Decizie nr.6 din 23.01.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.148g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi din articolul 23 alin.(4) din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (obligarea persoanei din familie defavorizată care beneficiază de ajutor social şi care are calitatea de fondator al întreprinderii individuale de a se asigura în mod individual)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.148g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 4  alin.(4) din Legea nr. 1585 din 27 februarie 1998 cu

privire  la asigurarea  obligatorie de  asistenţă  medicală  şi din articolul 23  alin.(4)

din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele

de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

(obligarea persoanei din familie defavorizată care beneficiază de ajutor

social şi care are calitatea de fondator al întreprinderii individuale

de a se asigura în mod individual)

nr. 6  din  23.01.2025

 (în vigoare 23.01.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 96-99 art.19 din 27.02.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 iunie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 23 ianuarie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual" din articolul 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, a textelor "lit. i) şi j)" şi "prevăzute la pct.1 lit.a), b), d), d¹) şi f)" din articolul 23 alin.(4) din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, ridicată de dna Olga Pară şi de dna avocat Valentina Moruz, în dosarul nr.2a-602/2023, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, de un complet de judecători de la Curtea de Apel Bălţi format din dnele Elena Grumeza şi Natalia Chircu şi dl Dumitru Corolevschi.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Compania Naţională de Asigurări în Medicină (în continuare, CNAM) a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva dnei Olga Pară, prin care a solicitat încasarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anul 2022 şi a penalităţilor.

4. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul central, din 15 mai 2023, s-a admis acţiunea CNAM. Dna Olga Pară a formulat o cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe.

5. La 4 iunie 2024, dna Olga Pară şi dna avocat Valentina Moruz au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual" din articolul 4 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, a textelor "lit. i) şi j)" şi "prevăzute la pct.1 lit.a), b), d), d¹) şi f)" din articolul 23 alin.(4) din Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

6. Printr-o încheiere din aceeaşi zi, Curtea de Apel Bălţi a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 48

Familia

"(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sunt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor."

Articolul 49

Protecţia familiei şi a copiilor orfani

"(1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.

(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare.

(3) Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţie copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi sprijină activităţile de binefacere faţă de aceşti copii."

Articolul 50

Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

"(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală sunt următoarele:

Articolul 4

Subiecţii asigurării

"[…]

(4) Guvernul are calitatea de asigurat pentru următoarele categorii de persoane neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi aflate la evidenţa instituţiilor abilitate ale Republicii Moldova, specificate la alin.(9), cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual:

[…]

n) persoanele din familiile defavorizate care beneficiază de ajutor social conform Legii nr.133-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social;

[…]."

9. Prevederile relevante ale Legii nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sunt următoarele:

Articolul 23

"(1) Persoanele fizice care se includ în una din categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.2, după expirarea termenului stabilit la art.22 alin.(1), vor achita, în termen de 30 de zile calendaristice de la data includerii în categoria respectivă, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, în cuantum proporţional numărului de zile ale anului de gestiune în care nu au avut statut de persoană asigurată, inclusiv numărul de zile calendaristice rămase până la finele anului de gestiune.

[…]

(4) Persoanele fizice care, concomitent, fac parte din categoriile de persoane neangajate, asigurate de Guvern, indicate la art.4 alin.(4) lit.i) şi j) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi din categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, prevăzute la pct. 1 lit.a), b), d), d¹) şi f) din anexa nr.2 la prezenta lege, nu vor achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, de asemenea nu vor achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de contribuţie procentuală din alte drepturi şi venituri obţinute pentru perioada respectivă.

(Articolul 23 alin.(4) în redactarea de până la 1 ianuarie 2023)

[…]."

Articolul 23

"[…]

(4) Persoanele fizice care, concomitent, fac parte din categoriile de persoane neangajate, asigurate de Guvern, indicate la art.4 alin.(4) lit.i) şi j) din Legea nr.1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, şi din categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, prevăzute la pct.1 lit.d) din anexa nr.2 la prezenta lege, nu achită prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă.

(Articolul 23 alin.(4) în redactarea Legii nr.79 din 12 aprilie 2024, în vigoare din 5 mai 2024)

[…]."

Anexa nr.2

Categoriile de plătitori

ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

în sumă fixă, care se asigură în mod individual

"1. Persoanele fizice neangajate, cu domiciliul în Republica Moldova, care se includ în una din următoarele categorii:

a) proprietarii de terenuri cu destinaţie agricolă, cu excepţia grădinilor şi loturilor pentru legumicultură, indiferent de faptul dacă au dat sau nu aceste terenuri în arendă sau folosinţă pe bază de contract;

b) fondatorii de întreprinderi individuale;

c) persoanele fizice care, pe bază de contract, iau în arendă sau folosinţă terenuri cu destinaţie agricolă, cu excepţia grădinilor şi loturilor pentru legumicultură;

d) titularii de patentă de întreprinzător;

d¹) persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente în domeniul comerţului cu amănuntul, cu excepţia comerţului cu mărfuri supuse accizelor;

e) persoanele fizice care dau în arendă unităţi de transport, încăperi, utilaje şi alte bunuri materiale, cu excepţia terenurilor cu destinaţie agricolă, cu excepţia grădinilor şi loturilor pentru legumicultură;

f) persoanele fizice care desfăşoară activităţi în domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autoarele excepţiei susţin că, potrivit articolului 4 alin.(4) lit.n) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998, Guvernul are calitatea de asigurător pentru persoanele din familiile defavorizate care beneficiază de ajutor social conform Legii nr.133 din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social. Totuşi, dacă persoanele în discuţie deţin calitatea de fondatori ai întreprinderilor individuale, punctul 2 din Anexa nr.2 la Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 prevede că acestea trebuie să se asigure în mod individual.

11. Autoarele excepţiei afirmă că, potrivit articolului 2 din Legea nr.220 din 19 octombrie 2007, persoană juridică inactivă este persoana juridică care, în decurs de 12 luni de la data înregistrării sau pe parcursul ultimilor trei ani, nu a prezentat dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, nu a efectuat operaţiuni pe niciun cont bancar, nu este fondator al unei alte persoane juridice, nu are sucursale, nu are datorii la bugetul public naţional, nu a fost înregistrată în calitate de contribuabil al TVA şi nu are înregistrate la Serviciul Fiscal de Stat maşini de casă şi de control cu memorie fiscală.

12. Autoarea excepţiei creşte şi educă trei copii, dintre care unul în vârstă de până la trei ani, şi beneficiază de ajutor social din partea Guvernului. Concomitent, autoarea excepţiei a deschis o întreprindere individuală în anul 2008, dar care nu a înregistrat venituri, fiind inactivă din anul 2013. Pe parcursul a trei ani, nu a prezentat dări de seamă Serviciului Fiscal de Stat şi nu a desfăşurat activităţi comerciale. Totuşi, autorităţile nu au radiat întreprinderea din Registrul de stat. Compania Naţională de Asigurări în Medicină a considerat că autoarea excepţiei, fondatoare a unei întreprinderi individuale, este obligată să se asigure în mod individual şi să achite primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

13. În aceste condiţii, autoarele excepţiei susţin că prevederile contestate instituie un tratament diferenţiat între, pe de o parte, persoanele neangajate din familiile defavorizate care beneficiază de ajutor social şi sunt asigurate de Guvern, iar pe de altă parte, persoanele din familiile defavorizate care beneficiază de ajutor social, dar care au întreprinderi individuale şi sunt obligate să se asigure în mod individual. Tratamentul diferenţiat se bazează pe criteriul veniturilor, deşi legislatorul nu a ţinut cont că întreprinderea individuală poate să fie inactivă şi să nu aibă venituri.

14. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 47, 48, 49, 50 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces şi este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată referitoare la încasarea forţată a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală de la o mamă care are la întreţinere trei copii şi beneficiază de ajutor social, datorită faptului că are înregistrată o întreprindere individuală (a se vedea §§ 3-6 supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei îl reprezintă textul "cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual" din articolul 4 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, textele "lit. i) şi j)" şi "prevăzute la pct.1 lit.a), b), d), d¹) şi f)" din articolul 23 alin.(4) din Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

20. Curtea notează că textele contestate au mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, fiind pronunţată Hotărârea nr.8 din 6 aprilie 2023. În această hotărâre, Curtea a examinat obligaţia persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii precum şi a persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, dar care deţin o licenţă de avocat, de a se asigura în mod individual. Curtea a stabilit că excluderea persoanelor cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii, şi a persoanelor care asigură creşterea şi educarea a patru şi mai mulţi copii, dar care deţin licenţă de avocat, din categoria persoanelor asigurate de Guvern nu a avut loc pe baza unui criteriu obiectiv, dat fiind faptul că mecanismul legal nu ţine cont de veniturile persoanelor în discuţie. Curtea a reţinut că legislatorul nu a avut în vedere situaţia particulară a acestor persoane, inclusiv capacitatea de muncă a titularului licenţei de a exercita profesia de avocat şi de a obţine venituri (a se vedea §§ 52-72).

21. În această cauză, autoarele excepţiei solicită controlul constituţionalităţii prevederilor legale din perspectiva obligării persoanelor din familii defavorizate care beneficiază de ajutor social, dar care au o întreprindere individuală inactivă, să se asigure în mod individual.

22. Sub acest aspect, având în vedere că autoarele excepţiei critică diferenţa de tratament a persoanelor din familiile defavorizate care beneficiază de ajutor social bazată pe înregistrarea unei întreprinderi individuale, Curtea consideră necesar să examineze şi textul "fondatorii de întreprinderi individuale" din punctul 1 lit.b) al Anexei nr.2 la Legea nr.1593 din 22 decembrie 2002. Deşi acest text nu a fost invocat de autoarele excepţiei, faptul în sine nu împiedică Curtea să-l reţină, dacă din argumentarea excepţiei rezultă aplicabilitatea sa (a se vedea HCC nr.21 din 3 octombrie 2019, § 23; HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, § 26).

23. În acest sens, autoarele excepţiei afirmă incidenţa articolelor 16 (egalitatea), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 48 (familia), 49 (protecţia familiei şi a copiilor orfani), 50 (ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că articolele 16 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr.113 din 26 septembrie 2023, § 18). Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.3 din 24 februarie 2022, § 15). Articolul 54 din Constituţie îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Abia în cadrul analizei ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea HCC nr.12 din 23 aprilie 2024, § 26).

25. Referitor la incidenţa articolului 47 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală din contul statului, în virtutea caracterului său social, intră în câmpul de aplicare al articolului 47 din Constituţie (a se vedea HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 24; HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, § 31).

26. Cu privire la articolele 48, 49 şi 50 din Constituţie, Curtea notează că normele în discuţie conţin garanţii care protejează familia, maternitatea, copiii şi persoanele cu dizabilităţii. Aceste garanţii trebuie avute în vedere de legislator atunci când adoptă măsuri în privinţa acestor categorii de persoane (a se vedea HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, § 38).

27. Referitor la existenţa unei ingerinţe în articolul 16 din Constituţie, Curtea a precizat că doar tratamentele diferenţiate bazate pe o caracteristică sau pe un statut identificabil sunt apte să echivaleze cu o discriminare. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un asemenea tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea HCC nr.3 din 24 februarie 2022, § 20). Cu alte cuvinte, o măsură intră în câmpul de aplicare al articolului 16 din Constituţie atunci când aceasta conduce, în funcţie de anumite criterii, la rezultate diferite (discriminare directă) sau atunci când, utilizând criterii neutre, aceasta are ca efect particular dezavantajarea unei categorii de persoane (discriminare indirectă). Curtea a precizat că stabilirea criteriilor care stau la baza unei discriminări este întotdeauna o problemă complicată. Chiar dacă se poate conveni asupra unor elemente, vor exista întotdeauna cazuri neobişnuite care nu se pretează la regulă (a se vedea HCC nr.15 din 9 iulie 2024, § 81).

28. Referitor la incidenţa prevederilor constituţionale, autoarele excepţiei susţin că, pe baza prevederilor contestate, o persoană dintr-o familie defavorizată care beneficiază de ajutor social şi care, concomitent, este fondatoare a unei întreprinderi individuale va achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă. În opinia acestora, prevederile criticate nu au în vedere dacă o asemenea întreprindere este inactivă şi, ca rezultat, nu înregistrează venituri pentru a achita prima de asigurare.

29. Sub acest aspect, Curtea observă că persoanele adulte din familii defavorizate care să încadrează în condiţiile prevăzute de articolul 5 din Legea cu privire la ajutorul social beneficiază de ajutor social din partea statului. De asemenea, dacă aceste persoane sunt neangajate şi au domiciliul în Republica Moldova, ele sunt asigurate de Guvern din contul bugetului de stat (articolele 4 alin.(4) lit.n) şi 5 alin.(3) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998). Aşadar, în aceste condiţii, Curtea reţine că legislatorul a urmărit să acorde ajutor social persoanelor din familii defavorizate care au un venit global mediu lunar mai mic decât venitul lunar minim garantat şi care au acumulat, la indicatorii de bunăstare, un punctaj mai mic sau egal cu cel stabilit pentru evaluarea bunăstării familiei (a se vedea articolul 3 din Legea nr.133 din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social).

30. Curtea reţine că, pe de o parte, Guvernul are calitatea de asigurător pentru persoanele neangajate din familii defavorizate care întrunesc condiţiile pentru obţinerea ajutorului social. Pe de altă parte, persoanele fizice fondatoare ale întreprinderilor individuale sunt obligate să se asigure în mod individual (articolul 23 alin.(1) Legea nr.1593/2002). În cazul includerii concomitente a persoanei fizice în categoriile "persoană asigurată de Guvern" şi "persoană asigurată în mod individual", Guvernul a stabilit că acesteia i se va acorda statutul de "persoană asigurată în mod individual" (punctul 10 din Regulamentul privind acordarea/suspendarea statutului de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1246 din 19 decembrie 2018).

31. Astfel, din prevederile menţionate mai sus rezultă că, dacă o persoană dintr-o familie defavorizată care beneficiază de ajutor social deţine calitatea de fondator al unei întreprinderi individuale se prezumă că aceasta obţine mijloace financiare pentru a achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Aşadar, singura diferenţă între cele două categorii de persoane este că, în prima situaţie, persoana nu încasează veniturile necesare şi obţine ajutor social, iar în a doua situaţie, persoana este fondator al unei întreprinderi individuale, fiind aplicată prezumţia că obţine venituri. Prin atribuirea persoanei neangajate din familie defavorizată la categoria persoanelor asigurate de Guvern, statul urmăreşte să ajute prin mijloace financiare categoriile de persoane vulnerabile, în detrimentul categoriilor financiar independente (a se vedea HCC nr.8 din 6 aprilie 2023, § 56).

32. În prezenta cauză, autoarele excepţiei pun problema achitării primei de asigurare de o persoană dintr-o familie defavorizată, dar care are întreprindere individuală inactivă. În acest context, Curtea notează că persoana care a fondat o întreprindere individuală este prezumată că cunoaşte drepturile şi obligaţiile ce decurg din desfăşurarea acestei activităţi, inclusiv obligaţia de a achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă. În eventualitatea în care fondatorul unei întreprinderi individuale nu a desfăşurat activitatea şi nu a obţinut venituri, el poate depune o cerere de radiere din Registrul de stat (articolul 24 din Legea nr.220 din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali). De asemenea, în cazul în care o întreprindere individuală este inactivă, ceea se presupune că nu are datorii la bugetul public naţional, nu deţine maşini de casă şi de control cu memorie fiscală, nu este fondator al unei alte persoane juridice şi nu are sucursale, organul înregistrării de stat iniţiază din oficiu procedura de radiere din Registrul de stat a persoanei juridice inactive şi a întreprinzătorului individual inactiv (a se vedea articolul 26 din aceeaşi Lege).

33. În aceste condiţii, Curtea observă că fondatorul unei întreprinderi individuale care nu înregistrează venituri poate iniţia procedura de radiere a acestei întreprinderi şi, ca rezultat al radierii, nu va fi obligat să achite prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Sub acest aspect, Curtea subliniază aplicabilitatea prezumţiei potrivit căreia nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii). Aşadar, se prezumă că orice persoană cunoaşte legislaţia în vigoare şi este obligată să-şi adapteze conduita în conformitate cu aceasta (a se vedea DCC nr.118 din 28 septembrie 2023, § 29). În cazul în care fondatorul nu depune o cerere de radiere, iar întreprinderea individuală este inactivă, organul înregistrării de stat trebuie să iniţieze din oficiu procedura de radiere.

34. Având în vedere cele menţionate, Curtea consideră că includerea persoanei dintr-o familie defavorizată şi care este fondator al unei întreprinderi individuale în categoria persoanelor obligate de a se asigura în mod individual nu reprezintă o măsură nerezonabilă din perspectiva drepturilor invocate de autoarele excepţiei.

35. În prezenta cauză, Curtea observă că autoarele excepţiei, în realitate, îşi exprimă dezacordul cu eventuala obligare de a achita prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, având în vedere că nu a înregistrat venituri din activitatea de întreprinzător. În aceste condiţii, Curtea subliniază că judecata sa este o "judecată a legilor", la modul abstract, dar nu o "judecată a cazurilor concrete". Curtea nu poate verifica, potrivit competenţelor sale, caracterul proporţional al modului de aplicare a prevederilor contestate, adică proporţionalitatea ingerinţei la modul concret, în circumstanţele unei cauze particulare. Această competenţă le revine instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.50 din 4 iunie 2024, § 45).

36. Pe baza celor menţionate anterior, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual" din articolul 4 alin.(4) din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, a textelor "lit. i) şi j)" şi "prevăzute la pct.1 lit.a), b), d), d¹) şi f)" din articolul 23 alin.(4) din Legea nr.1593 din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, ridicată de dna Olga Pară şi de dna avocat Valentina Moruz, în dosarul nr.2a-602/2023, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.