Decizie nr.58 din 16.04.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.76g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 329 alineatul (2) din Codul penal (sancţionarea faptei de neglijenţă în serviciu)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.76g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a unor prevederi din articolul 329 alineatul (2) din Codul penal

(sancţionarea faptei de neglijenţă în serviciu)

nr. 58  din  16.04.2019

 (în vigoare 16.04.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 218-222 art. 145 din 05.07.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 15 aprilie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 16 aprilie 2019 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani” din articolul 329 alin.(2) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Stanislav Copeţchi, în dosarul nr.1a-424/2019, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 15 aprilie 2019 de către un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (doamnele Oxana Robu şi Svetlana Balmuş şi domnul Igor Mânăscurtă), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află cauza penală de învinuire a dlor Igor Tropoţel şi Arcadii Odajiu de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 329 alin.(2) lit.b) [Neglijenţa în serviciu care a cauzat urmări grave] din Codul penal. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 6 iunie 2018, inculpaţii au fost achitaţi de acuzaţiile care le-au fost aduse.

4. Nefiind de acord cu soluţia primei instanţe, dna procuror Elena Cazacov a declarat apel la Curtea de Apel Chişinău. În cadrul procedurii apelului, dl avocat Stanislav Copeţchi, care apără interesele dlui Igor Tropoţel, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a textului “închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani” din articolul 329 alin.(2) din Codul penal.

5. Prin încheierea din 3 aprilie 2019, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 327

Abuzul de putere sau abuzul de serviciu

“(1) Folosirea intenţionată de către o persoană publică a situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

[…]

c) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

[…]”

Articolul 329

Neglijenţa în serviciu

“(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:

a) decesul unei persoane;

b) alte urmări grave

se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că dispoziţiile articolului 329 alin.(2) [Neglijenţă în serviciu care a provocat urmări grave] din Codul penal încalcă principiul egalităţii tragerii la răspundere penală, potrivit căruia sancţiunea penală se stabileşte în funcţie de pericolul social al faptei ilegale comise. Autorul excepţiei susţine că acest principiu este încălcat în cazul articolului 329 alin.(2) [Neglijenţa în serviciu soldată cu urmări grave] din Codul penal, pentru că sancţiunea stabilită la această normă nu conţine şi pedeapsa amenzii, spre deosebire de articolul 327 din Codul penal, care incriminează abuzul de putere sau abuzul de serviciu, deşi ambele infracţiuni sunt înrudite şi se deosebesc între ele doar prin forma vinovăţiei.

9. Având în vedere acest fapt, autorul excepţiei arată că în cazul articolului 327 [Abuzul de putere sau abuzul de serviciu] din Codul penal vinovăţia ia forma intenţiei, iar în cazul articolului 329 [Neglijenţa în serviciu] vinovăţia ia forma imprudenţei. Ţinând cont de această deosebire, autorul excepţiei precizează că, în mod abstract, gradul de pericol social al infracţiunilor intenţionate este mai înalt decât cel al infracţiunilor comise din imprudenţă. Totuşi, în cazul neglijenţei în serviciu care a provocat alte urmări grave, norma lasă posibilitatea sancţionării mai aspre a făptuitorului, în comparaţie cu norma privind abuzul de putere sau abuzul de serviciu.

10. În opinia autorului excepţiei, această omisiune conduce la încălcarea articolelor 16 şi 20 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Stanislav Copeţchi, în dosarul nr.1a-424/2019, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani” din articolul 329 alin.(2) din Codul penal, normă care incriminează neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligaţiilor de serviciu ca urmare a atitudinii neglijente sau neconştiincioase manifestate faţă de acestea, dacă fapta a provocat decesul unei persoane sau alte urmări grave.

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine existenţa unui pretins tratament discriminatoriu între subiectul infracţiunii de abuz de putere sau abuz de serviciu şi subiectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu, în privinţa sancţionării lor. Astfel, invocând gradul de pericol social mai redus al faptei de neglijenţă în serviciu decât al faptei de abuz de putere sau abuz de serviciu, autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde încălcarea articolelor 16 şi 20 din Constituţie.

16. Curtea reaminteşte că stabilirea faptelor penale şi a sancţiunilor pentru acestea ţine de competenţa legislatorului, care dispune de o marjă discreţionară largă în acest sens. Totuşi, această marjă discreţionară nu exclude prerogativa Curţii Constituţionale de a analiza constituţionalitatea exerciţiului legislatorului în acest domeniu, în cazul în care se pretinde încălcarea dispoziţiilor Constituţiei. Acest fapt a fost confirmat inclusiv în Hotărârea nr.11 din 8 mai 2018, unde Curtea Constituţională a analizat constituţionalitatea sancţionării mai aspre a conducerii în stare de ebrietate a unui vehicul pentru care nu era necesară deţinerea permisului de conducere, prin raportare la conducerea în stare de ebrietate a unui vehicul pentru care este necesară deţinerea permisului. În această Hotărâre, Curtea a reţinut caracterul discriminatoriu al tratamentului diferenţiat şi a stabilit că nu întrevede vreun argument juridic raţional şi rezonabil ca o persoană care conduce în stare de ebrietate un vehicul pentru care nu este prevăzută obligaţia de a deţine permisul de conducere să fie sancţionată mai dur decât o persoană care conduce un vehicul pentru care este prevăzută obligaţia de a deţine permisul de conducere (a se vedea, în acest sens, § 60 din Hotărârea menţionată supra).

17. Aşadar, având în vedere că prezenta cauză ridică o problemă înrudită, Curtea va analiza, în continuare, pretinsul tratament diferenţiat al subiectului faptei de neglijenţă în serviciu în raport cu subiectul faptei de abuz de putere sau abuz de serviciu, în privinţa sancţionării lor. În eventualitatea unui răspuns afirmativ, Curtea îşi va nuanţa analiza privind incidenţa articolelor 16 şi 20 din Constituţie.

18. În acest context, Curtea precizează că o măsură statală intră în câmpul de aplicare al articolului 16 din Constituţie atunci când aceasta conduce, în funcţie de anumite criterii, la rezultate diferite în situaţii identice sau asemănătoare, sau atunci când, utilizând criterii neutre, ea are ca efect dezavantajarea unei categorii de persoane (a se vedea, în acest sens, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 20). Prin urmare, o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor.

19. Cu privire la acest aspect, Curtea observă că subiectul infracţiunii de abuz de putere sau abuz de serviciu şi subiectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu nu se află în situaţii comparabile. Curtea reţine în acest sens faptul că infracţiunea de abuz de putere sau abuz de serviciu este comisă cu forma de vinovăţie a intenţiei, pe când infracţiunea de neglijenţă în serviciu este comisă din imprudenţă. Aşadar, în asemenea circumstanţe nu se poate pretinde existenţa unui caracter comparabil al situaţiilor subiecţilor acestor infracţiuni. Mai mult, această concluzie scuteşte Curtea de obligaţia verificării celorlalte elemente pentru stabilirea caracterului comparabil al situaţiilor invocate.

20. Pe de altă parte, Curtea menţionează că prevederile articolului 329 alineatul (2) din Codul penal sunt rezultatul unei anumite dinamici a nevoilor de protecţie a relaţiilor sociale prin intermediul normelor de drept penal. Astfel, de vreme ce dispoziţiile criticate constituie opţiunea legislatorului, potrivit politicii sale penale, şi au fost reglementate în interiorul marjei discreţionare permise de Constituţie, Curtea nu poate reţine argumentele autorului excepţiei.

21. Aşadar, pentru că prevederea contestată nu implică existenţa unui tratament diferenţiat, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a textului “închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani” este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani” din articolul 329 alineatul (2) litera b) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Stanislav Copeţchi în dosarul nr.1a-424/2019, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.