Decizie nr.61 din 05.06.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.214g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 651 alineatele (3) şi (4) din Codul penal şi articolul 2641 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024 (anularea dreptului de a conduce mijloace de transport [3])
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
D E C I Z I E
de inadmisibilitate a sesizării nr.214g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a
unor prevederi din articolul 651 alineatele (3) şi (4) din Codul penal şi articolul 2641
alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024
(anularea dreptului de a conduce mijloace de transport [3])
nr. 61 din 05.06.2025
(în vigoare 05.06.2025)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 346-349 art. 80 din 04.07.2025
* * *
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROŞCA,
dnei Liuba ŞOVA,
dlui Serghei ŢURCAN,
dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 28 octombrie 2024,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 5 iunie 2025, în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 651 alineatele (3) şi (4) din Codul penal şi articolul 2641 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024, ridicată de dl avocat Igor Şcheau, în interesele dlui Vasilii Jalbă, în dosarul nr.1r-98/2024, pendinte la Curtea de Apel Sud, sediul secundar Comrat.
2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători ai Curţii de Apel Sud, sediul secundar Comrat, format din dnii Ştefan Starciuc, Dmitrii Fujenco şi Grigori Colev, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.
ÎN FAPT
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 15 mai 2024, Judecătoria Cimişlia, sediul Leova, l-a găsit vinovat pe dl Vasilii Jalbă de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 2641 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024 (conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe). Dlui Vasilii Jalbă i-a fost stabilită pedeapsa sub forma muncii neremunerate în folosul comunităţii pe un termen de 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Sentinţa primei instanţe a fost contestată cu recurs de dl avocat Igor Şcheau.
4. În cadrul procedurii de recurs, dl avocat Igor Şcheau a ridicat, în interesele dlui Vasilii Jalbă, excepţia de neconstituţionalitate a textului "anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 651 alineatele (3) şi (4) din Codul penal şi articolul 2641 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024.
5. Printr-o încheiere din 15 octombrie 2024, instanţa de recurs a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.
B. Legislaţia pertinentă
6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
"[...]
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."
Articolul 27
Dreptul la libera circulaţie
"(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.
[...]."
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.
[...]."
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."
Articolul 127
Proprietatea
"(1) Statul ocroteşte proprietatea.
(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.
[...]."
7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:
Articolul 651
Privarea de dreptul de a conduce mijloace
de transport sau anularea acestui drept
"(1) Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui drept constă în interzicerea conducerii oricărui tip de mijloc de transport pe drumurile publice.
(2) Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani.
(3) Anularea dreptului de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată de instanţa de judecată, cu redobândirea ulterioară a permisului de conducere, în modul stabilit de lege.
(4) La aplicarea pedepsei privative de dreptul de a conduce mijloace de transport sau la anularea acestui drept în calitate de pedeapsă complementară la amendă sau muncă neremunerată în folosul comunităţii, termenul ei se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar la aplicarea ei în calitate de pedeapsă complementară la închisoare, termenul ei se calculează din momentul executării pedepsei principale."
Articolul 2641
Conducerea mijlocului de transport
în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat
sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe
"(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
[...]."
[Articolul 2641 în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024, în vigoare din 7 septembrie 2024.]
Articolul 2641
Conducerea mijlocului de transport
cu depăşirea limitelor de alcool admisibile sau
în stare de ebrietate produsă de alte substanţe
"(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care are o concentraţie de alcool în sânge ce depăşeşte 0,7 g/l sau de vapori de alcool în aerul expirat ce depăşeşte 0,35 mg/l ori care se află în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1500 la 2500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
[...]."
[Articolul 2641 în redactarea Legii nr.136 din 6 iunie 2024, în vigoare din 7 septembrie 2024.]
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepţiei
8. Autorul consideră că pedeapsa complementară obligatorie de anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport se referă la sancţionarea obţinerii ilegale a dreptului de a conduce mijloace de transport şi nicidecum la privarea de acest drept.
9. Autorul afirmă că "anularea" reprezintă o sancţiune pentru nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă ale unui act juridic, care conduce la invalidarea acestuia. În cazul drepturilor subiective acordate prin lege ar putea fi aplicat doar mecanismul juridic al "privării" de un drept (excluderii pentru viitor). Prin urmare, autorul susţine că conceptul de "anulare" este aplicabil doar actului juridic, nu dreptului de a conduce mijloace de transport.
10. Din acest motiv, autorul susţine că prevederile în discuţie nu corespund exigenţei calităţii legii şi, prin urmare, afectează dreptul la libera circulaţie.
11. Totodată, autorul afirmă că dreptul de a conduce un mijloc de transport constituie un "bun" protejat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
12. Din acest motiv, autorul susţine că prevederile contestate afectează articolele 23 alin.(2), 27 alin.(1), 46 alin.(1), 54 alineatele (1) şi (2) şi 127 alineatele (1) şi (2) din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.
14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
15. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.
16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 651 alineatele (3) şi (4) din Codul penal şi articolul 2641 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024.
17. Prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate (a se vedea DCC nr.94 din 4 august 2020 şi DCC nr.152 din 17 noiembrie 2022). De principiu, verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.147 din 15 noiembrie 2022, § 23).
18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui proces aflat pe rolul Curţii de Apel Sud, sediul secundar Comrat, care are ca obiect examinarea unei cauze penale în procedură de recurs. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cauza penală de învinuire a unei persoane în baza articolului 2641 alin.(1) din Codul penal, Curtea admite că textul contestat poate fi aplicat în această cauză.
19. Autorul excepţiei susţine că prevederile în discuţie afectează dreptul la libera circulaţie şi dreptul de proprietate. Autorul susţine că prevederile contestate contravin articolelor 23 alin.(2) (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 27 alin.(1) (dreptul la libera circulaţie), 46 alin.(1) (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 alineatele (1) şi (2) (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 127 alineatele (1) şi (2) (proprietatea) din Constituţie.
20. Analizând criticile avansate de autor şi normele constituţionale invocate, Curtea constată că prezenta excepţie de neconstituţionalitate este similară cu excepţia de neconstituţionalitate examinată prin Decizia nr.152 din 17 noiembrie 2022.
21. În contextul problemei abordate de către autor referitoare la neclaritatea textului contestat, Curtea observă că prevederile articolului 651 din Codul penal reglementează două pedepse: (i) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport decisă de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani; (ii) anularea acestui drept decisă de instanţa de judecată, cu redobândirea ulterioară a permisului de conducere, în modul stabilit de lege (a se vedea alineatele (2) şi (3) din articolul 651 din Cod).
22. În Decizia nr.152 din 17 noiembrie 2022 Curtea a reţinut că utilizarea expresiei "anularea dreptului" de către legislator în contextul sancţiunii contestate presupune, de fapt, o restrângere a exerciţiului dreptului în discuţie, care nu este un drept absolut (a se vedea § 18 din Decizie). În acest context, Curtea observă că legislatorul, în baza articolului 72 alin.(3) lit.r) din Constituţie, a prevăzut în Legea nr.131 din 7 iunie 2007 cu privire la siguranţa traficului rutier că "dreptul de a conduce vehicule reprezintă un drept special de a conduce vehicule […] obţinut în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi înregistrat în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule" (articolul 19 alin.(1)), iar anularea acestui drept poate fi dispusă dacă "titularul […] a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă cu pedeapsă penală care prevede anularea dreptului de conducere a vehiculului" (articolul 211 alin. (1) lit.a)).
23. În decizia menţionată supra, Curtea a subliniat că instituirea condiţiilor de circulaţie a mijloacelor de transport reprezintă o atribuţie exclusivă a legislatorului, care a reglementat regimul de circulaţie pe drumurile publice astfel încât desfăşurarea traficului rutier să aibă loc în deplină siguranţă. Securitatea traficului rutier prezintă un interes public major, prin urmare, asigurarea securităţii este o obligaţie pozitivă a statului. Unitatea de transport, ca participant la trafic, reprezintă o sursă de pericol sporit, conducătorul auto având obligaţia de a respecta anumite reglementări impuse de autorităţi în evitarea riscurilor rezultate din utilizarea autovehiculelor (ibidem, §19).
24. Totodată, Curtea a notat că textul contestat nu are ca destinatar publicul larg, ci doar conducătorii de vehicule. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că persoanele care au o activitate profesională şi care au fost supuşi unor forme de şcolarizare trebuie să dea dovadă de o prudenţă mai mare în cadrul activităţii lor şi este de aşteptat ca acestea să-şi asume riscurile inerente activităţii lor (a se vedea, mutatis mutandis, Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145; Sekmadienis Ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 65) (DCC nr.152 din 17 noiembrie 2022, § 20).
25. Aşadar, şi în această cauză, Curtea observă că sub aparenţa unei neclarităţi a prevederilor în discuţie autorul compară noţiunea "anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolele 651 alin.(3) şi (4) şi 2641 alin.(1) din Codul penal cu noţiunea "nulitatea actului juridic" şi derivatele acesteia ("act juridic nul", "act juridic anulabil" etc.) din Codul civil şi susţine o utilizare nepotrivită a terminologiei juridice la redactarea textelor contestate. Curtea reiterează că aceste argumente avansate de autor nu pot constitui critici veritabile de neconstituţionalitate, or, ele se referă la o eventuală confruntare dintre norme juridice infraconstituţionale a căror examinare nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
26. Referitor la incidenţa dreptului la libera circulaţie garantat de articolul 27 din Constituţie, Curtea reţine că acesta este corespondentul articolului 2 din Protocolul nr.4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi garantează oricărei persoane dreptul la libera circulaţie într-un anumit teritoriu şi dreptul de a părăsi acest teritoriu, ceea ce implică şi dreptul de a călători într-o ţară la alegerea sa în care ar putea fi primită (De Tommaso v. Italia, 27 februarie 2017, § 104), însă nu garantează şi dreptul la libera circulaţie conducând un automobil. În acest sens, Curtea a menţionat că instituirea unei măsuri de constrângere statală ca mijloc de corectare a persoanei, inclusiv anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, nu afectează dreptul la libera circulaţie, pentru că persoana poate circula liber în continuare prin utilizarea unei varietăţi de mijloace (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.152 din 17 noiembrie 2022, § 22).
27. De asemenea, Curtea notează că anularea dreptului de a conduce mijloace de transport nu are un caracter iremediabil. În acest sens, Curtea subliniază că permisul de conducere anulat pe baza prevederilor contestate poate fi redobândit ulterior în modul stabilit de lege (a se vedea articolul 211 alin. (2) din Legea nr.131 din 7 iunie 2007 privind siguranţa traficului rutier, punctele 36-40 din Regulamentul privind procedura de examinare pentru obţinerea dreptului de a conduce vehicule, emiterea şi valabilitatea permisului de conducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.181 din 23 martie 2022).
28. Cu referire la incidenţa articolelor 46 şi 127 din Constituţie, autorul sesizării a susţinut că conceptul noţiunii de "bun", prevăzut de Convenţia Europeană, ar include şi dreptul de a conduce mijloace de transport. Potrivit autorului, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport prevăzută de normele contestate ar fi contrară normelor constituţionale menţionate. Din această perspectivă, Curtea reţine jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia retragerea licenţei de taximetrist a reprezentat o consecinţă care putea fi prevăzută de către reclamant în urma încălcării prevederilor naţionale relevante care reglementează exercitarea dreptului de a conduce asemenea vehicule (a se vedea, mutatis mutandis, Xintaras v. Suedia (dec.), 22 iunie 2004, § 4). Aşadar, o persoană nu poate pretinde că are o speranţă legitimă de a conduce autovehicule în circumstanţele în care încalcă prevederile legale referitoare la exercitarea acestui drept (DCC nr.152 din 17 noiembrie 2022, § 23).
29. Rezumând cele enunţate mai sus, Curtea conchide că competenţa instanţei de judecată de a dispune anularea dreptului de a conduce mijloace de transport în cazul în care a fost constatată vinovăţia persoanei pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat nu implică, per se, o ingerinţă în dreptul la libera circulaţie sau în dreptul de proprietate, garantate de articolele 27 şi 46 din Constituţie.
30. Dat fiind faptul că nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei, Curtea menţionează că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr.152 din 17 noiembrie 2022 sunt valabile şi în prezenta cauză.
31. Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (3) lit.b), 37 alineatele (1) şi (2) şi 40 din Legea nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "anularea dreptului de a conduce mijloace de transport" din articolul 651 alineatele (3) şi (4) din Codul penal şi articolul 2641 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024, ridicată de dl avocat Igor Şcheau, în interesele dlui Vasilii Jalbă, în dosarul nr.1r-98/2024, pendinte la Curtea de Apel Sud, sediul secundar Comrat.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE | Domnica MANOLE |
| Nr.61. Chişinău, 5 iunie 2025. | |