Decizie nr.58 din 06.09.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.99g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul contravenţional al Republicii Moldova

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.99g/2016 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul

contravenţional al Republicii Moldova

nr. 58  din  06.09.2016

 (în vigoare 06.09.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 50-59 art. 16 din 17.02.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 8 august 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008:

- articolele 384 alineatul (1) şi 385;

- sintagma “prin decizie” din alineatul (2) al articolului 394;

- articolele 395 alineatul (1) punctul 2) şi 399;

- sintagma “se constată de poliţie” din alineatul (4) al articolului 400;

- articolul 427 alineatul (2);

- sintagma “acumulate sau din materialele de investigaţie operativă” din alineatul (1) al articolului 428;

- sintagma “dacă există temeiuri de a efectua percheziţia corporală sau ridicarea” din alineatul (1) şi sintagma “procesul-verbal se încheie în cazul ridicării obiectelor şi documentelor” din alineatul (6) ale articolului 429;

- sintagma “se află că a fost săvârşită” din alineatul (2) şi cuvântul “se porneşte” din alineatul (4) ale articolului 440;

- articolele 443 alineatul (9) şi 460-462,

excepţie ridicată de avocatul Gheorghe Malic în dosarul nr.5r-268/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun. Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 8 august 2016 de către judecătorul Alexandru Arhip din cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 16 august 2012, agentul constatator din cadrul Inspectoratului General de Poliţie, mun. Chişinău, N.P., a întocmit un proces-verbal cu privire la contravenţie în privinţa lui I.P. Printr-o decizie, I.P. a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 242 alin.(2) din Codul contravenţional şi sancţionat cu amendă contravenţională în mărime de 50 unităţi convenţionale, cu aplicarea a 6 puncte de penalizare.

4. La 29 august 2012, I.P. a depus o contestaţie la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, solicitând anularea procesului verbal din 16 august 2012 şi a deciziei agentului constatator, ca fiind ilegale, şi încetarea procesului contravenţional.

5. Prin hotărârea din 23 decembrie 2015, Judecătoria Centru, mun. Chişinău, a anulat procesul-verbal din 16 august 2012 cu privire la contravenţie şi decizia agentului constatator în cauza contravenţională, cu încetarea procesului contravenţional.

6. Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, agentul constatator şi avocaţii părţii vătămate au declarat recurs.

7. La 16 martie 2016, Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, din 23 decembrie 2015 şi a dispus rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţă în alt complet de judecată.

8. În cadrul rejudecării cauzei de către Judecătoria Centru, mun. Chişinău, Gheorghe Malic, avocatul părţii vătămate, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul contravenţional, menţionate la § 1.

9. Prin încheierea din 25 iulie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

11. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 (M.O., 2009, nr.3-6, art.15) sunt următoarele:

Articolul 384

Persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional

“(1) Persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional şi căreia, prin hotărâre definitivă, i s-a stabilit o sancţiune contravenţională sau a cărei răspundere contravenţională sau executare a sancţiunii contravenţionale aplicate este înlăturată prin hotărâre definitivă se numeşte contravenient.

[…]”

Articolul 385

Agentul constatator

“(1) Agentul constatator este reprezentantul autorităţii publice care soluţionează, în limitele competenţei sale, cauza contravenţională în modul prevăzut de prezentul cod.

(2) Este desemnat ca agent constatator funcţionarul din autorităţile indicate la art.400-423/8, împuternicit cu atribuţii de constatare a contravenţiei şi/sau de sancţionare.”

Articolul 394

Instanţa care înfăptuieşte justiţia în cauzele contravenţionale

“[…]

(2) Cauza contravenţională se judecă în complet format dintr-un singur judecător care se pronunţă asupra fondului cauzei prin decizie.

[…]”

Articolul 395

Competenţa instanţei de judecată

“(1) Instanţa judecă:

[…]

2) contestaţiile împotriva hotărârilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale, procurorului.

[…]”

Articolul 399

Competenţa agentului constatator

“(1) Cauza contravenţională se soluţionează de agentul constatator în a cărui rază teritorială a fost săvârşită contravenţia. Acesta poate aplica sancţiunile prevăzute în partea specială a cărţii a doua în limitele competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii.

(2) Agentul constatator poate constata contravenţii ale căror constatare, soluţionare şi sancţionare sunt atribuite competenţei unor alte organe. În astfel de cazuri, agentul va remite organelor respective procesele-verbale de constatare a contravenţiilor.”

Articolul 400

Ministerul Afacerilor Interne

“[…]

(4) Contravenţiile prevăzute la art.54/1, 62–68, 75, 76, 88, 92, 181, 227, 233, 237, 243, 317, 320, 322–324, 330/4, 332/1 alin.(1), art.334/1, art.277/1 alin.(3), art.335–337, 351–353 se constată de poliţie.

[…]”

Articolul 427

Temeiurile pentru ridicarea obiectelor şi documentelor

“[…]

(2) Ridicarea documentelor conţinând informaţii care constituie secret de stat, comercial, bancar, ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice se efectuează cu autorizaţia instanţei de judecată.

[…]”

Articolul 428

Temeiurile pentru efectuarea percheziţiei

“(1) Organul de constatare a contravenţiilor este în drept să efectueze percheziţie dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere, la domiciliu ori în alt loc sau la o anumită persoană se pot afla instrumente ce au servit la săvârşirea contravenţiei, obiecte sau alte valori dobândite din contravenţie, precum şi obiecte sau documente care pot avea importanţă pentru cauză.

[…]”

Articolul 429

Percheziţia corporală şi ridicarea obiectelor şi documentelor

“(1) În cazul contravenţiilor aflate în competenţă, organul de constatare a contravenţiilor, dacă există temeiuri de a efectua percheziţia corporală sau ridicarea, poate ridica obiectele şi documentele care au importanţă pentru cauză, care se află în hainele, în alte lucruri ale persoanei sau pe corpul ei.

[…]

(6) Procesul-verbal se încheie în cazul ridicării obiectelor şi documentelor. Copia de pe procesul-verbal se înmânează, contra semnătură, persoanei la care se referă sau reprezentantului ei legal.

[…]”

Articolul 440

Procesul de constatare a faptei contravenţionale

 şi atribuţiile agentului constatator

“[…]

(2) Agentul constatator este sesizat prin plângere sau denunţ ori sesizat din oficiu când se află că a fost săvârşită o faptă ilicită sau când o astfel de faptă a fost depistată în urma controlului conform atribuţiilor de serviciu şi în cazurile prevăzute de lege.

[…]

(4) Procesul contravenţional se porneşte numai în baza plângerii prealabile a victimei în cazul contravenţiilor prevăzute la art.69, 104–108.

[…]”

Articolul 443

Conţinutul procesului-verbal cu privire la contravenţie

“[…]

(9) Partea rezolutivă a procesului-verbal va cuprinde decizia agentului constatator de sancţionare a contravenientului sau de remitere a cauzei în instanţa de judecată, cu recomandarea, în cazul în care consideră necesar, referitor la sancţionare, sau de încetare a procesului, precum şi termenul de contestare în instanţa de judecată.

[…]”

Articolul 460

Deliberarea instanţei de judecată

“(1) Instanţa de judecată hotărăşte asupra cauzei contravenţionale în camera de deliberare, pronunţându-se prin hotărâre asupra aspectelor faptic şi juridic ale cauzei.

(2) Hotărârea se semnează de judecător şi se pronunţă în şedinţă publică imediat după deliberare.”

Articolul 461

Încetarea procesului contravenţional în şedinţa de judecată

“În cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute la art.441 şi 445, instanţa încetează procesul contravenţional.”

Articolul 462

Hotărârea judecătorească

“(1) Hotărârea judecătorească va fi legală, întemeiată şi motivată.

(2) Hotărârea judecătorească constă din parte introductivă, parte descriptivă şi dispozitiv.

(3) Partea introductivă cuprinde:

a) data şi locul emiterii hotărârii;

b) denumirea instanţei judecătoreşti;

c) numele şi prenumele judecătorului, ale grefierului şi ale părţilor, menţiunea despre participarea părţilor la şedinţe;

d) datele privitoare la persoana contravenientului (numele, prenumele, data şi locul naşterii, adresa);

e) norma contravenţională în al cărei temei a fost pornit procesul contravenţional.

(4) Partea descriptivă cuprinde:

a) circumstanţele constatate în judecarea cauzei;

b) probele pe care se întemeiază concluzia şi motivele de respingere a probelor;

c) norma contravenţională pe care se întemeiază soluţionarea cauzei.

(5) Dispozitivul cuprinde:

a) soluţia privind încetarea procesului contravenţional; sau

b) soluţia cu privire la vinovăţia persoanei de săvârşirea contravenţiei imputate şi, după caz, la stabilirea sancţiunii contravenţionale, la aplicarea măsurii de siguranţă sau la înlăturarea executării sancţiunii.

(6) Pe lângă cele menţionate la alin.(5), dispozitivul va cuprinde, după caz, soluţia referitor la:

a) corpurile delicte;

b) modul şi termenul de atac al hotărârii judecătoreşti;

c) alte chestiuni privind justa soluţionare a cauzei contravenţionale.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul sesizării susţine, în esenţă, că în lipsa unor prevederi legale exprese în Codul contravenţional, care să reglementeze procedura de examinare de către instanţele judecătoreşti a contestaţiilor împotriva proceselor-verbale şi deciziilor agenţilor constatatori privind cauzele contravenţionale, instanţele adoptă “prin analogie” soluţii asupra contestaţiilor, care nu rezultă din legea contravenţională, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil. Acesta consideră că normele conţinute la Capitolul VII, inclusiv la art.460-462 din Codul contravenţional, prevăd doar procedura de judecare în fond a cauzelor contravenţionale, care au fost date în competenţa materială a instanţei, prevăzute de art.395 din acelaşi cod, nu şi procedura de examinare a contestaţiilor într-o eventuală cale de atac.

13. Autorul excepţiei menţionează faptul că prevederile art.394 alin.(2) din Codul contravenţional nu sunt corelate cu cele ale art.460 alin.(1) din acelaşi cod, nu este clar prin care act procedural trebuie să se pronunţe instanţa, având în vedere că prima normă stabileşte că judecătorul se va pronunţa asupra fondului cauzei contravenţionale prin decizie, pe când ultima prevede că instanţa de judecată se va pronunţa asupra cauzei contravenţionale prin hotărâre.

14. De asemenea, autorul pretinde că prevederile Codului contravenţional nu oferă o claritate în privinţa noţiunii de agent constatator, deoarece acesta face parte, în condiţiile art.385, din categoria participanţilor la procesul contravenţional, având în acelaşi timp atribuţii de constatare şi/sau de sancţionare în cazurile prevăzute la art.400-423⁸, ceea ce denotă că el poate fi părtinitor, contrar exigenţelor procesului echitabil. În opinia autorului, agentul constatator, prin prisma art.399, poate fi considerat drept o entitate separată de autorităţile şi organele de specialitate, specificate la art.400-423⁸, astfel nefiind determinată competenţa teritorială a acestuia. Mai mult, art.400 alin.(4) din Codul contravenţional, fără a ţine cont de dispoziţiile generale, prevede că anumite contravenţii se constată de poliţie, astfel, norma criticată utilizează noţiunea de poliţie la general.

15. Totodată, autorul pretinde că, în condiţiile în care actualul Cod contravenţional a instituit o funcţie distinctă şi proactivă de constatare a contravenţiei de către agenţii constatatori, dispoziţiile art.427 alin.(2), art.428 alin.(1), art.429 alin.(1) şi (6) şi art.440 alin.(2) şi (4) din Codul contravenţional nu sunt previzibile, clare şi proporţionale şi nu prevăd garanţii elementare contra abuzului, din care considerente nu asigură exigenţele procesului echitabil.

16. Autorul susţine că nu este clar scopul urmărit de legiuitor, atunci când, la art.443 alin.(9) din Codul contravenţional, s-a referit la conţinutul părţii rezolutive a procesului-verbal. Or, un proces-verbal nu poate avea partea rezolutivă.

17. În final, autorul pretinde că dispoziţiile art.384 alin.(1) din Codul contravenţional creează o incertitudine privind vinovăţia persoanei supuse procedurii contravenţionale, fără ca vinovăţia acestuia să fie stabilită în ordinea legală, încălcându-se astfel prezumţia nevinovăţiei. Or, conform normei contestate, contravenient se numeşte atât persoana în privinţa căreia a fost pornit un proces contravenţional, cât şi persoana vinovăţia căreia s-a constatat şi, prin hotărâre definitivă, i s-a stabilit o sancţiune contravenţională, precum şi persoana a cărei răspundere contravenţională sau executare a sancţiunii contravenţionale aplicate este înlăturată prin hotărâre definitivă.

18. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile articolelor 20, 21, 23, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Gheorghe Malic în dosarul nr.5r-268/16, aflat pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul excepţiei, îl constituie următoarele prevederi ale Codului contravenţional: art.384 alin.(1), art.385, sintagma “prin decizie”din art.394 alin.(2), art.395 alin.(1) pct.2), art.399, sintagma “se constată de poliţie” din art.400 alin.(4), art.427 alin.(2), sintagma “acumulate sau din materialele de investigaţie operativă” din art.428 alin.(1), sintagma “dacă există temeiuri de a efectua percheziţia corporală sau ridicarea” din art.429 alin.(1), sintagma “procesul-verbal se încheie în cazul ridicării obiectelor şi documentelor” din art.429 alin.(6), sintagma “se află că a fost săvârşită” din art.440 alin.(2), cuvântul “se porneşte” din art.440 alin.(4), art.443 alin.(9) şi art.460-462.

23. Curtea menţionează că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art.20 privind accesul liber la justiţie, art.21 referitor la prezumţia nevinovăţiei, art.23 privind dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle, 53 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum şi celor ale art.54 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

24. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate, fiind un instrument de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, poate fi ridicată doar ca un incident în cadrul examinării acţiunii principale. Prin urmare, norma contestată urmează să aibă incidenţă asupra soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată.

25. Totodată, Curtea subliniază că, potrivit art.24 alin.(2) şi alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele, care demonstrează că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate.

26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât autorul invocă, în esenţă, neconstituţionalitatea unor prevederi din Codul contravenţional, determinată de o pretinsă necorelare a soluţiei legislative cuprinsă în aceste norme, o parte dintre care, de fapt, nici nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Or, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

27. În acest context, Curtea observă că articolul 395 din Codul contravenţional prevede în mod expres şi limitativ competenţa instanţei de judecată, iar alineatul (1) pct.2) stabileşte competenţa instanţei de judecată de a “judeca contestaţiile împotriva hotărârilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale şi a procurorului”.

28. În acest sens, sub aspectul competenţei instanţei de judecată, din dispoziţiile articolelor 452 şi 458 alin.(1) din Codul contravenţional, Curtea constată că instanţa de judecată, judecând cauza contravenţională în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu, este obligată să determine: a) caracterul veridic al contravenţiei imputate; b) existenţa cauzelor care înlătură caracterul contravenţional al faptei; c) vinovăţia persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional; d) existenţa circumstanţelor atenuante şi/sau agravante; e) necesitatea sancţionării şi, după caz, caracterul sancţiunii contravenţionale; f) alte aspecte importante pentru soluţionarea justă a cauzei.

29. Astfel, din analiza articolelor citate mai sus, Curtea statuează că instanţa de judecată la judecarea contestaţiei împotriva hotărârilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale are obligaţia de a examina cauza contravenţională sub toate aspectele, complet şi obiectiv, cu respectarea dreptului la un proces echitabil şi la apărare.

30. Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate prin raportare la art.20 din Constituţie, care garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu întră în contradicţie cu dreptul la un proces echitabil.

31. De asemenea, Curtea menţionează că autorul excepţiei nu a demonstrat legătura de cauzalitate a prevederilor contestate cu dispoziţiile constituţionale invocate, cuprinse la articolele 21, 23, 53 şi 54.

32. În lumina celor expuse, Curtea menţionează că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008:

- articolele 384 alineatul (1) şi 385;

- sintagma “prin decizie” din alineatul (2) al articolului 394;

- articolele 395 alineatul (1) punctul 2) şi 399;

- sintagma “se constată de poliţie” din alineatul (4) al articolului 400;

- articolul 427 alineatul (2);

- sintagma “acumulate sau din materialele de investigaţie operativă” din alineatul (1) al articolului 428;

- sintagma “dacă există temeiuri de a efectua percheziţia corporală sau ridicarea” din alineatul (1) şi sintagma “procesul-verbal se încheie în cazul ridicării obiectelor şi documentelor” din alineatul (6) ale articolului 429;

- sintagma “se află că a fost săvârşită” din alineatul (2) şi cuvântul “se porneşte” din alineatul (4) ale articolului 440;

- articolele 443 alineatul (9) şi 460-462,

excepţie ridicată de avocatul Gheorghe Malic în dosarul nr.5r-268/16, pendinte la Judecătoria Centru, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.