Decizie nr.62 din 27.06.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.77g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 74/1 alin.(1) şi (4) din Codul contravenţional al Republicii Moldova (privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.77g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 74/1 alin.(1)

şi (4) din Codul contravenţional al Republicii Moldova

(privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate)

nr. 62  din  27.06.2017

 (în vigoare 27.06.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 40-47 art. 16 din 09.02.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 5 iunie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iunie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an” din alineatele (1) şi (4) ale articolului 74/1 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de Iurii Briceag, parte în dosarul nr.4-381/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 5 iunie 2017 de către judecătorul Silvia Gîrbu din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 21 iulie 2016, în cadrul examinării unei plângeri, Iurii Briceag, şeful Inspectoratului de Poliţie Cahul a solicitat de la directorul instituţiei medico-sanitare publice Centrul de Sănătate Cahul informaţii despre starea de sănătate a unei persoane. La 9 august 2016, invocându-se inter alia informaţia prezentată de Centrul de Sănătate Cahul, a fost încetată examinarea plângerii în cauză.

4. La 16 septembrie 2016, Direcţia de Inspectare a Efectivului a Inspectoratului General de Poliţie a sesizat Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal asupra faptului că angajaţii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Cahul au solicitat neîntemeiat de la Centrul de Sănătate Cahul informaţii despre starea de sănătate a unei persoane.

5. Prin decizia Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal nr.237 din 27 octombrie 2016 a fost constatat faptul că prin solicitarea informaţiei despre starea de sănătate a unei persoane Inspectoratul de Poliţie Cahul a încălcat Legea cu privire la protecţia datelor cu caracter personal. Totodată, prin aceeaşi decizie a fost dispusă încetarea imediată a prelucrării datelor, distrugerea datelor obţinute, informarea terţilor etc.

6. La 23 februarie 2017, agentul constatator din cadrul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a întocmit în privinţa lui Iurii Briceag un proces-verbal cu privire la săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art.74/1 alineatele (1) şi (4) din Codul contravenţional. Cauza contravenţională a fost remisă spre examinare Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani.

7. La 18 mai 2017, prin intermediul cancelariei judecătoriei, Iurii Briceag a depus o cerere, prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an” din alineatele (1) şi (4) ale articolului 74/1 din Codul contravenţional.

8. Prin încheierea din 29 mai 2017, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

10. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 (republicat în M.O., 2017, nr.78-84, art.100) sunt următoarele:

Articolul 16

Răspunderea contravenţională a persoanei fizice

“(1) Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în momentul săvârşirii contravenţiei, are împlinită vârsta de 18 ani.

(2) Persoana fizică cu vârsta între 16 şi 18 ani este pasibilă de răspundere contravenţională pentru săvârşirea faptelor prevăzute la art.69 alin.(1), art.78, 85, 87, art.88 alin.(1), art.89, art.91 alin.(1), art.104, 105, 203, art.204 alin.(1), (2) şi (3), art.228–245, 336, 342, 352–357, 363, 365, art.366 alin.(1), art.367, 368, 370, art.372 alin.(2).

(3) În cazul minorului care a săvârşit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei din partea specială a cărţii întâi, agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată expediază materialele cauzei contravenţionale autorităţii administraţiei publice locale pentru problemele minorilor. La demersul agentului constatator, instanţa de judecată poate aplica faţă de minor măsuri de constrângere cu caracter educativ conform art.104 din Codul penal.

(4) Pentru săvârşirea contravenţiilor în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, militarii răspund contravenţional conform dispoziţiilor generale.

[Alin.(5) art.16 abrogat prin Legea nr.196 din 28.07.2016, în vigoare 16.09.2016]

(6) Persoana cu funcţie de răspundere (persoană căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, într-o autoritate publică centrală sau locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin lege, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie, organizatorice ori economice) este pasibilă de răspundere contravenţională pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de prezentul cod în cazul:

a) folosirii intenţionate a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu;

b) depăşirii vădite a drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege;

c) neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.

(7) În lipsa condiţiilor enunţate la alin.(6), persoana cu funcţie de răspundere vinovată de săvârşirea unei contravenţii răspunde conform dispoziţiilor generale.”

Articolul 32

Sancţiunea contravenţională

“(1) Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvârşit o contravenţie.

(2) Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sunt:

[…]

c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;

d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;

[…]

(3) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii şi punctele de penalizare pot fi aplicate şi ca sancţiuni complementare.”

Articolul 35

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.

Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii

“(1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.

[Alin.(2) art.35 abrogat prin Legea nr.208 din 17.11.2016, în vigoare 16.03.2017]

(3) Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an. Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinând cont de caracterul contravenţiilor comise de persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.

[Alin.(4) art.35 abrogat prin Legea nr.208 din 17.11.2016, în vigoare 16.03.2017]”

Articolul 74/1

Prelucrarea datelor cu caracter personal cu încălcarea legislaţiei

privind protecţia datelor cu caracter personal

[în redacţia anterioară Legii nr.208 din 17 noiembrie 2016]

“(1) Nerespectarea cerinţelor fată de asigurarea securităţii datelor cu caracter personal la prelucrarea lor în cadrul sistemelor informaţionale de date cu caracter personal

se sancţionează cu amendă de 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 150 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 200 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

[…]

(4) Încălcarea regulilor de stocare şi utilizare a datelor cu caracter personal

se sancţionează cu amendă de 150 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 150 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 200 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

[...]”

Articolul 74/1

Prelucrarea datelor cu caracter personal cu încălcarea legislaţiei

 privind protecţia datelor cu caracter personal

[în redacţia actuală]

“(1) Nerespectarea cerinţelor faţă de asigurarea securităţii datelor cu caracter personal la prelucrarea lor în cadrul sistemelor informaţionale de date cu caracter personal

se sancţionează cu amendă de la 60 la 90 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 90 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 120 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

[...]

(4) Încălcarea regulilor de stocare şi utilizare a datelor cu caracter personal

se sancţionează cu amendă de la 60 la 90 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 90 la 180 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 120 la 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an.

[...]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a susţinut că sancţiunea contravenţională “privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate”, prevăzută de art.74/1 alin.(1) şi (4) din Codul contravenţional, nu poate fi aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, deoarece art.35 alin.(1) din Codul contravenţional stabileşte că această sancţiune poate fi aplicată doar persoanei fizice.

12. În acest context, autorul excepţiei menţionează că prin includerea persoanei cu funcţie de răspundere în calitate de subiect al contravenţiei menţionate legiuitorul urma să introducă sancţiunea “privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii”. Prin urmare, autorul consideră că prin aplicarea sancţiunii “privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate” în privinţa persoanei cu funcţie de răspundere instanţele de judecată aplică prin analogie legea contravenţională, contrar dispoziţiilor articolelor 1 alin.(3), 20 şi 54 alin.(4) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Iurii Briceag, parte în dosarul nr.4-381/17, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. Curtea observă că autorul excepţiei solicită controlul constituţionalităţii textului “cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an” din alineatele (1) şi (4) ale articolului 74/1 din Codul contravenţional, invocând încălcarea articolelor 1 alin.(3), 20 şi 54 alin.(4) din Constituţie.

18. Curtea reţine că dispoziţiile art.1 alin.(3) din Constituţie comportă un caracter generic, constituie imperative de ordin general-obligatoriu, stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate, iar prevederile articolului 54 din Constituţie nu au o semnificaţie autonomă şi urmează a fi aplicate în combinaţie cu normele constituţionale care garantează un drept fundamental.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale contestate nu pot fi aplicate în privinţa persoanei cu funcţie de răspundere.

20. În acest context, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile art.35 din Codul contravenţional, privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate.

21. Astfel, Curtea relevă că dispoziţiile articolului 16 din acelaşi cod, sub denumirea marginală “Răspunderea contravenţională a persoanei fizice”, încorporează în noţiunea de persoană fizică atât persoana fizică care a împlinit vârsta de 18 ani [alin. (1)], persoana fizică cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani [alin. (2)], minorii [alin. (3)], militarii [alin. (4)], cât şi persoana cu funcţie de răspundere [alin. (6)].

22. În acelaşi timp, Curtea constată că din prevederile tezei a doua a art.35 din Codul contravenţional reiese că sancţiunea sub forma privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în două cazuri:

“1) în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârşirea contravenţiei, sau

2) în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.”

23. Aşadar, Curtea menţionează că, deşi sancţiunea contravenţională privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate se aplică persoanei, totuşi legiuitorul nu a ţinut să limiteze aplicarea acesteia în funcţie de subiectul contravenţiei, ci din contra, sfera de aplicare a acestei sancţiuni depinde strict de raportarea faptei contravenţionale la cele două cazuri menţionate supra la art.35 din Codul contravenţional.

24. Astfel, Curtea reţine că aplicarea sancţiunii contravenţionale sub forma privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate este condiţionată de constatarea situaţiilor menţionate prin raportare la specificul contravenţiei imputate persoanei, iar aceste chestiuni urmează a fi apreciate de către instanţa de judecată, care este singura autoritate competentă în cadrul procesului contravenţional să judece cauzele contravenţionale, în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea acestei sancţiuni [art.396 alin.(1) pct.1) lit.c) din Codul contravenţional].

25. Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate prin raportare la art.20 din Constituţie, care garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime, deoarece dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravin dreptului la un proces echitabil.

26. În lumina celor expuse, Curtea menţionează că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “cu sau fără privarea, în toate cazurile, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an” din alineatele (1) şi (4) ale articolului 74/1 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de Iurii Briceag, parte în dosarul nr.4-381/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.