalităţi de anulare înainte de termen a pedepsei sau de aplicare a unei pedepse sub limita prevăzută de lege, făcând comparaţie cu prevederile art.55 şi 79 din Codul penal, considerând că există o discriminare în acest sens.

12. La fel, autorul excepţiei susţine că sancţiunea prevăzută de art.233 alin.(1) din Codul contravenţional, fiind în toate cazurile formată din amendă în sumă fixă de 150 unităţi convenţionale şi privarea de dreptul de a conduce vehicule, nu permite individualizarea sancţiunii cu evaluarea circumstanţelor agravante şi atenuante ale cauzei.

13. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate încălcă prevederile articolelor 16, 18, 43 şi 47 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Andrian Moroi, parte în dosarul nr.4C-1047/16, pendinte la Judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

18. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie mai multe prevederi din Codul contravenţional, care vizează în esenţă sancţiunea privării de dreptul de a conduce pentru persoana care a condus vehiculul în stare de ebrietate, precum şi reglementarea legislativă a sancţiunii contravenţionale în mărime fixă.

19. Curtea reţine că, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, de competenţa Parlamentului ţine reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora.

20. În acelaşi timp, Curtea, în Hotărârea nr.10 din 10 mai 2016, examinând aplicabilitatea principiilor în materie penală şi contravenţională, a reţinut că:

“47. […] prin reglementarea infracţiunilor şi a pedepselor în materie penală urmează a se înţelege şi competenţa reglementării contravenţiilor şi sancţiunilor contravenţionale. Or, legea contravenţională conţine prevederi care indică de fapt natura penală a contravenţiilor administrative.”

21. Curtea reţine că sancţionarea conducătorilor aflaţi în stare de ebrietate cu privarea de dreptul de a conduce pe o perioadă determinată mijlocul de transport are drept scop principal siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi ocrotirea vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale a tuturor participanţilor la traficul rutier sau aflaţi în zona drumului public.

22. În Hotărârea nr.28 din 18 noiembrie 2014 Curtea a menţionat că securitatea traficului rutier prezintă un interes public major, prin urmare, asigurarea securităţii este o obligaţie pozitivă a statului. Unitatea de transport, ca participant la trafic, reprezintă o sursă de pericol sporit, conducătorul auto având obligaţia de a respecta anumite reglementări impuse de autorităţi în evitarea riscurilor rezultate din utilizarea autovehiculelor. Deţinătorul vehiculului este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin utilizarea vehiculului aflat în posesia sa.

23. La fel, Curtea a menţionat că legislatorul, la reglementarea relaţiilor de proprietate asupra vehiculului şi a securităţii circulaţiei rutiere, este în drept să instituie anumite obligaţii faţă de proprietar, inclusiv responsabilitatea care poate să survină.

24. Ţinând cont de raţiunea acestei sancţiuni raportată la dreptul la muncă, Curtea reiterează că libera alegere a muncii nu poate fi una absolută şi nelimitată. Legislaţia muncii condiţionează încadrarea în câmpul muncii de întrunirea anumitor condiţii.

25. Astfel, instituirea unei sancţiuni contravenţionale care suspendă pe timp limitat dreptul de a conduce autovehicule nu este de natură să suprime dreptul constituţional la muncă al anumitor categorii profesionale, în cazul dat fiind vorba de persoane a căror profesie este legată nemijlocit de conducerea autovehiculului.

26. Cu referire la caracterul pedepsei “privarea de dreptul de a conduce” ca fiind principală sau complementară, Curtea reţine că aceasta urmează a fi aplicată prin citirea împreună a articolelor 32, 34, 35 şi 36 din Codul contravenţional. În acelaşi timp, Curtea subliniază lipsa incidenţei articolelor 16, 18, 43 şi 47 din Constituţie asupra acestui aspect.

27. În partea ce ţine de contestarea prevederilor art.233 alin.(1) din Codul contravenţional, ca stabilind o mărime fixă a amenzii în calitate de sancţiune contravenţională, în Hotărârea nr.10 din 10 mai 2016 Curtea a subliniat că principiul constituţional al legalităţii impune diferenţierea sancţiunilor stabilite pentru încălcarea legii, astfel încât să existe un echilibru între scopul legii contravenţionale şi mijloace, iar mijloacele utilizate să nu restrângă drepturile persoanei mai mult decât este necesar pentru a atinge aceste scopuri.

28. Astfel, cu referire la amenzile contravenţionale în mărime fixă, Curtea, în dispozitivul Hotărârii nr.10 din 10 mai 2016, a reţinut cu titlu de principiu că: “până la modificarea cadrului legal, pentru contravenţiile care prevăd o sancţiune în mărime fixă se va aplica o sancţiune între limita minimă stabilită de Partea generală şi până la mărimea sancţiunii de la articolul respectiv din Partea specială a Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, care va constitui limita maximă”.

29. În lumina celor expuse, Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi, deci, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a sintagmei “privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule” de la lit.f) alin.(2) al articolului 32;

- a sintagmei “privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la 6 luni la 3 ani” de la alin.(4) al articolului 35;

- a sintagmei “la expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule […] persoana este repusă în acest drept” de la alin.(6) al articolului 36;

- a sintagmei “se sancţionează cu amendă de 150 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 2 la 3 ani” de la alin.(1) al articolului 233

din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de Andrian Moroi, parte în dosarul nr.4C-1047/16, pendinte la Judecătoria Rîşcani, mun.Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.